Eugenia Guzun: „Greu iese o societate din dominația ignoranței”

Născută în 25 martie 1950, Criuleni, R.Moldova. Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de filologie, după terminarea studiilor universitare a fost redactor la redacția muzicală radio, apoi crainic radio și din 1992 până în 1995 -redactor la redacția literară a Radioului Național.

Din 1995 angajată la Societatea Română de radiodifuziune....Mai întâi că reporter, redactor de rubrică, apoi realizator de emisiuni. Autoare a emisiunii săptămânale Românii în lume, realizatoare a unui șir de emisiuni-interviuri cu academicieni români, pentru care a primit și Diploma DISTINCȚIE CULTURALĂ din partea Academiei de științe a României. A realizat numeroase interviuri și cu personalități din R.Moldova.... Membră a Uniunii ziariștilor profesioniști din România. Actualmente, pensionară.

Luni

Azi m-am trezit ceva mai târziu....aseară am urmărit concomitent la câteva televiziuni până târziu comentariile despre rezultatele alegerilor,rezultate estimative.Am avut mari emoțîi..Într-un final au venit și rezultatele ....pozitive...Primăria capitalei nu mai e a Gabrielei Firea...Orașul ,dacă mai rămânea încă patru ani sub oblăduirea dânsei nu mai semăna a capitală de stat european, ci devenea un fel de reședința a unei mahalale de peste 2 milioane de oameni...cu chiciuri, cu panseluțe plantate în luna decembrie, cu festivaluri și havuzuri cântătoare.,cu autobuze turceșți de cea mai dubioasă calitate..dar și cu centrale termice cârpite în fiecare iarnă, cu conducte care se sparg la doi metri distanța de groapă abia acoperită după ce a fost cârpită încă o porțiune de conducta, cu cumatrisme, cu aroganța și incompetența puse în funcțiile cheie ale urbei... Am votat pentru Nicușor Dan, îl cunosc. Prin anul 1997 sau 98 am făcut o emisiune la Radio România Actualitați cu olimpicii români la științele exacte...Printre aceștia era și Nicușor Dan... A fost o discuție despre realizările lor, dar, mai ales, despre ceea ce intenționau să facă în viața. Absolut toți plecau la studii în străînătate. Intrebați fiind dacă se vor întoarce, mi-au spus că nu știu, depinde, dar mai curând-vor rămâne acolo unde-și vor face studiile. Nicușor Dan mi-a zis că se va întoarce, fiindcă aici e Țara lui, aici este acasă. Sună bine răspunsul lui, dar, sincer, nu l-am crezut. Câte nu se spun în fața unui microfon deschis, într-o emisiune, mai ales câte nu spun cei care iau în calcul să-și facă în viitor o carieră politică... Au trecut ani și ,cred că era prin 2009 când iată că mă întâlnesc lângă Universitate nas în nas cu Nicușor Dan. S-a ținut de cuvânt. De atunci îl urmăresc....A adunat în jurul său tineri cărora le pasă cum arată și mai ales cum va arată Bucureștiul. Și ce război au fost în stare să ducă aceștia cu samsarii imobiliari care rupeau bucăți din parcuri pentru a construi zone rezidențiale, și câte clădiri de patrimoniu au salvat aceștia judecându-se cu funcționarj suspuși din Primărie.....Mă bucur că a câștigat alegerile în Bucureșți. Cunoaște orașul că nimeni altul. Îl iubește și-l dorește să arate mult mai bine. E altfel decât toți cei care au fost până acum....Va depinde de acum încolo de echipa pe care iși va alege-o....Căci mersul lui și a echipei prin București va avea în cale multe mine, uneori puse chiar și de cei care l-au susținut în alegeri. Politică are parțile sale tenebroase.. Îmi doresc din toată inima să reușeasca... M-a impresionat o frază rostită de un simplu bucureștean aseară la anunțarea rezultatelor: -Să nu ne dezamăgiți....Ar fi păcat...chiar mare păcat.

Azi e cald, dar semnele toamnei sunt tot mai vizibile....degeaba termometrul indică temperaturi de vara...toamna îmbracă aceste temperaturi în haine de catifea....Mi-aș fi dorit foarte mult să plec din oraș măcar pentru câteva zile, undeva la munte, la mare ori printr-un colț necunoscut al continentului, sau al României. Din păcâte epidemia ne potolește dorul de ducă...Noi, cei care suntem acum libere că pasărea, după ce am încheiat relația cu radioul, ne întreceam până nu demult în a călători, apoi ne întâlneam foarte des undeva în oraș la o terasă și povesteam ce-am văzut, ce-am mai făcut. Acum ne-am izolat .....Zilele au devenit toate la fel....ca să mă țin cumva la suprafața mai încerc uneori să refac circuitele făcute cândva....în fața calculatorului...Privesc imagini din orașele vizitate, citesc informațîi despre acestea și ascult muzică tot din zona respectivă. Cel mai tare îmi este dor de Grecia și Italia...De s-ar mai potoli odată virusul acesta...O prietenă de-a mea din radio îmi zice tot timpul să nu mă gândesc la virus, să-l ignor. Lasă-l să se plimbe pe lângă tine, îmi zice,- tu nederanjandu-l în nici un fel. Într-un cuvânt să fie un fel de coexistența pașnica a mea cu virusul.

Și, fiindcă e prima zi după alegerile locale, încă vin știri că unii baroni care au stat că niște domnitori feudali în județele lor iată că și-au pierdut funcțiile. Jale mare....Iși dau seama că pierzându-și funcțiile celor mai mulți li se va deschide drumul direct spre sălile de judecată...

