Your browser doesn’t support HTML5
Revista presei românești
Presa din România a consemnat promulgarea, la Chișinău, de către președintele Maia Sandu, a legii care instituie un mecanism de evaluare a activității procurorului general. Știrea publicată de G4Media prezintă principalele modificări aduse prin lege și, de asemenea, argumentele Maiei Sandu ca răspuns la criticile formulate dinspre societatea civilă și de către opoziție. În esența, consideră că Republica Moldova nu are încă un stat de drept. El trebuie construit și abia pe urmă guvernanții vor avea grijă ca „acest stat de drept să nu stea la cheremul politicienilor și să nu fie influențat politic”.
În simetrie inversă, guvernul de la București a renunțat la ministrul de justiție Stelian Ion, reprezentând USRPLUS, iar revocarea a dus la o gravă criză politică. Comentariile de azi sunt aspre, fac uz de toată informația existentă la momentul scrierii textelor, dar se vede că nu pot ține pasul cu evoluțiile extrem de rapide.
Cristian Câmpeanu, care a postat un nou editorial în ediția online a revistei 22, găsește că fermitatea USR-PLUS, care a decis să depună moțiune de cenzură prin care cere demisia premierului Florin Cîțu, poate fi semnificativă : „Este singurul partid din coaliţie, scrie Câmpeanu, care a înţeles şi acţionat împotriva furtului din bani publici prin PNDL 3 (program de investiții derulat de guvern, având ca beneficiari autoritățile locale), (și asta) cu riscul de a pleca de la guvernare”.
Jurnalistul recomandă formațiunii să se grăbească cu depunerea moțiunii, „pentru că, spune el, dacă prim-ministrul reușește să obțină șefia partidului atunci USR-PLUS ar fi nevoit să negocieze cu Cîțu demiterea lui Cîțu, ceea ce este imposibil”. La numai câteva ore, fluxul de știri de la G4Media anunță (pe surse) că USR-PLUS ar vrea să depună chiar azi moțiunea la Parlament, să nu mai aștepte până luni.
Și Câmpeanu, dar și majoritatea celorlalți comentatori înclină să-l considere vinovat (sau beneficiar) de (și al) situației create pe președintele Klaus Iohannis. Costi Rogozanu, de la Libertatea, ar lucra cu următoare ipoteză : „Iohannis trebuia să scape de Cîțu cu mâna altcuiva, iar dorința i s-ar putea îndeplini”. Pentru Emilian Isăilă (Spotmedia.ro), „Klaus Iohannis câștigă în toate situațiile și va avea un control sporit asupra executivului”.
Doar Alina Mungiu-Pippidi, pe blogurile Adevărul, îl vede pe șeful statului mai degrabă păcălit de serviciile secrete, care ar fi trebuit să-l informeze că va urma o criză politică. Nu au făcut-o, așa cum au procedat, în situații de criză, și cu alți președinți : Traian Băsescu, Emil Constantinescu.
Multă cerneală se consumă și pe tema sprijinului parlamentar căutat de useriști pentru a trece moțiunea de cenzură. Asumat - de la Alianța pentru Unirea Românilor, care simte nevoia să facă precizarea că nu susține agenda USRPLUS, ci doar ideea demiterii premierului Cîțu. Neasumat până la capăt, de la Partidului Social-Democrat.
Ioana Ene-Dogioiu (spotmedia.ro) arată cât sunt de riscante aceste asocieri. Mai întâi că liderul USRPLUS Dan Barna susținea tăios, mai demult, că „AUR este un partid extremist”, cu care nu va negocia nimic. În concluzie, „USR-PLUS joacă extrem de periculos prin asocierea cu AUR. Când ai acceptat ca un partid extremist, homofob, antieuropean, ultranaționalist, antimască, antivaccin poate fi un partener, fie el pe o chestiune punctuală, ai ridicat AUR din zona nefrecventabilă, unde ar fi trebuit să stea izolat”.