Ion CUZUIOC: S-a născut la 16 septembrie 1949 în familia intelectualilor Valentina şi Pavel Cuzuioc din comuna Ţareuca, judeţul Orhei. A absolvit Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ,,N. Testemiţanu”.
Membru al Uniunii Epigramiştilor, Uniunii Scriitorilor și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Membru al Uniunii Cineaştilor, Uniunii Umoriştilor, Uniunii Epigramiștilor, Uniunii Jurnaliştilor şi Uniunii Scriitorilor din Moldova; Membru al Asociației Naționale a Oamenilor de Creație din Moldova; Membru al Senatului Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Moldova; Membru al Confederaţiei Internaţionale a Cineaştilor; Membru al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor; Membru al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români; Membru al Academiei Națiunii Române; Membru al Academiei Româno-Australiană.
Luni
La țară oamenii se trezesc dis-de-dimineață, cu alte cuvinte, cu noaptea-n cap. Cântatul cocoșului, covițăitul porcului, mugetul bovinei, behăitul oii, lătratul câinelui, nechezatul cailor de pe drum îl ridică pe picioare pe om indiferent în ce stare se află el. Animalele și păsările nu știu șapte și vor de mâncare. Unde mai pui că-l așteaptă hârlețul și sapa în grădină. La oraș e cu totul altceva. S-a cuibărit omul în apartamentul său cu ușă metalică bronată și ferestre termopan și habar n-are de gălăgia și nevoile de afară. El se trezește instinctiv, căci trebuie să ia dejunul în fugă, să-și petreacă odraslele la grădiniță sau la școală, să se îmbrace la patru ace și să meargă la serviciu dacă-l mai are și nu este pensionat. Ajuns și eu la o vârstă respectabilă am ieșit la pensie, dar de lucru nu m-am despărțit. Mai bine zis, de activitățile profesionale și cele creative pe drumurile paralele pe care merg pe bune cam vreo jumătate de veac, o viață de om. În calitate de Specialist principal în promovarea modului sănătos de viață al Instituției republicane medicale îmi exercit funcțiile la distanță, în afara biroului de serviciu. Iar ca scriitor și publicist mă impun să ticluiesc versuri, proză, aforisme, medalioane, crochiuri și eseuri indiferent de timp, spațiu și împrejurări de ordin fizic și psihologic. Principalul în activitatea mea creativă este dorința, voința, ambiția și tăria de caracter. Inspirația vine paralel cu munca depusă. Și-n această zi de luni, primă a săptămânii, m-am ridicat din pat instinctiv, în jurul orei 7. I-am mulțumit Bunului Dumnezeu că a trecut noaptea cu bine și trezindu-mă din somn m-am văzut viu și sănătos! I-am mulțumit Domnului și l-am rugat să-mi mai dea o zi s-o trăiesc în liniște și pace cu dragostea și bucuriile lui. Ca orice creștin am făcut și Sfânta rugăciune în fața icoanei din casă. 30 de minute de exerciții de înviorare au devenit tradiționale pentru mine, căci după ele și organismul moleșit se mai dezmurte și starea psihologică devine alta. Pregătirea dejunului mi-am asumat-o și după ce-ntind masa cu terci de ovăz cu semințe, stafide, migdale, prune, nuci și ouă fierte îmi invit soția Ala să dejunăm împreună. Cafeaua preparată în turcă aburește prin cești, iar aroma ei ne insuflă o poftă plăcută la masă. Fără doar și poate că-i mulțumim Domnului pentru bucatele dăruite pe masă. Mă ridic de la masă cu o dispoziție bună și mă retrag în odaia mare transformată în birou de creație cu o bibliotecă impunătoare acumulată mai bine de patru decenii de conviețuire cu soția. O avere inestimabilă! Deschid internetul și urmăresc ultimele știri din lume, verific corespondența din poșta electronică și ce se mai face prin Facebook, care practic a devenit o pasiune de nedespărțit pentru multă lume. Recunosc că-mi răpește o groază de timp dar fără el un om de creație mai că nu poate trăi. Ca să-mi exercit cinstit obligațiile de serviciu pregătesc un set de lecții model pentru lucrătorii medicali din țară. În condițiile impuse de coronavirusul 19 ce a capturat întreg globul pământesc să le vorbești oamenilor despre modul sănătos de viață este actual și necesar ca niciodată. Pauză. Îmi telefonez cunoscuții care se confruntă cu probleme de sănătate ca să mă informez cum se simt și cu ce le pot veni în ajutor. Slavă Domnului că totul e bine mersi! La ora 12 ca totdeauna o telefonez pe mama Valentina Cuzuioc, care la cei 94 (!) de ani de bat în prag, trăiește de una singură în satul natal Țareuca de prin părțile Rezinei, județul Orhei și îngrijește de gospodărie, face focul în sobă, pregătește mâncarea, sapă și prășește în grădină, culege roadele din vie și de pe pomii fructiferi