Ce mă miră cel mai mult e faptul că strigă că au câștigat chiar cei care au pierdut alegerile. Au un talent politicienii noștri de a vorbi ca și cum s-ar privi în oglindă. Adică spun ceea ce văd ei, nu ceea ce vedem noi-restul. Dar oare ei chiar asta văd? Zilele acestea am scos de pe raft cartea lui George ORWELL...am recitit-o ...Cât de bine au însușit și politicienii noștri DUBLĂ GÂNDIRE, despre care scrie autorul carțîi. Tot acolo am găsit principiul după care se ghidează politicienii din România...IGNORANȚA este FORȚA...Sper să începem prin a-i pune la locul ce-l merită pe cei pentru care Ignoranța și minciuna au fost arma prin care au condus. Chiar merităm altceva...

Ardealul și de dată această nu se dezminte...Au ales cum trebuie că să le fie bine. Primari competenți, echipe serioase, atrag fonduri europene. Clujul, Oradea sunt de nerecunoscut...Surpiza pentru mine a fost alegerea de la Timișoara. Un vot covarșitor pentru un neamț...neamț sadea, născut în Germania....Astăzi l-am ascultat într-un interviu...Extraodinar.....dacă eram timișoreana cu siguranța l-aș fi votat...

Îmi dau seama că astăzi emoțiile mele sunt legate preponderent de alegeri...am uitat de toate celelalte....De mâine ne întoarcem la ale noastre....e toamna.... iar toamna se cuvine să mai umplem cămară pentru iarnă, să mai reașezam casă pentru un nou sezon....când eram în Basarabia-era sezonul cu gutui la fereastră, aici mirosul toamnei la mine în casă e cel de mere coapte cu scorțișoara....Mere am, scorțișoara așijderi...deci să vină toamna...

Marți

Aseară mi-a telefonat vecină....să vădă ce mai fac...Acum și noi, vecinii de pe palier ne vizităm doar prin telefon...de frică virusului...Se mai întâmplă să ne facem mici atențîi, pe care le lăsăm la ușa apartamentului după ce ne anunțam la telefon intenția. Ciudate vremuri...Aici se da de pomană de sufletul morților foarte des...Se da deobicei mâncare gătită, ceia ce plăcea defunctului....În fiecare anotimp e câte o sâmbătă a moșilor. la noi s-ar zice a morților, când bisericile ,și curțile bisericilor sunt arhipline...Lumea vine cu coșurile pline(neapărat având colivă) și cu pachete cu mâncare care se da de pomană...Am deprins și eu obiceiul...așa i-am făcut și pomenirea mamei la un an de la deces. Ei,bine ne dăm pomană și între noi ,vecinii...Acum, în perioada virusului-fără mâncare gătită ci doar totul ambalat de la magazin. Da....și revin la telefonul vecinei...M-a întrebat dacă am votat....deși știe că eu votez intotdeana...N-a îndrăznit să mă întrebe cu cine am votat, știe opțiunile mele. Am întrebat-o,eu,în schimb. Mi-a spus că a votat la Primăria Generală Gabriela Firea, iar la cea de sector-Cristian Piedone. Ultimul-este cercetat penal în procesul despre tragedia de la Colectiv...În prima instanța a primit 8 ani...Ciudată e lumea noastră...Se teme de schimbare, îi este frică de cei care ar fi diferiți fața de prezențîi demnitari....Și culmea, știu că nu era mulțumita nici de unul, nici de altul. Dar uite că în cabina de vot pune ștamplia tot pe trecut....Vitalie Ciobanu de la noi are o carte minunată intitulată FRICĂ DE DIFERENȚA...El analizează acolo frică de diferența a basarabenilor în raport cu semenii lor din țară. Și menționeaza cumva și faptul că basarabenilor în nici un caz nu le-ar veni în minte să -și accelereze pasul că să micșoreze distanța, ci pretind că cei din Țara să-și-l încetinească ...E valabil mai mult pentru generația mea...Tinerii s-au sincronizat în mult mai mare măsură. Această frică de diferența e valabilă și pentru o bună parte din românii din Țara. Știu că sunt furați, dar iși votează hoțîi, știu că le e rău, dar nu riscă să facă o schimbare de frică că le-ar putea fi mai rău....

Azi toată ziua televiziunile vorbesc despre rezultatele alegerilor. Apar și momente absolut hilare, că să nu zic tragi-comice. De exemplu locuitorii din Deveselu l-au votat pe fostul primar, MORT...de covid....și deja înmormântat în momentul alegerilor. Că la noi -la nimeni....Popor latin, cu deprinderi luate și de la otomani....și de la ruși-măcar un pic...Și metehne autohtone, firește...În altă localitate primarul proaspăt ales a făcut infarct după ce a aflat că a căștigat...La sectorul 1...aseară aflasem că a câștigat un candidat, a două zi, fostul primar -s-a declarat el câștigator....CIRC....cu multă minciună jonglată de politicieni...Mă deconectez de la orice post de televiziune și mă retrag la treburi mult mai plăcute sufletului meu...Acum mă aranjez un pic și ies la o întâlnire cu două colege din radio. Mi-au telefonat să mă invite la o șuetă ...undeva la o terasă care permite păstrarea distanței la aceiași masă....Mi-e dor de ieșirile în oraș și de discuțăi fața în fața, nu la telefon.

....cât de mult înseamnă să vezi fața interlocutorului tău! A fost minunat...Ne-am întâlnit în Piața Română. Mariana și Monica mă așteptau. Ele locuiesc în centru, eu vin din Rahova. Veneam cu ideia să ne oprim la o inghețata afară la Mc Donalds, ele au ales o altă locație, în partea elegantă o orașului, în zona Pieței Lahovari...O terasă care se cheamă LA copac...Un vechi conac boieresc din acea zona a devenit restaurant cu specific românesc. Conacul are și o curte nu tocmai mare, în schimb mare e un copac care face umbră cât ține curtea....mesele sunt la umbră copacului, așezate la distanța respectabilă....Doamne, ce dor ne-a fost de întâlnirile fața în fața...am depănat amintiri din radio, ne-am povestit despre câte-n luna și în stele...și ne-am propus să ne mai întâlnim chiar și în aceste vremuri cu riscuri....să ne întâlnim cu prudența și păstrând distanța...

