O sută de ani de la nașterea disidentului sovietic Andrei Saharov

S-au împlinit o sută de ani de la nașterea disidentului sovietic Andrei Saharov care, după ce a jucat un rol cheie în construcția bombei termonucleare a Uniunii Sovietice, fiind supranumit „tatăl bombei cu hidrogen”, a devenit un mare apărător al drepturilor omului și libertăților în fosta URSS, câștigând nu numai Premiul Nobel pentru Pace, în 1975, dar și numele de „conștiință a umanității”. Despre marcarea aniversării la Moscova și o controversă care o însoțește, relatează Lina Grâu:

O sută de ani de la nașterea disidentului sovietic Andrei Saharov

„Conținutul nu este coordonat”. Aceasta este formula prin care administrația orașului Moscova a refuzat Centrului Saharov organizarea unei expoziții de fotografie dedicată aniversării a 100 de ani de la nașterea savantului și activistului pentru drepturile omului Andrei Saharov. Expoziția trebuia să fie deschisă pe 17 mai pe bulevardul Cistoprudnîi din centrul Moscovei.

Pe 23 martie 2020 Departamentul cultură al administrației Moscovei a aprobat organizarea expoziției. Planurile însă s-au schimbat peste un an – pe 30 aprilie 2021, exact înainte de lunga vacanță de la începutul lunii mai.

Pe standurile de pe bulevard urmau să apară fotografii de-ale lui Saharov făcute de autori sovietici și ruși și citate din memoriile, articolele și discursurile publice ale savantului, citate despre valorile pe care le apăra, despre drepturile omului, societate, stat, despre știință, rolul savanților și libertatea intelectuală. Urma să fie un fel de dialog dintre locuitorii de acum ai Moscovei și ideile promovate de savant, spune directorul Centrului Saharov, Serghei Lukașevski.

O expoziție interzisă. Autoritățile de la Moscova „marchează” ziua lui Saharov

„Nu pot să-mi dau seama care anume din citatele care urmau să fie expuse publicului putea genera îngrijorări, îndoieli sau altceva în mintea funcționarilor primăriei Moscovei. Impresia mea este că cel mai probabil cineva, la un anumit nivel, s-a gândit că, poate, aceste declarații ale lui Saharov sună prea strident sau prea dur în atmosfera generală în care se află acum societatea rusească.”

Ținuta lui morală a devenit un punct de reper pentru contemporani, iar viziunile au depășit cu mult realitățile timpurilor sale. Acum el este mai actual ca niciodată în Rusia, spune Ana Marinskaia, critic literar, autorul mai multor expoziții dedicate lui Andrei Saharov.

„Nivelul de actualitate al lui Saharov astăzi este copleșitor. Atunci când vorbește despre testarea armelor nucleare, el spune că aceasta este o crimă împotriva umanismului. Astăzi, când ne gândim la Alexei Navalnîi care era pe punctul de a muri în închisoare, nu ne mai rămân alte gânduri decât apelul la umanism. Veți fi uimiți, dar el vorbește despre cultul Zilei Victoriei, care capătă nuanțe totalitare. El spune acest lucru încă în anii 1960, când războiul era o realitate recentă,. Dar Saharov deja vede cum cultul victoriei capătă nuanțe totalitare și este folosit pentru promovarea unor valori străine pentru cei care au luptat. El mai spunea, tot în perioada respectivă, că trebuie eradicat neostalinismul – o spunea atunci când părea că oficial cultul personalității lui Stalin fusese condamnat. Citești aceste lucruri și ai impresia că sunt citate despre realitățile din prezent.”

Încă în 1973 Saharov scria că Uniunea Sovietică a adus istoriei umanității mai multe prejudicii decât foloase și numea URSS-ul „un lagăr de concentrare decent amenajat”.

Saharov a pledat pentru interzicerea testării armamentului nuclear, pentru anularea legii care permitea persecutarea în URSS a disidenților pentru convingerile lor și a militat pentru restabilirea în drepturi a tătarilor din Crimeea. În 1970 Saharov a fost unul din cei trei fondatori ai Comitetului de la Moscova pentru drepturile omului. Iar în 1980 marele fizician a fost deportat într-un lagăr cu regim închis, unde a fost ținut șase ani și a putut ieși în libertate doar odată cu Perestroika lui Gorbaciov. Potrivit unui studiu sociologic din anul 2000, Saharov a fost recunoscut ca făcând parte din 10 cele mai ilustre personalități ai secolului XX în Rusia.