ca să mai facă vin și diverse conservații pentru iarnă, împletește ciorăpei pentru nepoței, citește cărți artistice și religioase, cântă și merge la biserică să mai aprindă o lumânare pentru sănătatea noastră. M-a bucurat că totul e bine, să nu ne deranjăm de ea și să avem grijă de noi. Mama e plină de viață și se simte confortabilă la țară, de oraș nici nu vrea să audă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că-i poartă de grijă și totul este bine și frumos. Nu uit și de manuscrisele mele de Poeme de sorginte niponă, Haiku, Senryu și Gogyohka, de Aforisme inedite, de Eseu si Publicistică etc., care sunt în pregătire pentru editarea lor. Sunt solicitat de mai multe edituri și redacții din țară ca să le trimit materiale pentru diverse antologii și reviste. Nu pot să refuz și selectez materialele în conformitate cu temele dorite. Am grijă și de Concursurile literare ca să particip cu creații de valoare ... Mă telefonează doamna Doina Dabija, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău ca să mă informeze c-au trecut cu bine Prutul legitimațiile de tip nou de membru al UZPR și sunt așteptat la biroul dumneaei ca să-mi ridic legitimația. Îi mulțumesc pentru noutatea îmbucurătoare și-i promit că voi căuta vreo variantă ca să ajungă și la mine documentul confirmativ. Trece timpul, nu stă pe loc. E ora prânzului. Soția îmi propune să las laptopul să se odihnească și să trec la bucătărie ca să-i dăm de lucru și stomacului înfometat. N-am încotro, căci regimul zilei pentru mine este sfânt și-l respect cu strictețe. Am luat prânzul în doi, apoi am mers să meditez ascultând ca de obicei muzică de relaxare. Meditația a devenit pentru mine un compartiment al regimului zilei mai bine de zece ani.40 de minute meditative mă relaxează și-mi dau puteri pentru alte activități în a doua jumătate a zilei. După meditație servesc ca de obicei un ceai din plante medicinale și mă așez la masa de lucru în fața calculatorului. Elaborez texte model pentru renovarea buletinelor sanitare din instituțiile medicale și le expediez prin poșta electronică. La calculator revin și la unele poeme pe care trebuie să le trimit pentru Antologia ,,Lacrimi pentru nemurire" dedicată memoriei martirilor neamului românesc, Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Poetul și diplomatul, George Călin, de mai mulți ani la rând alcătuiește și editează această prestigioasă antologie și evident că e și de datoria mea ca să trimit la Urziceni, România creații noi în memoria regretaților Doina și Ion pe care i-am cunoscut bine în viață. Pe la ora 17 îmbrac tricoul, încalț adidașii și merg la o plimbare de 2 ore pe care o practic zeci de ani la rând, fie ploaie, ninsoare, ger sau arșiță afară. Timp de 2 ore cât merg pe jos fără a mă grăbi undeva, respir liber, ventilându-mi plămânii cu aer pur, cu oxigenul emanat de rândurile de copaci de pe aleile sectorului Botanica din Chișinău unde locuiesc timp de 38 de ani. Merg, mă relaxez, mai gândesc vreun vers două și le scriu în telefonul mobil. Memoria mi-i bună, dar pentru orice eventualitate mai bine să le scriu în telefon. Traseul pe unde mă plimb trece și pe lângă Biserica Sfântul Dumitru de pe bulevardul Traian. Intru și aprind câte o lumânare pentru cei vii și cei morți. Îmi continui plimbarea. E ora 19 și trebuie s-o telefonez pe mama ca s-o întreb de sănătate și dacă are nevoie de ceva. Am ,,prins-o" servind cina. Ca totdeauna la mama totul e bine. I-am dorit poftă bună și noapte liniștită. Îl telefonez și pe fratele mai mic, Sergiu Cuzuioc, din Brătușeni, Edineț ca să mă informeze cum se simte după zilele de internare la spital. Și la dânsul e bine. Mă bucur de noutățile bune. Intru într-un magazin de lângă casă ca să mai fac unele cumpărături. Plimbarea s-a terminat și intru în casă unde soția mă așteaptă să luăm cina. După cină din nou la calculator lucrând asupra unor noi articole. Din când în când mai trag cu ochiul și la televizor ca să fiu la curent cu noutățile din lume. Intervin într-o polemică colegială de pe pagina Facebook a scriitoarei Maria Pilchin cu cunoscutul jurnalist Vasile Botnaru. Se apropie ora 10. Închid televizorul și fac sfânta rugăciune de seară. Îi mulțumesc Domnului pentru ziua care trece cu bine și-l rog să-mi dea o noapte bună cu vise plăcute alături de soția dragă. Nu uit să-l rog să-mi fie sănătoși copiii și nepoțeii, mama, soția, fratele și sora, apropiații și cunoscuții familiei mele. Mai privesc televizorul până mi se închid pleoapele ochilor. Închid televizorul! În casă e liniște totală. Noapte bună!