După amiază am continuat să fac ordine în casă...pregătiri pentru sezonul rece. Împachetarea hainelor de vara, scoaterea din cutii a celor de iarnă....Am devenit mai înceată. Altă dată îmi era suficientă o zi să fac o curațenie generală de sezon, acum o lungesc și o săptămâna...Adevărat, atunci nu-mi puteam permite riscul să lenevesc. Activitatea în radio este extrem de solicitantă. Acum mă las pe tânjală. lasă că fac și mâine,și mâine e zi....Cel mai mult îmi ia ordinea prin mape...Dacă e vorba de cămară, mă descurc mult mai ușor. Arunc fără milă o cratița, o tigaie etc, pe care nu le mai folesesc...Când întru în mapele cu tăieturi de ziare,aici mă împotmolesc de-a binelea.În ultimul timp am obsecia de a mai aruncă și din carți și din conținutul mapelor cu hărțîi. Azi m-am oprit la mape. Am dat peste primele două numere ale ziarului Glasul Națiunii,,primele din Basarabia tipărite în grafie latină. Doamne ,ce emoțîi am trăit atunci ne telefonăm prietenii, cu lacrimi în ochi ne felicităm reciproc. Au fost tipărite la Riga și Vilnus și transportate în Basarabia în mod clandestin, cu riscuri majore pentru cei care aduceau această bucurie topită în dor de grafia firească a limbii noastre. Să nu uităm că la acea ora oficial eram încă în componenșa URSS. Știu că printre aceștia a fost și Vlad Pohila, marele și neobositul nostru lingvist care și-a dedicat întreagă-i viața vindecării limbii române din spațiul basarabean. Atâtea speranțe s-au născut în inimile noastre odată cu apariția acestui ziar...În opinia mea ziarul Glasul națiunii avea menirea să devină un ziar al tuturor românilor. Cei care făceau ziarul ar fi trebui să-și pună scopul să informeze cititorul de pe amblele maluri ale Prutului , să ștearga diferențele între cei de acolo și cei de aici, din Țara.

Când R.Moldova și-a declarat independența a fost posibilă deschiderea unei subredacțîi a ziarului la Bucureșți. Autoritațile române au oferit un spațiu generos în buricul capitalei pentru subredacția ziarului, l-au dotat cu cele necesare funcționarii unet redacțîi, primăria a oferit și câteva locuințe pentru angajațîi redacției veniți din Chișinau...Am fost martorul căderii acestui ziar...Lucrăm la Radio România Actualitați. Aveam dimineața , uneori și cu o zi, două înainte calendarul evenimentelor...din Bucureșți și din Țara. Studiind calendarul alegeam evenimentele, care ar fi prezentat interes pentru cititorul ziarului. Le telefonăm să-i anunț, Nu-i interesa...în cel mai bun caz mă întrebau dacă cumva la acest eveniment vine și Mihai Cimpoi...de fapt cei angajați la ziar n-au făcut presă vre-o dată...Erau scriitori, cărora le plăcea să scrie doar când au inspirație, iar presă e cu totul altceva...Curând paginile rezervate redacției bucureștene au început să fie umplute cu rețete culinare...Au apărut și scandaluri că unii din angajațîi redacției, scriitori cu foarte mari pretenții au sustras(că să folosesc un termn mai elegant) hârtia destinată tiparii ziarului pentru a-și publică carțile sale...tocmai în 12 volume....cu pretenții că merită Premiul Nobel...Încercau să strângă și semnături în acest sens...Și uite astfel și-a dat obștescul sfarșit un ziar care putea începe clădirea temeliei unirii.Mă întreb și va întreb mai știe cineva cum a murit acest ziar,cine l-a distrus până la urmă...Uite ce gânduri iți vin ,dacă faci ordine prin mape......PS...Să știți că eu când mă gândesc la moartea acestui ziar, mă gândesc că de aici s-a deschis drumul și spre miliardul furat mai taraziu...

Seară am vorbit la telefon cu Eugen Mamot. E de ceva timp la Bucureșți într-o recuperare după un accident și câteva operațîi efectuate la Chișinau. Se simte mai bine, se mișcă prin casă și chiar a îndrăznit să iasă la o plimbare în cărucior afară...Am vorbit despre tragedia de la Chișinau, incendiul de la Filarmonica....Domnia să are multe amintiri legate de acest lacaș. Pe scenă Filarmonii i-au fost interpretate mai multe creațîi, tot aici a concertat cu Lia Ciocârlia...O pierdere imensă pentru un oraș și așa văduvit din toate punctele de vedere...Cu siguranța clădirea se va reface, depinde în cât timp și cum va arată în final...Sper că va veni un ajutor și din partea României...Eu mă gândesc că n-ar fi rău să lansăm un apel similar celui prin care s-a făcut Ateneul Român DAȚI un leu pentru Ateneu...Dați un leu pentru Filarmonica din Chișinau.

