Sub titlul „Viaţa mea aventuroasă ca escroc” au fost reeditate în Germania amintirile lui Georges Manolescu, un personaj exotic şi controversat cunoscut şi sub numele fals de Lahovary. Mai exact: prinţul Lahovary.
Your browser doesn’t support HTML5
Memoriile unui cleptoman de profesie
Volumul cuprinde o postfaţă a lui Thomas Specher în care cititorilor sînt oferite explicaţii suplimentare privitoare la biografia lui Manolescu, dar şi o contextualizare istorică adecvată.
Coperta volumului reeditat în Germania, 2020
Iniţial amintirile au apărut, în 1905, sub titlul: „Un prinţ al hoţilor. Memorii” („Ein Fürst der Diebe. Memorien”). Despre aceste memorii şi despre viaţa lui Manolescu au scris pe larg ziarele vremii, europene şi americane. Astfel, ziarul din Cernăuţi „Czernowitzer Allgemeine Zeitung”, din 4 noiembrie 1905, notează că cel mai „rafinat escroc al timpurilor noastre” pregăteşte volumul doi al memoriilor sale care urmează să apară tot la editura Langenscheidt. (Traducerea memoriilor „prinţului Lahovary vulgo Georges Manolescu” din franceză în germană a fost realizată de patronul editurii, Paul Langencheidt.). Ziarul din Cernăuţi trece apoi în revistă etapele principale ale biografiei lui Manolescu, oprindu-se asupra aventurilor erotice, asupra escrocheriilor şi hoţiilor pe care le-a comis în doar cîţiva ani, cel care-şi spunea prinţul Lahovary. Acest cleptoman de profesie a fost de-a lungul anilor nu numai sursa de inspiraţie a unor „relatări senzaţionale” din presă. A fascinat, de asemenea, pe cîţiva cineaşti şi scriitori. Astfel, ultimul roman al laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, Thomas Mann, apărut, în 1954, sub titlul „Mărturisirile escrocului Felix Krull” („Bekenntnisse des Hochstaplers Felix Krull”) are la bază biografia lui Manolescu. Regizorul Ernst Lubitsch l-a „imortalizat” pe Manolescu în pelicula sa din 1932, „Bucluc în Paradis” („Trouble in Paradise”). În filmul lui Lubitsch, Manolescu apare sub numele schimbat, Gaston Monescu.George Manolescu s-a născut în 1871 la Ploeşti. A fost elev la o şcoală militară de unde a fugit. La vîrsta de 13 ani a ajuns la Viena şi apoi la Paris. Acolo a fost condamnat pentru furt. S-a reîntors apoi în România, pentru a pleca de acolo spre America. În 1897 revine în Franţa, unde va fi din nou condamnat.
Scenă din filmul lui Viktor Tourjansky, „Manolescu, regele escrocilor” („Manolescu, der König der Hochstapler”), în: „Die Bühne”, nr. 255, 1929
După ieşirea din puşcărie merge-n Italia, se dă drept prinţul de Lahovary şi să căsătoreşte cu o contesă germană. Împreună cu fiica şi soţia se stabileşte în Germania, părăseşte familia, pleacă-n Elveţia şi va fi din nou arestat. Începînd cu anul 1900 săvîrseşte mai multe furturi în hoteluri din Berlin, este arestat, iar în timpul procesului simulează, cu succes, nebunia. În timpul şederii într-o clinică psihiatrică, Manolescu scrie primul volum al memoriilor sale care se bucură de un mare succes. Editorul încearcă să-l convingă pe romancierul de succes, Karl May, să scrie partea a doua a memoriilor. Karl May refuză. În cele din urmă apare şi volumul doi, despre care nu se ştie exact cine l-a scris de fapt. Manolescu moare în 1908 din cauza unei operaţii nereuşite.
Într-un necrolog apărut în ziarul social-democrat austriac, „Arbeiter Zeitung”, din 8 ianuarie 1908, Manolescu este descris drept „cel mai celebru hoţ contemporan”. Mai puţin complezente au fost criticii care au comentat viaţa prinţului fals, după reeditarea memoriilor. Un critic a numit memoriile într-o recenzie „o psihogramă a unei conştiinţe lipsite de spiritul de culpabilitate”, iar „Neue Zürcher Zeitung” le-a calificat drept „un manual al unei arte sinistre”.
Memoriile au apărut şi în limba română, atît în perioda dintre cele două războaie mondiale, cît şi după 1990, fiind cunoscute sub titlul: „Regele pungaşilor”.
*Georges Manolescu/Fürst Lahovary: Mein abenteuerliches Leben als Hochstapler, aus dem Französischen von Paul Langenscheidt. Nachwort von Thomas Sprecher, Manesse Verlag, München, 2020. 448 pp.