Marți
Pe dată ce m-am trezit am mers la fereastră ca s-o deschid larg și să privesc cu nesaț la cerul miraculos cu nori plutitori și să-i absorb aerul curat emanat din Împărăția cerurilor. I-am mulțumit Bunului Dumnezeu pentru acest dar divin, că mă văd viu și sănătos și mă bucur de dragostea și darurile lui. Slavă Domnului!
Unii încearcă să afirme că viața e monotonă ca și zilele ei. Poate fi, dacă o faci așa să fie. Eu încerc s-o fac altfel chiar dacă multe momente ale zilei se aseamănă unul cu altul. Deșteptarea, dejunul, munca, prânzul, iar muncă și odihnă, cina și televizorul și, la culcare. Un scenariu standard al zilei. Cam monoton, nu-i așa? S-ar părea dacă gândim așa. Un pantalon, o cămașă o purtăm în toată ziua, dar ne stăruim să fie de altă culoare, de alt model, să fie curate și călcate la dungă. Așa și cu momentele zilei, care par a fi plictisitoare, dacă le mai modifici locul, conținutul și exteriorul vor lua cu totul și cu totul alt mod de activitate. Foarte mult depinde de dorința și starea psihologică a omului.
Și-n ziua a doua a săptămânii, cea de marți, tot cu rugăciune și cu dejunul am început-o, ca mai apoi să-mi deranjez unii colegi de breaslă și peniță să mai punem țara la cale. O vorbă, două și dispoziția bună apare ca din senin. Țin să destăinui un secret, de foarte mult timp evit pe cât e posibil negativismul. Nu vorbesc și nici interlocutorilor mei nu le permit să vorbească de cineva de rău. Ceea ce semeni aceea și culegi, un lucru bine cunoscut din străbuni. Dar viața îți mai poate oferi și surprize plăcute și neplăcute. Bunăoară, chiar azi am primit în scris că textele mele medicale pentru buletinele sanitare din secțiile instituțiilor medicale ce au fost trimise luni vor prinde bine la renovarea acestora. Mă bucur de efortul meu colegial și continui să culeg la calculator noi texte pe teme medicale pentru instituțiile de profil. O altă veste îmbucurătoare mi-a venit de la oficiul poștal, care m-a anunțat că de la Pitești, România, a ajuns coletul cu cărți destinat mie. Nu trece mult timp ca familia noastră să fie anunțată că a decedat mama unui bun cunoscut nouă. Ne-am exprimat condoleanțele respective. O altă veste neplăcută mă informează că un coleg de la serviciu a fost testat pozitiv la covid 19 și se tratează la domiciliu. Îl telefonez ca să-i aflu starea sănătății și să-i dau unele sfaturi de ordin psihologic. În acest context, o telefonez pe șefa Centrului de Familie nr.2 de la Botanica, doamna Svetlana Franchevici, ca să mai discutăm despre unele măsuri profilactice ce vizează năpasta de coronavirus. O pauză de relaxare. Servesc la desert o banană și o pară ca să-mi recuperez energia cu unele vitamine necesare. Ca de obicei, la ora 12 o telefonez pe mama Valentina Cuzuioc din Țareuca, Rezina. E bine mersi. Mama a reușit să facă focul în sobă și să pregătească răcituri din carne de cocoș. Sunt invitat la masă. Îi mulțumesc și-i promit că voi merge la țară dar ceva mai târziu, cred că la 19 octombrie, de ziua ei când va împlini 94 de ani! Mă rog la Dumnezeu să fie totul bine! Revin la calculator căci trebuie să trimit de urgență un set de aforisme inedite pentru numărul viitor al Revistei literare ,,Luceafărul din vale" care se editează la Petroșani, România, sub oblăduirea scriitoarei Kessy Nicolas Ellys (Elena Oprescu). M-am isprăvit pe bune și cu această misiune colegială. Nu se poate să evit prânzul și trec la bucătărie unde soția Ala mă așteaptă cu masa întinsă. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru darurile la prânz m-am retras în odaie la tradițională meditație. Relaxat revin la calculator ca să mai ticluiesc unele replici la poemele Haiku și Senryu scrise de către colegii mei haijini români. Îmi doresc mult să editez o carte inedită de replici haikuiste. I-am și găsit un titlu semnificativ: ,,Ochiul de veghe!". Acum 20 de ani am scris și editat cartea de replici epigramatice „În audiență cu floreta”, prefațată de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România, care s-a încununat de succese, învrednicindu-se de Premiul Uniunii Scriitorilor. Îmi doresc mult ca să-mi bucur colegii de peniță și cititorii cu o carte de valoare. Primesc un mesaj de la colegiul meu de medicină, Vasile Iovdii din Bucovina, care a aflat că doi prieteni de ai noștri au fost răpuși de coronavirus și sunt internați în spital la tratament. Mă roagă să aflu care este starea lor de sănătate. Fără a sta mult pe gânduri îi telefonez ca să mă informez că starea sănătății lor e bună și dacă testul va fi negativ vor fi externați din spital. I-am încurajat și eu c-un cuvânt de bine și mă grăbesc să-i scriu colegului medic bucovinean că totul e normal și să stea liniștit după informația mea.