Miercuri

Azi fac magiun de prune...Îmi place mirosul care rămâne în casă câteva zile după ...Îmi amintește de copilărie. În familia noastră aveam un ceaun imens, care de fiecare dată ne făcea să zâmbim. Era un ceaun special pentru magiun...Unul la tot neamul nostru, adică la bunici, la parințîi mei, la sora mamei și la fratele ei. Îl împrumutăm fiecare când venea vremea magiunului...Povestea acestui ceaun era următoarea...Tucă cobora la magazinele din vale, sau cum se zicea la noi-în târg, (el cumpără ceia ce era mai greu de cărat în vârful dealului,unde -mi locuiiau buneii). Într-una din zile, ieșind pe poartă mică Evgheia îl strigă din urmă...Gheorghe, vezi dacă tot coborî în târg, poate îmi iei un ceaun, dar să fie mai mărișor....Acest mărișor a fost până la urmă un ceaun de vre-o 30 de kilograme (n-am mai văzut ceaune de dimensiunea asta vreo dată)...Ei bine, în acest ceaun se făcea magiunul familiilor Casap, Ciorap și Guzun...Eu desigur, nu fac cantitațile pe care le făcea mama...și nici ceaun mare că cel de la Criuleni nu am ( dar 10 kg de prune tot încap în ceaunul meu....).Are ceva magiunul de prune aparte...că amintindu-ți de copilărie parcă dintr-o dată simți mirosul acestuia...Nu întâmplător unii români care au avut ce-și aminti frumos din copilărie duc cu ei acest miros și când pleacă peste mari și zări...Într-o ediție de sfașit de septembrie a emisiunii Românii în lume printre invitațîi mei a fost și Mara Circiu, originară din Timișoara, plecată în vara lui 89 împreună cu logodnicul sau....peste hotare....Au trecut clandestin granița, au trecut și alte granițe, culegând flori pe poteci de munte...peripeții de-ale tineretii......De mai mulți ani sunt în SUA. Au încercat să revină în câteva rânduri în Țara dar nu s-au mai putut adapta, văzând că la cârma ei sunt tot cei din cauza cărora și-au luat lumea în cap...E o persoană de o frumusețe sufletească și fizică aparte...Am îndrăgit-o și am rămas în corespondența de atâția ani. Ei bine, în acel prim interviu nu știu cum s-a întâmplat că am ajuns de la materii cât de cât mai elevate, la magiunul de prune...O adevărată odă magiunului mi-a făcut Mara în acel interviu. Zău, în studiou simțeam mirosul magiunului pe care îl făcea Mara în America. Mi-a povestit cum în copiarie bunica ei, basarabeancă dealtfel) îi lega părul cu o bucată de tifon și cum o invața secretele unui magiun de calitate superioară...

Mă retrag, pun în ceaun prunele pentru magiun, iar ceaunul îl bag la cuptor pentru câteva ore la foc mic...Așa m-a invațat să fac magiun Anton Uncuța....Nu trebuie să mesteci deloc....din 4 kilograme de prune iese până la urmă un kilogram de magiun....Da legat de magiun și de Anton Uncuța am o amintire care mă face să zâmbesc, într-un an a fost roadă tare proastă de prune în România ,dar cum lui Uncuța îi plăcea magiunul i-a zis fiului sau să-i cumpere vre-o 20 de kilograme...Erau scumpe dar ce nu face un fiu iubitor pentru tatăl sau. A două zi Uncuța avea prunele în casă. Le-a pregatitit, le-a aranjat în ceaun, a pus ceaunul în cuptor și cu vre-o 15 minte înainte de a-l scoate din cuptor. Uncuța obișnuia să mai pună în magiunul din 10 kilograme de prune, o jumătate de kilogram de zahăr, niște miez de nuca și eventual ceva unt...Ei, bine de dată asta Uncuța a încurcat borcanele și a pus în loc de zahăr, sare...Va imaginați ce-a ieșit. Fiul a fost nevoită să-i cumpere alte prune.

.. mai pot deschide pentru câteva clipe televizorul să văd un nou fragment de circ post electoral....

Aoleu..cei care au pierdut alegerile cică vor să le repete. E greu să-ți recunoșți înfrângerea ...mai ales când de fapt nu ai altă profesie unde te poți retrage...Politicienii de la noi sunt cei care au intrat în politică mai întâi lipind afișe electorale pentru eșalonul doi din PCR....

Îmi telefonează Roxana, fosta mea colegă de birou și vecină cu mine, stă la câteva blocuri distanța. O să treacă pe la mine să-mi aducă cartea bunului meu prieten Eugen Cojocaru, scrisă pe când locuia la Stuthard... Eugen a fost nevoit să plece de la Cluj în timpul mineriadei...A fost avertizat de un bun coleg care lucra la securitate că e în lista celor care urmau a fi distruși de oamenii mineriadei, a se citi -oamenii lui Iliescu. Eugen în timpul lui Ceaușescu era cel mai bun disc jochey din Cluj, iar în timpul Revoluției el împreună cu un coleg de idei au început editarea primului ziar liber din România...Scrie extraordinar de bine...mai ales excelează în eseistică și mai nou în dramaturgie...deși are și proză bună. De ceva timp s-a întors în Țara...vine des pe la Bucureșți....Așadar Roxana, vecina mea, vine să-mi aducă cartea lui Eugen și să-și aleagă o altă pentru lectură...Dacă n-ar fi pericolul acestui virus, am fi plecat cu Roxana undeva, ntr-o călătorie....Ambele am avut grijă de mamele noastre și nu ne-am permis în ultimii ani deplasări mai îndepărtate decât prin cartierul nostru...Acum două luni i-a decedat mama...și trece și ea prin ce am trecut eu acum un an ...

