România: un președinte-jucător care face exces de zel

Nu e de mirare că, la începutul anului, președintele Iohannis și Partidul Național-Liberal doreau alegeri anticipate: pe lângă faptul că liberalii erau atunci bine plasați în sondaje, ei știau că a fi la guvernare implică multe riscuri, printre care acela al diminuării capitalului de încredere a populației.

Pandemia a agravat lucrurile, guvernul fiind silit să ia măsuri nepopulare, ca să nu mai spunem că tot cei de la putere riscă să deconteze tragedia de la spitalul din Piatra-Neamț. Pe de altă parte, e adevărat că o altă majoritate parlamentară ar permite realizarea unor reforme de substanță, în măsura în care se va constitui o alianță între liberali și USR-PLUS (deși, până una-alta, cele două formațiuni politice par să considere viitoarea lor colaborare mai mult ca o căsătorie forțată). Constatând că avansul pe care îl avea până acum PNL a devenit fragil, atât președintele Iohannis cât și liderii liberali insistă în chip repetat pe necesitatea ca parlamentul să aibă, după 6 decembrie, o altă compoziție.

Frapantă a fost, în ultimele săptămâni, implicarea directă a președintelui Iohannis. El a intrat în rolul președintelui-jucător, atacându-i violent pe social-democrați și repetând până la saturație că își dorește o nouă majoritate parlamentară. Sigur, neutralitatea în timpul unei campanii electorale este utopică și nu ni-i putem imagina nici pe președintele Statelor Unite, nici pe președintele Franței dezicându-se de partidele care i-au adus în fruntea statului.

Problema este dacă dl Iohannis reușește să fie credibil în noua sa postură, care contrastează cu lungile perioade de apatie cu care ne cam obișnuise. Domnia-sa organizează săptămânal conferințe de presă ceea ce, dată fiind perioada cu totul specială pe care o traversăm, e un lucru bun. E regretabil însă că președintele dă răspunsuri ambigue sau chiar evită să răspundă la unele întrebări. Nu știu dacă are consilieri în comunicare: dacă da – atunci aceștia sunt incompetenți, dacă nu – atunci ar trebui să găsească de urgență niște specialiști în domeniu. A devenit previzibil că pentru orice neajuns dă vina pe PSD iar dacă în cauză sunt liberalii atunci eludează răspunsul sau încearcă să-i scoată basma curată. Îi apără pe membrii guvernului chiar și acolo unde greșelile unui ministru sunt flagrante, cum e cazul ministrului justiției Cătălin Predoiu. Dl Iohannis riscă să devină un avocat al unor cauze pierdute și fiecare derapaj, în timpul foarte scurt care a rămas până la alegeri, poate aduce prejudicii liberalilor.

Mai ales că întregul context e nefavorabil: numărul contaminărilor rămâne ridicat, secțiile de terapie intensivă sunt suprasolicitate, mai multe sectoare economice au fost obligate să-și înceteze activitatea. Dificultăți cu care nu numai România se confruntă dar, evident, social-democrații se folosesc de ele în campania electorală pentru a discredita actualul guvern. Și pentru Iohannis și pentru liberali cele 17 zile care ne despart de alegerile parlamentare vor trece greu.