Mă telefonează fiul mai mic, Andrei, stabilit cu traiul în Brazilia. M-am bucurat cu soția Ala de drăgălașii noștri nepoței, Sofiica și Vinicius, că ne-au salutat și ne-au ,,transmis" câte-un un pupic de la distanță. Soția lui Andrei, Lucy Laura, medic de profesie, este plecată la serviciu, iar pregătirile pentru școală și grădiniță a copiilor azi au rămas pe seama tăticului. Ne mândrim de familia feciorului Andrei și ne bucurăm că sunt sănătoși, se înțeleg și o duc bine! Doar distanța fizică dintre noi ne întristează, căci comunicăm doar prin intermediul internetului și nu avem posibilitate să ne îmbrățișăm copiii și nepoțeii, dar dacă lor le este bine și nouă la fel ni-e bine...
Deconectez calculatorul și îmbrăcat în tricoul sportiv ies la o plimbare tradițională după o gură de aer verde saturat cu oxigen. Trec pe lângă piața de pe Bulevardul Cuza Vodă ca să mă întristez de atitudinea indiferentă a vânzătorilor și cumpărătorilor, care neglijează restricțiile impuse în lupta cu năpasta de coronavirus. N-ai ce-i face?! Asta-i mentalitatea Homo Sovieticus?!
După mersul pe jos timp de 2 ore revin acasă ca să-mi continuu activitatea de creație, îmbinând-o cu o convorbire telefonică, cu o lecturare a cărților primite de la confrații mei de condei, sânge și idei din România. M-am bucurat mult că mama Valentina Cuzuioc se simte bine și se odihnește lângă sobă privind un concert de muzică populară la televizor.
Mulțumesc Doamne și pentru ziua de marți pe care mi-ai dat-o s-o trăiesc cu dragostea ta în liniște și pace!
Mercuri
Îmi place ziua de miercuri. Este a treia din săptămână și o văd ca pe un om care stă la răspântia anilor săi și-și numără roadele culese pe parcursul vieții trăite, făcându-și planurile pe viitor. A treia zi a săptămânii este ca o scară pe care am urcat treptele până la jumătatea ei. Suntem plini de puteri și urcăm treptele scării până sus ca să ajungem la stația Terminus.
Și a zis Dumnezeu în a treia zi: „Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!”. Așa a apărut marea și pământul.
Apoi a zis Dumnezeu: ,,Sa dea pământul din sine verdeață: iarba, cu sămânța într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine, după fel, pe pământ!” Și pe pământ a apărut verdeața.
Îmi place ziua a treia a săptămânii, ziua de miercuri pe care o trăiesc pe pământul străbun plin de verdeață. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și pentru acest dar, pentru această bucurie, pentru dragostea lui față de noi, oamenii. Și mă rog lui Dumnezeu să aibă grijă și în continuare de noi. N-am reușit bine să fac exercițiile de înviorare că și primesc un mesaj prin telefon de la prietenul meu V.I. care îmi scrie din spital:(redau textul integral) ,,Mulțumesc Ionică pentru susținere, după discuția cu tine mă simt psihologic mult mai bine. Ești un om pozitiv!” M-au bucurat cuvintele lui și-mi pare bine că i-a fost de folos discuția noastră prin telefon întreținută marți seara. Îi răspund și eu c-un mesaj: ,,Vasile, cum gândești așa trăiești, ce semeni aceea și culegi! Tu ești un Om puternic, ai trecut cu bine multe încercări în viață și te vezi obligat să ieși la fel de bine din orice stare! Dumnezeu are grijă de noi și totul va fi bine! Să te văd sănătos și plin de viață!”