Aoleu...peste două mii de infectari cu Covid în 24 de ore, peste 300 în Bucureșți, secțiile de terapie intesiva din capitală pline...Se îngroașă glumă....Și unii tot o mai țin că virusul nu există...Mai sunt părinți care fac mitinguri de protest în care cer că să nu li se impună copiilor purtarea măștii în școală...La casele din magazine, mai sunt foarte multe persoane care-ți suflă în ceafă(deși legea bunului simț le-ar cere să păstreze o distanța chiar și dacă n-ar există virusul buclucaș.)..Eu am citit cred că la Steinhardt în Jurnalul fericirii un pasaj, care m-a marcat foarte mult...Autorul povestește că într-o celulă dintr-o închisoare comunistă erau cățiva preoți ortodocși, cățiva greco-catolici și un evreu..Toți având o cultură aleasă purtau discuțîi de nivelul lor și acestea deseori erau despre divinitatea lui Iisus...Ortodocșîi și greco catolicii aveau păreri similare în privința faptului că Iisus ar fi fiul lui Dumnezeu. Evreul ,însă susținea sus și tare că Iisus e un evereu înzestrat cu adevărat cu niște puteri aparte, că a făcut multe minuni dar asta nu dovedește faptul că ar fi fiul lui Dumnezeu. Într-una din zile, cei din celulă au încălcat regulamentul închisorii și conducerea i-a anunțat că vor fi aspru pedepsiți...Era vorba de o pedeapsa care le punea tuturor viața în pericol.. După ce li s-a spus că vor fi pedepsiți. și după ce s-a închis ușa celulei lor, toți s-au așezat în genunchi și au început să se roage lui Iisus să-i salveze. S-a așezat în genunchi și s-a rugat împreună cu preoții ortodocși și greco catolici și evreul în cauza...S-a întâmplat că pedepsă le-a fost anulată...După ce și-au mai revenit din șocul în care fusese ,cineva i-a zis evrelului Frate,dar văd că și tu te-ai rugat lui Iisus împreună cu noi. Tu doar spuneai că Iisus nu e fiul lui Dumnezeu. De ce te-ai rugat? Și evreul a avut un răspuns magistral Și dacă totuși este!!! Această logică a evreului respectiv ar fi bine s-o aibă fiecare din noi, mai ales când e vorba de viața și sănătatea noastră și a celor din jur.

Aseară am vorbit la telefon cu o rudă de la Chișinău...Întrebăm despre o altă rudă care e medic la Briceni...Știam că are o sănătate foarte șubreda...și eram îngrijorată cum se simte în această perioada. Mi-a spus că s-a pensionat înainte de termen....din cauza dezordinii din spital, unde personalul medical este extrem de expus., iar șefii raportează la Chișinau că la Briceni e totul O.K....Și tot el mi-a spus că în satele de la nord mor oamenii pe capete, mor cu simtomele covidului, mor acasă și li se completează certificatele de deces că au murit de inima, de rinichi, de plămâni, nicidecum de covid...

Gata....vine Roxana. Îmi pun masca...și o aștept să urce....mai punem țara la cale...păstrând distanța...

Joi

..Aseară am stat la taifas...la telefon cu bunul meu amic, coleg din crainicia de la Chișinau-E stabilit în Bucureșți de aproape 3 decenii...Și-a luat aici doctoratul, a realizat câteva filme, dintre care unul documentar despre Basarabia, și o ecranizare după nuvelele din tinerețe ale lui M.Eliade....a lucrat un timp și la Iași unde a pregătit o clasa de actori..E un foarte bun prieten, săritor la nevoie. După decesul mamei căzusem într-o firească depresie. Mihai era cel care mă scotea din casă în oraș aproape cu forța că să-mi ridice moralul...Desigur am vorbit despre situația postelectorală de aici și firește și despre cea preelectorală din Modova...Doare ,doare rău ceia ce se întâmplă la noi,acolo...E greu să gaseșți argumente pentru a vota vre-un candidat. Am fost întotdeauna la votare aici la Ambasada...O singură dată n-am putut-o face(eram internată în spital) și atunci a căștigat alegerile Voronin. M-a mustrat rău conștiința, deși nu cred că votul meu cu perfuzia după mine ar fi schimbat situația, dar...Astăzi mi se par lucrurile și mai încurcate....Atunci era mai simplu, eram noi și erau ei pe de altă parte, acum unii de-ai noștri sunt mai periculoși decât unii de-ai lor...Mai periculoși, pentru că de fapt sunt de-ai lor dar îmbrăcați în haine naționale, pe dedesubtul acestora zărindu-se tricoul cu inscipții EUROPA...de fapt aceștia ascultând comandă de la KREMLIN...și ducând Moldova tot spre est.

De altfel e vorba aici de mentalitatea noastră...Incredibil cât de mult a intrat spiritul sovietic în fiecare din noi, cei care am trăit în URSS ...Observ la extrem de mulți basarabeni, mai ales din generația mea care sunt pro-români, care iși doresc cu adevărat unirea un fel de atitudine sovietică în raport cu Țara. La unii văd gesturi de superioritate, similare cu cele pe care le aveau rușii în raport cu noi, moldovenii....Unora le lipsesc sălile Palatului Kremlinului unde aceștia și-ar fi putut citi versurile așa cum și le citea Voznesenskii la Moscova, alții dau masiv sfaturi românilor cum să fie buni creștini, buni patrioții ,ce premieri să-și aleagă...etc....Nu știu cum se face, dar multe din aceste doleanțe basarabene sunt de fapt elaborate chiar în cabinetele speciale ale Kremlinului...Am fost nevoită să rup relația cu un coleg și prieten și cu un consătean care tot dădeau sfaturi toată ziua pe facebook românilor cum ar trebui să fie aceștia, fără a cunoaște situația reală din Țară.Și mai e ceva-unul din aceștia a fost în vârfurile politicii moldoveneșți, a eșuat împreună cu partidul sau și, evident de vină e ROMÂNIA, în opinia lui....Of....N-am avut noi oameni pregătiți pentru a face politică în folosul moldovenilor,au intrat în politică oameni întâmplători, fără pregătire ...și fără principii. Chiar dacă au făcut primii pași în politică moldovenească cu cele mai sincere intenții, la scurt timp și le-au pierdut...I-a amețit succesul,au prins gustul banilor.În consecința au devenit uneori mai periculoși decât erau pe vremuri comuniștii...Îmi amintesc, bunăoară, perioada când luni la rând în loc de salarii primeam fluturași....Întâmplarea face să aflu mai târziu că noii șefi de instituții primeau de fapt salariile angajaților de la stat însă preferau să-i pună pe un cont la banca că să-și facă un capital pentru ei...Era o practică chiar și la Ministerul Afacerilor externe...Nu mai zic-de radioteleviziune....Și să nu uităm, la conducerea acestor instituții erau deja ai NOȘTRI. Și apropo de mentalitatea sovietică topită în mai mare sau mică măsură în fiecare basarabean...Mi se întâmplă deseori, fiiind aici, la Bucureșți la conferințe de presă ori la alte evenimente unde veneau și echipe de la televiziuni, să tresar de uimire când auzeam că operatorii de aici vorbeau în limba română...Eram obișnuită ca la Chișinau pe vremea mea cam tot personalul tehnic era vorbitor de limba rusă, iar moldovenii că să nu-i supere vorbeau cu ei tot în limba rusă....Da, așa se practică în acele vremuri, dar cred că și astăzi e la fel..De exemplu, la noi ,la crainicii radiodifuziunii în mod normal se vorbea în română (moldovenească de atunci).Dar când intră în camera noastră de odihnă unul din cei 4 crainici ruși imediat se trecea la limba rusă....

Am vorbit câteva minute cu bună mea prietenă de la Chișinau N.V. De astăzi e în concediu, dar șeful îi tot telefonează să-i dea sarcini noi....E o ființa foarte muncitoare, dar parcă totuși concediul e pentru odihnă, Sigur,acum nu ne putem deplasa,suntem nevoiți să ne facem program de supraviețuire psihologică în perimetrul cuștilor noastre de la bloc.E greu....e foarte greu.Încerc să găsesc motive de a mă ține la suprafața. Uneori mă gândesc că în activitatea mea de radiojurnalist am avut ocazia să cunosc multă lume bună, din cei care pentru idei au stat ani buni în pușcăriile comuniste...în izolare,frig ,torturi și foamete...Cei care au ieșit la libertate au rămas model de bun simț,de înțelegere chiar și pentru călăii lor. Cel mai mult m-au impresionat doamnele care au trecut prin închisorile comuniste.Am cunoscut-o pe soția academicianului Dan Berindei,fiica de boier, cu educație aleasă,....a născut în închisoare și timp de un an copilul nou născut a stat cu mama în celulă...ce-o fi fost în sufletul acestei doamne? Abia la vârstă de un an tatăl, adică Dan Berindei, și el fiu de boier și nepot pe ambele linii de primii deputați în Parlamentul României a reușit să-și scoată copilul din închisoare, soția mai rămânând încă câțiva ani în detenție. Iar Dan Berindei, cu studiile sale solide abia de reușise să-și găsească un loc de muncă că lăcătuș... Am avut ocazia s-o cunosc și pe sora lui Eugen Coșeriu...Doamne ,cât de mult regret că n-am apucat să fac un interviu cu domnia să...A stat 6 ani în închisoare....Eugen Coșeriu recunoștea că sora dansului îl depașea în inteligența...Doar că ea n-a avut șansa să plece din țara la timp. Când a fost detronat regele studenții români au ieșit în stradă...Într-o singură noapte toți au fost arestați...Unii au fost eliberați mai târziu, alții au ajuns în închisori pentru ani buni.Iulia Coșeriu a stat în închisoare 6 ani. A ieșit aproape oarbă de acolo,fără dreptul de a profesa...Doar întâmplarea a făcut că, după anul 1961, să i se permită să predea limba română la o școala dintr-o localitate de lângă Bucureșți.. Pare-mi-se în 61 Bucureștiul găzduia un congres de lingvistică,la care a fost invitat și Eugen Coșeriu, care era în lume considerat cel mai cunoscut și apreciat lingvist....Francezii spuneau că Coșeriu a făcut în lingvistică descoperirea similară cu cea a lui Kopernic...Prezența lui Coșeriu la Bucureșți dădea congresului o improtanța deosebită,un prestigiu,deaceia autoritațile l-au invitat în mod special.În acest context Coșeriu a pus condiția că sora dansului să fie reabilitată ,altfel nu vine la Bucureși...Ei bine,când mă gândesc la destinul acestor DOAMNE,îmi dau palme și încetez să mă lamentez că acum sunt în izolare.Doamne,sunt cu adevărat într-o oarecare izolare,la mine în casă,cu laptoul în fața,cu televizorul,cu posibiltatea de a ascultă muzică bună,cu frigiderul plin...cu telefon...Aș mai avea eu dreptul să mă plâng chiar atât de mult.Da, sigur,mi-s îngrădite unele drepturi...dar asta-i situația...Mi-s îngrădite pentru a mă proteja...

Ascult știrile la televizor...Aflu că Trump și soția dansului au covid...Complicată situație ,când te gandeșți că în câteva săptămâni în SUA sunt alegeri...Nu mi-aș bate capul atât de mult pentru sănătatea cuplului TRUMP(oricum nu am nici un fel de simpatie pentru ei),dar e vorba de președintele SUA,iar destinul întregii planete e legat într-un fel de situația din această Țara....Trump n-a luat în serios pericolul acestui virus...La fel că și Jonson în Marea Britanie....Când premierul britanic s-a pricopsit cu acest virus și-a schimbat radical poziția,deși virusul se raspandise deja în societate...Și America stă prost la acest capitol. Numărul contaminaților e foarte mare și e în creștere...

Aici PSD insistă să se facă noi alegeri în București și în alte localitați...Și-au scos în stradă protestarii de serviciu....Antenele varsă venin de pe ecrane...Minciună curge... și la cei care stau cu nasul în Antene-prinde...Oare mai scăpăm odată de Antene .oare mai scăpăm de actualul PSD...Chiar este imposibil să apară și în România un partid de stânga NORMAL,fără penali și analfabeți?..Că doar sunt și aici persoane cu mintea lucidă, cu carte și caracter în rândul tinerilor politicieni cu opțiuni de stânga...Da, greu iese o societate din dominația ignoranței.... dictaturile lasă în urmă bombe care,uite că expoadeaza și după 30 de ani...