După dejun îmi telefonez cunoscuții care se confruntă cu probleme de sănătate și se tratează în spital. Noutățile sunt bune și-i încurajez c-un cuvânt de suflet pentru a trece cu bine necazurile pe care sunt nevoiți să le aibă. Deschid calculatorul si continuu să elaborez texte noi model pe teme medicale pentru instituțiile de profil. Colaborez de mai mult timp cu Academia Mondială de Literatură în frunte cu scriitorul Trandafir Sîmpetru și selectez câteva poeme ca să le trimit pentru postarea pe site-ul respectiv și publicarea lor în revista Academiei. Merg pe două drumuri paralele, pe cel al medicinii și pe cel al literaturii și mă stărui să le împac pe ambele cu bine. Mesajul scriitorului Gheorghe Calamanciuc postat pe pagina sa de pe Facebook mă impune și pe mine să intervin la replica lui despre unele mediocrități ale culturii muzicale care se încumetă să-și scrie singur textele și muzica, să le interpreteze și să se laude de pseudosuccesele lor. Îi susțin atitudinea lui de om al scrisului și culturii românești. Intervine și distinsa artistă Maria Stoianov, alți părtași ai muzicii de valoare și ne dăm cu părerea despre starea reală cu privire la subiectul descris de către confratele meu de peniță, Gheorghe Calamanciuc. Ora 12.00. O telefonez pe mama Valentina Cuzuioc să mă informez despre starea ei de sănătate și ce mai face de una singură-n casă. Mi se destăinuie c-a plouat noaptea și a adunat apă prin căldările de sub burlanele casei. Nu se lasă de lucru și mai spală unele covorașe prăfuite în apa moale de ploaie. Mă bucur de ea și-i doresc în continuare sănătate și să aibă grijă de ea! Îmi continuu cu multă plăcere lucrul la calculator. Versurile curg ca din gârlă. Nu mai aștept inspirația, ea vine singur dacă ți-o dorești și te apuci de lucru.
La bucătărie, soția creează bucate alese: borș moldovenesc cu legume și vegetale proaspete și ardei grași umpluți cu carne tocată și orez, la calculator eu creez noi poeme, cu alte cuvinte, fiecare cu harul său divin. După un prânz copios îți vine greu ca să te mai așezi la masă în fața calculatorului și să mai alergi cu degetele pe tastatura ei, dar o meditație însoțită de o muzică de relaxare le pune la punct pe toate.
După ora de meditație și relaxare prinde bine un ceai din flori de mentă, cătină și ghimbir preparat după o rețetă specială de soția Ala. I-au în primire calculatorul ca să duc la bun sfârșit lucru început până la prânz. Recitesc și materialele pe teme medicale și poemele scrise ca să văd unde este necesar ca să intervin la ele. Totul e bine! Sunt mulțumit și pot să merg la plimbarea tradițională la aer curat. Mă întâlnesc c-un coleg de breaslă care a trecut pe la biroul Doinei Dabija să-mi ridice legitimația de tip nou de membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Mi-a transmis-o și am primit-o cu drag. Țin mult la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România , căci am luat și eu parte la constituirea filialei Chișinău și colaborez destul de fructuos cu ea. Mă bucur că și modesta mea muncă de creație pe ogorul ziaristic a fost apreciată, devenind Laureat al UZPR șase ani la rând, mai mult, cartea de Eseu și Publicistică „Universul Infinit” s-a învrednicit de Premiul I, iar în 2017 am fost invitat la București în Studioul Televiziunii Române unde mi s-a înmânat Trofeul Mare și Diploma de Laureat pentru întreaga activitate publicistică.
Merg pe străzile inundate de plopii și teii înalți cât clădirile din sectorul Botanica, Chișinău și inspir pe săturate aerul proaspăt emanat de verdeața din jur. După orele de autoizolare în apartamentul de la bloc atmosfera de afară îți pare un rai adevărat. Mă stărui să nu reacționez la gropile de pe străzi, la mormanele de gunoi, la mucurile de țigară aruncate la întâmplare și la scuipatul trecătorilor needucați. N-are rost să-ți strici dispoziția și să-ți încarci organismul cu negativism, altminteri ți-ai irosi nervii și sănătatea pe care o păstrezi cu toate mijloacele disponibile. Convorbirea telefonică întreținută cu mama Valentina îmi ridică dispoziția și ne urăm unul altuia o seară plăcută urmată de o noapte liniștită. Și acasă mă stărui să fiu în aceeași stare psihologică bună. Citesc cu plăcere cărțile confraților mei de peniță editate recent și dăruite mie. Cred că le voi face și o prezentare în presă. Ca de obicei, după cină convorbirile telefonice se intercalează cu lucrul la calculator și priviri la televizor. Țin cont de beneficiile și dauna lor și de aceea mă stărui să nu abuzez de aceste tehnologii moderne, să nu cad în prizonieratul lor și să fac întreruperile necesare.