Vineri

..zi cu soare de dimineața.Ieri a fost cenușiu,nori negri,frig,atmosfera apăsătoare...Îmi place lumina soarelui..Nu aș putea trăi în Țarile Nordice,unde iarnă se întunecă pe la ora 14...Am fost o săptămâna la Stocholm...Oraș minunat...Lume blanda,bunăstare,oridine...Incredibil cât de ordonată poate fi viața în unele țari...Centrul orașului e mai mult cu obiective turistice și spații comerciale...Dormitoarele orașului sunt mai mult în centură verde a Stokholmului...unde printre blocuri se plimbă liber iepuri,și alte vietați ale pădurilor....Totul extraordinar de frumos....Dar lipsa soarelui pe parcursul atâtor luni m-ar deprimă profund.Nu înțelegeam la început de ce pe pervazurile geamurilor suedezii țîn veioze....mai târziu m-am dumerit...Când începe să se întunece,ei aprind veiozele și astfel iși imaginează că pe geam întră în casă lumina solară....Da,asta e viața lor.S-au obișnuit...și apoi ei iarnă neapărat pleacă în vacanțe sudice...Chiar și azilurile sau cum s-o mai fi numind ele,au locații sudice.și în sezonul de toamna -iarnă -primăvară se mută cu tot cu personal în Spania, Grecia...etc

Azi e ziua surorii mele, Tamara..E sora mea mai mică cu 6 ani....E căsătorită de câteva decenii la Moscova...De dimineața i-am telefonat pe skype s-o felicit....Nu ne-am văzut de foarte mult timp...de vre-o 13 ani. Comunicăm doar pe skype...în fiecare sâmbătă avem o ora de convorbire obligatorie..În rest-dacă apare vre-o necesitate...Azi e una specială...E trist și la ei....de ceva timp s-au mutat la casă de la Țara, apartamentul din oraș l-au închiriat. Stau într-o zona tare frumoasă, lângă Zvenigorod, la vre-o două sute de metri de casă lor e casă...în paragină unde s-a filmat cândva Solaris......nu departe de ei, în drum spre Moscova e vila Allei Pugaciova,și despărțită de un gard cu portița e cea a lui Kirkorov...una e verde ,altă violet. Și le-au făcut alături când erau împreună... Ai mei stau chiar lângă mănăstirea Savino-Storojineț...o mănăstire ctitorită de tatăl lui Petru !.În perioada sovietică mănăstirea era în paragină...arată cam la fel cum era și mănăstirea Capriana de la noi...După anii 90 a fost restaurată,și-a îmbrăcât cupolele în kilograme de aur,s-au construit noi edificii....Am cunoscut cățiva călugări care veneau în vizită la sora(cumnatul fiind scriitor creșțîn, carțile acestuia se vând în mănăstirile din întreagă Rusie)...deci am cunoscut călugări cu grad ceva mai mare din această mănăstire...Foști activiști comsomoliști,parinți a câtorva copii din diferite căsătorii,după 90,când activitațile comsomoliste au încetat să existe o parte dintre acești activiști s-au călugărit...Biserica le =a asigurat u n trăi liniștit și îndestulat,,...cu icre negre,cu delicatese...ei fiind și în mănăstiri tot la locuri calduțe. Apropo starețul acestei mănăstiri e din Edineț....Și mai e ceva...Au un fel de școala ,unde pregătesc călugări cu duble funcții ....ce urmează să plece în Bulgaria,Serbia și Albania...Va dați seama...Mănăstirea mai are și un schit cu maicuțe -toate din Moldova...Cică....dar mai bine mă abțîn să spun ce zice lumea....

Am vorbit cu sora și cumnatul despre situația de la noi din Moldova și de la ei..Ei urmăresc cu mare atenție mai ales ceia ce se da la televiziunile din Chișinau. Eu ,recunosc,de la un timp,n-o mai fac...E mare numărul de infectari și la ei...Îmi spuneau că în localitatea lor,Savinca se mută mulți orașeni pentru a trece iarnă...cară uși, ferestre, fac reparații în grabă în casele învechite ...E mare frică de Covid..mai ales în Moscova,în acea metropolă supraaglomerată..Deși la început rușii s-au luat după spusele lui Puțîn,care susținea că e vorba doar de un simplu guturai.,acum sunt speriați..Îmi amintesc discursul unei deputate în Duma de stat care spunea că Dumnezeu a trimis acest virus Occidentului că pedeapsa că Ociidentul nedreptațește Rusia...Acum lumea nu mai crede că virusul nu-i afectează și pe ei,pentru că mor oameni și acolo...Chestia cu vaccinul rusesc despre care a trimbițat presă rusă și unii de pe la noi..e discutabilă la ei,.Mi-au zis că rușii nu cred în acest vaccin...Că autoritațile încearcă să-i convingă să-l accepte,dar lumea iși de seama că acceptându-l se transformă în cobai...Li se promite un milion de ruble celor care vaccinați fiind vor avea probleme de sănătate,și două milioane- rudelor celor care vor muri din cauza vaccinului.Și lumea tot nu acceptă...În plus, că cineva să fie vaccinat e nevoie de acceptul medicului,iar medici REFUZĂ...Până la urmă cred că îl vor plasa prin țarile din America Latină,prin Asia Mijlocie și eventual-în Moldova lui Dodon.