Vine și ora somnului. Noapte bună oameni buni! Noapte bună lume!
Joi
O ploaie mărunțică și lină îmi bate la geam, trezindu-mă de parcă m-ar îndemna să ies afară și să-i admir sunetele ei asemănătoare cu cele de toacă. Îi admir ecoul lor privind prin geam cum cerul varsă lacrimi de bucurie pentru pământul crăpat și însetat de apă. Îmi place când afară cerul e puțin luminat și plouă mărunțel. Mi se creează impresia că stau într-o sală de concert cu luminile stinse și ascult vibrațiile coardelor de la harpă. Unii preferă alt timp de afară, eu le accept pe toate, căci vin de la Dumnezeu și trebuie să ne mulțumim cu darurile din Împărăția cerurilor! Orice timp poate fi prielnic pentru om dacă el își dorește aceasta. Cum nu există om urât așa nu există nici timp urât. Totul depinde cum îți dorești ca să privești și să percepi timpul.
Așa dar, cu dispoziția bună favorizată de timpul de afară și cafeaua cu frișcă de dimineață încep o nouă zi de viață, o nouă zi de lucru a săptămânii. Nu vreau să zic de odihnă, căci chiar și atunci când omul doarme creierul lui tot lucrează. Ziua de joi este ca soarele care apune spre orizont. Cu cât mai mult el asfințește cu atât mai mult devine dornic pentru om, căci cu dispariția lui pe cer dispare și ziua cu lumina ei ca să-i ia locul noaptea cu o altă licărire de lumină a lunii.
Si a zis Dumnezeu: „Sa fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul”. Așa a apărut soarele, luna și stelele pe cer, așa a apărut ziua și noaptea, seara și dimineața.
Ploaia plăcută de dimineață s-a intercalat pe bune și cu noutățile îmbucurătoare parvenite de la cunoscuții mei care se simt mai bine după tratamentul pe care-l primesc în spital pentru ai veni de hac bolii.
Și eu îmi tratez sufletul recitind rubaiatele poetului persan Hakim Omar Khayyam traduse destul de reușit în limba română de către confratele epigramist Geo Olteanu. Deschid și o altă carte, de gazeluri și rubaiate ale poetului azer Imadeddin Nasimi in traducerea colegului bucovinean Ilie Tudor Zegrea. Sunt poeme cu iz filosofic ce te fac să meditezi și să privești lumea cu alți ochi. Nu uit și de textele model pe teme medicale care sunt așteptate de către colegii mei de breaslă din instituțiile medicale. Un serviciu bun ne face Facebook-ul, ne anunță zilele de naștere ale prietenilor de pe această rețea de socializare. Îi felicit cu drag, urându-le sănătate și mulți ani rodnici!
Azi e ultima zi în care pot să trimit poeme Haiku pentru Concursul Săptămânal Romanian Haiku. Selectez trei poeme mai reușite după mine și le trimit prin poșta electronică. Mâine și poimâine vor fi votate, iar rezultatele concursului anunțate duminică. Mă bucur când sunt apreciate indiferent de locul plasării lor pe tabelul rezultatelor, deși pot să afirm că și la acest compartiment literar poemele mele au acumulat foarte multe diplome de merit. Ora 12.00 și trebuie s-o telefonez pe mama Valentina s-o întreb de sănătate și ce mai face pe timp de ploaie? Slavă Domnului, e bine!
Deschid poșta electronică și citesc Invitația Societății Culturale Apollon-România, Primăriei Coșereni-Ialomița și Academiei Internaționale de Literatură și Artă de a participa la ediția a V-a a Simpozionului Internațional „Lacrimi pentru nemurire”, în memoria Doinei și lui Ion Aldea Teodorovici. Le mulțumesc pentru invitație, dar cred că restricțiile impuse de pandemia coronavirusului nu-mi va permite să onorez participarea. Regret mult, căci sunt membru al Societății nominalizate și mă văd obligat să dau curs invitației. Mă rog Domnului să ne de-a timpuri mai favorabile.
Conform regimului zilei urmează prânzul și ora de meditație. Respect și aceste compartimente ale zilei.
Mă telefonează după prânz poetul și antologatorul Gheorghe Stratan să-mi comunice că mi-a trimis pe Messenger varianta electronică a Antologiei „Mărgăritare dincolo de Prut”, ce apare la editura Amurg sentimental din București, și să-mi verific textele mele incluse în carte pentru a evita unele erori admise la machetarea ei. Citesc cele 10 pagini de poeme de sorginte niponă (Haiku, Senryu), parcă e totul bine. Răspund coordonatorului antologiei cu mulțumirile de rigoare.
Ora 15.30. Plouă! O ploaie ciobăneasca s-a așternut peste satele și orașele Moldovei. Dacă se rup iazurile și se revarsă Prutul și Nistrul vor fi inundații. Cu natura nu te joci. După luni de secetă au năvălit ploile care pot face și stricăciuni. Am să urmăresc la știrile de seară care ne va informa mai detaliat despre urmările ploii. Un ceai din ghimbir prinde bine pentru munca la calculator. Îl servesc cu plăcere cu dulceață din gutui preparat de mama la țară, care are grijă să ne aprovizioneze cu plante medicinale uscate la umbră în ,,casa mare", fel de fel de magiunuri și murături din fructele și legumele din grădina casei părintești. Plouă. Îl telefonez pe feciorul mai mare, Pavel, stabilit cu traiul în Viena, Austria. Este scenarist, regizor și producător de filme documentare. Ne bucurăm de succesele lui, căci practic toate filmele sale s-au învrednicit de premii la diverse Festivaluri Internaționale prestigioase. Îl întreb dacă nu plouă și pe la ei. În Viena e soare și liniște. Merge să-și ia fiicele gemene Maria și Margareta de la lecțiile de limbă română. Am rămas surprins plăcut când am aflat că statul austriac achită toate cheltuielile pentru studierea celei de-a două limbă maternă a cetățenilor. Și fiul lui mare, Maximilian, a studiat limba română și o vorbește la perfecție. Soția lui Pavel, Barbara, care lucrează asupra unui proiect în cadrul OSCE, a învățat limba română chiar din primele luni ale căsătoriei lor, cu alte cuvinte, fiind în Austria, feciorul, nora și nepoțeii mei vorbesc limba română la fel de fluent ca și cea oficială, germana. Bravo lor! Bravo statului austriac!
Mai lucrez puțin la calculator, îmi îmbrac tricoul sportiv, i-au umbrela și ies afară la o plimbare ușoară pe sub copacii verzi din cartier. Trec pe la Centrul Academic Internațional Eminescu ca să discut cu directoarea, Elena Dabija, despre o nouă întâlnire cu cititorii. Chiar dacă plouă lumea mișună care și încotr-o pe străzi. Revin acasă. Este ora 19.00 și o telefonez și pe mama Valentina ca să văd cum se isprăvește de una singură în casa ei. A făcut focul în sobă și citește romanul ,,Morții n-au nevoie de reabilitare", semnat de scriitoarea Valeria Florea-Dascăl, care la o lansare de carte m-a rugat să i-l transmit mamei. Seara mai lucrez puțin la calculator, văd că-mi obosesc ochii. Închid calculatorul și-mi ,,odihnesc" ochii... privind la televizor. Aflu că în țară a fost adus un medicament nou, Regeneron, pentru tratarea coronavirusului. Îmi telefonez colegul și prietenul meu, profesorul universitar Victor Cojocaru, seful Clinicii Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga” care diriguiește cu tratarea bolnavilor gravi de coronavirus. Îmi confirmă cele relatate la televizor. Mai discut cu el, ca-ntre colegi de breaslă, despre stare epidemică din țară. De ploi nici pomină la televizor, ceea ce denotă că-i bine în țară. Să fie așa! Cu rugăciunea de seară merg la culcare, urându-mi mie și lumii o noapte liniștită cu vise plăcute alături de cei dragi!