La mulți ani,dragă Tamara.N-a fost să fie...să ne întâlnim anul acesta.Intenționam să merg la sora mea și la nepoata în luna iunie anul acesta....Noroc că nu apucasem să cumpăr din timp biletul la avion...Cine știe când ne vom revedea...pe viu,nu doar la calculator.Nepoata îmi promisese să facem împreună cu familia ei un circuit pe Inelul de Aur al Rusiei.Mi l-am dorit foarte mult...Iubesc Rusia cea normală,detest Rusia imperială cu toate reflexele ei...Îmi place Moscova....Cu amestecul ei de Asie în competiție cu Europa care ,cu toate restricțiile trece masiv toate granițele și se instalează uneori în forme ciudate în Moscova de astăzi.Pentru mine orașele au mirosul lor specific.Riga ,de exemplu,se asociază cu mirosul de cafea tare bună.Parisul are un miros de parfum și ...șaorma..Moscova are miros de vanilie,iar Peterburgul-îmi miroase a mucegai..E orașul care nu-mi place. Îmi amintește de orgoliile Rusiei,Un oraș construit de Petru din orgoliu,pe mlaștina,cu energii negative,un oraș care a adunat că în cofă țiganului tot ce era frumos în Occident,dar puse aici la un loc mă duc cu gândul la satele lui Potiomchin.Peterburgul,mai ales după ce a încetat să mai fie capitală Rusiei a dus o viața care nu se potrivea în nici un fel cu pretențiile de altă dată ale urbei...Un oraș gândit a fi Occidental a dus decenii la rând o viațta sovietică....Și în ultimul timp orașul a reușit să ia din ociident tocmai lucrurile rele-consumul de droguri,alcoolismul,prostituția,adăugând la toate acestea și ceva tipic rusesc -fascism......Îmi place Ermitajul,Catedrala Issak,dar îmi plac luate aparte-nu împreună.Îmi plac palatele dinafară orașului.Pavlovsk.Petrodvoreț,Pușchino...Dar mai mult m-a impresionat Repino,fosta Penați....

..Azi un nou record de îmbolnăviri și un record de bolnavi internați la terapie intensivă...A început să se inmulțeasca numărul de copii cu forme grave,,,Iar unii tot nu cred că există covid...

Se pare că PSD s-a împăcât cu ideia că au pierdut alegerile în București...Dar au reușit să arunce prin Antene spre masele lor de votanți ideia că alegerile le-au fost furate,,,Acum clocesc o altă ideie ...cea de a amână alegerile parlamentare din 6 decembrie spre mijlocul lui martie.

Vom trăi și vom vedea cum se vor mișcă lucrurile...

Citesc pe facebook că rușii iarași și-au bătut joc de câteva zeci de tone de prune din Moldova...Zău,nu mai suport să văd scanceli de acest gen.Fraților,dar chiar nu va e milă de muncă voastră.?De câte ori să -și bată joc cineva de trudă voastră,de câte ori să fiți scuipați și voi să ziceți că plouă.Da nu le mai duceți mere,pere,struguri etc...Nu înțelegeți că de fapt Rusia e în război cu noi cel puțîn din 92...cautați alte piețe...faceți gemuri,magiun de prune,din mere-sucuri...și e vindeți la un preț mai bun și nici nu sunt perisabile...Apropo de magiunul de prune(că tot mai miroase în casă) mi-am amintit că am cunoscut povestea celor care au luat la Bruxelles medalia de aur pentru magiunul de prune...E un produs omologat,care acum se vinde și în România cu aproximativ-4-5 euro borcanașul de 200 de grame... în Țarile Europei Occidentale cred că e și mai scump...Un magiun fără zahăr,bun și pentru diabetici și extraordinar de gustos...Cum a apărut acest magiun? Povestea e următoarea...O doamna și-a crescut de una singură fiica.În lipsuri,legând tei de curmei...Au făcut un consiliu al familiei ,ea,fiica-studentă la ziaristica la București și o bună prietenă de-a mamei...Au zis că trebuie să facă ceva. Și au decis să facă magiun de prune.. după rețetele vechi romanești....mai întâi în stocuri mici,apoi au luat un credit de la banca ,au cumpărat aparatură de ultima generație din Italia,au închiriat un spațiu la fabrică de conserve din Topoloveni și au început să producă acest magiun.Cumpărau prune din întreagă țara..Timp de câteva luni dormeau în fabrică...Până la urmă succesul a venit...A fost și meritul fiicei care s-a ocupat de promovarea produsului.Acum această mini-fabrică produce gemuri din diferite fructe fără zahăr.pentru diabetici..Se vând că pâinea caldă.. Dacă ai noști nu știu ce să facă cu fructele ,să ia legătură cu cei de la Topoloveni.Aceșia au frigidere imense,și pot păstra fructele mai mult timp că fabrică să lucreze aproape anul împrejur...Și nu le mai duceți în Rusia...Gata.s-a închis portița...

Azi e zi frumolsa afară,e cald,e mai rece în casă..Afară zici că e zi de vara... Cred că mâine o să citesc cartea lui Dumitru Crudu Măcel în Georgia O am de mai mult timp în biblioteca mea....dar n-am apucat s-o citesc.Am răsfoit-o cândva și mi s=a părut că abundă într-un limbaj pe care nu-l pot digera...După ce i-am citit ultimul român,apărut la București la prestigioasă editura Humanitas,cred că îl voi citi cu alți ochi și cu altă înțelegere...După atâta lirică subta uneori din degete,și după atâta poezie în literatură moldovenească ,tinerii iată vin cu o proză răspuns la realitatea pe care le-am lăsat-o noi și cu câte o înjurătură...e dreptul lor....Îi înțeleg căci și mie îmi vine uneori să strig,să țip în gură mare DE CE e nevoie că fiecare generație basarabeană să înceapă totul de la zero,de ce acest blestem.? Și de ce atâta minciună?

Îmi plac tinerii noștri...și cei din Moldova,și cei care sunt plecați peste hotare.E un potențial intelectual imens.Păcât de ei...Și,doamne ce bine scriu,și cât de talentați sunt..... Eu zic că la ora actuală putem vorbi de un fenomen în literatură română- generația nouă de scriitori basarabeni,sincronizați nu doar cu Țara limbii lor materne ci și cu tot ce se scrie acum în Europa...Ar trebui doar să -și răsufle mânicile și să se ocupe de promovarea acesteia...