Vineri
Se scurge timpul ca nisipul din clepsidră. Se trec și zilele. Este a 5-a zi din săptămână, vineri. Și a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață in ele și păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Și a făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate ființele vii, care mișuna in ape, si toate păsările înaripate după felul lor. Și ziua de vineri, a cincea din săptămână, Dumnezeu ne-a dat-o frumoasă ca s-o trăim în liniște și pace cu bucuriile ei. Chiar de dimineață am fost podidit cu sunete de telefoane și mesaje în privat. Unii se consultă cu întrebări de sănătate, iar alții mă întreabă cu cine să voteze. Suntem în ajun de alegeri prezidențiale și oamenii buimăciți de promisiuni electorale nu se pot dumeri cum să procedeze. Mă stărui să-i împac pe toți cu răspunsurile mele. Mă bucur că unii din cunoscuții noștri au fost externați din spital și-și continuu tratamentul la domiciliu. Tot greul și răul a rămas în urmă. Le mai dau și eu unele sfaturi medicale ce țin de competența și cunoștințele mele de domeniul respectiv. Ultimele știri citite din telefon mă informează că ploile de miercuri au adus și daune și oamenii cu ajutorul autorităților locale întreprind totul ca să lichideze consecințele nefaste. Să fie așa! Primesc un mesaj de la scriitorul Puiu Răducan din Râmnicu Vâlcea, România, care mă roagă să deschid pagina You Tube ca să-l aud cum vorbește despre activitatea mea literară. Îi mulțumesc și-i promit că-i voi asculta-o mai târziu. De la lucrul de la distanță pentru serviciul de bază medical trec la scrierile mele literare. Sunt solicitat să particip la Concursul Internațional de Creație Literară „Vis de Toamnă” organizat de către Societatea Culturală Apollon-România și Academia Internațională de Literatură și Artă. Timp mai este și cred că voi selecta poezii sau proză pentru a trimite și la acest prestigios concurs. Azi este ziua de naștere a distinsei interprete al cântului clasic, de operă și muzică aleasă, Ana Ciubotaru, angajată a Operei Naționale din București. Ne cunoaștem bine și, fără doar și poate, c-am felicitat-o sufletește. S-a bucurat pământeanca basarabeană de felicitările noastre, precum l-au încălzit urările de bine și pe soțul ei drag, Tolis Kordoulas, grec de naționalitate, pe care l-am cunoscut la un Concert de romanțe la Filarmonica Națională din Chișinău. Am comunicat pe-ndelete, căci posedă bine limba română. Mama Valentina mă liniștește din Țareuca, județul Orhei, că se simte bine, mai strânge frunzele căzute de pe copacii din ogradă și citește lângă soba caldă. Vorbesc cu doamna Elena Pintilei, directoarea Bibliotecii Naționale din Republica Moldova, ca să-i mulțumesc pentru Serata de Creație prilejuită jubileului meu de 70 de ani organizată acum un an de zile la Biblioteca pe care o diriguiește cu onoare. Cuvinte de recunoștință și pentru ampla Biobibliografie editată sub auspiciile Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. Discutăm și despre planurile noastre de viitor ce vizează întâlnirile tradiționale cu cititorii.
Fiul Andrei din Sao Luis, Brazilia, ne bucură că e bine în familie, soția Lucy Laura e la serviciu, copiii, Sofiica și Vinicius, la școală și grădiniță, iar el lucrează la distanță conform planului instituției de învățământ cu care colaborează. Nu trăim ca să mâncăm, dar mâncăm ca să trăim și de aceea trec cu soția Ala la bucătărie să-i mai dăm de lucru și stomacului înfometat.
După ora de meditație și ceaiul respectiv, căci așa se recomandă după orice prânz luat, mai culeg câteva poeme dedicate limbii române pentru a le posta pe site-ul World Literature Academy, membru al căruia sunt și mă văd obligat și onorat să colaborez cu ea. Reacțiile internauților sunt plauzibile. Afară timpul e favorabil și merg la piața din preajma casei ca să mai fac unele cumpărături necesare. Cu rucsacul în spate mai fac și câțiva kilometri printre casele din sector ca să absorb cu nesaț aerul proaspăt după ploaia trecută. În gând meditez haikuuri noi ca mai apoi să le trec pe fișierul special din calculator. Din când în când sunt întrerupt de unele sunete de telefon ale cunoscuților mei pentru a-mi solicita sfaturi medicale. Lumea este îngrijorată de stare epidemică din țară și din lume și are nevoie și de o susținere psihologică. Îi sfătuiesc să nu cadă în panică și să respecte cu strictețe regulile impuse pentru a-i veni de hac și coronavirusului. Dumnezeu are grijă de noi și totul va fi bine! Trece cu bine și cea de-a cincea zi a săptămânii, vinerea. Soarele apune la orizont, iar după el apune lin și săptămâna.
Trece, dar mă telefonează colegul Iu.G. ca să-mi comunice cu durere că mama lui a fost lovită de o mașină și ambulanța o transportă la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău și dacă pot să intervin pentru a afla unele informații cu privire la starea ei de sănătate? Mi-a răspuns prompt la telefon directorul Institutului, profesorul universitar Mihai Ciocanu, ca să-mi relateze starea bolnavei și să nu ne facem griji că medicii dispun de cele mai sofisticate metode de investigație și tratament pentru diagnosticarea și tratarea doamnei accidentată. Intervine și academicianul Stanislav Groppa ca să-mi spună că va consulta personal bolnava și va întreprinde toate măsurile ce se impun pentru un rezultat bun. L-am informat pe colegul Iu.G., încurajându-l că totul va fi bine. Este nevoie de timp și răbdare.