„E imposibil de trăit aici”. Opinii ale transnistrenilor despre situația regiunii lor

Un recent sondaj realizat de CBS-AXA cu privire la percepția sistemului de securitate al Republicii Moldova de către populație arată că majoritatea moldovenilor ar vedea viitorul regiunii transnistrene în componența Republicii Moldova. La capitolul pericol venit din partea stângă a Nistrului, 42,5% dintre cei intervievați au răspuns că o amenințare ar fi gradul mare de criminalitate și contrabandă din regiune. 40 % dintre cei care au participat la sondaj cred ca un alt pericol este staționarea ilegală a trupelor ruse in regiunea separatista. Despre cum vad locuitorii regiunii situatia lor, mai multe de la Lina Grau, autoarea emisiunii noastre speciale Dialoguri Transnistrene.

Your browser doesn’t support HTML5

Opinii ale transnistrenilor despre situația regiunii lor

Despre situația oamenilor de rând din stânga Nistrului, despre cum percep ei realitățile în care trăiesc și ce simt nu se poate afla mare lucru din presa locală, care nu este decât o portavoce fidelă a administrației de la Tiraspol, care are grijă să prezinte în culori roze viața din enclava separatistă și să elogieze realizările liderului transnistrean. Este motivul pentru care în fiecare săptămână îi rugăm pe corespondenții noștri în regiunea transnistreană să iasă în stradă pentru a culege opinii ale oamenilor de rând și a vedea cum percep aceștia realitatea în care trăiesc.

### Vezi și... ### Guvernarea și-a prezentat prioritățile în dosarul transnistrean

Dincolo de succesele raportate pe online și la TV, regiunea transnistreană înregistrează cea mai mare depopulare din Europa și chiar din lume – cel puțin fiecare al treilea locuitor de acolo este plecat la muncă în străinătate, constată o recentă analiză a expertului IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță. Motivul este simplu și ni-l explică și interlocutorii noștri din regiune: sărăcia și lipsa de perspective.

### Vezi și... ### Maria Roibu (Tighina/Bender): „Mă tem că se va sătura lumea de situația aceasta incertă și va lăsa mâinile în jos”

- Noi suntem oaspeți rari aici, am venit pe două săptămâni acasă. Suntem plecați cu anii. Știți, când sunt plecată, mi se face dor de casă. Dar aici nu este nimic de lucru. Așa că toți oamenii pleacă, din cauza faptului că nu au de lucru. Dacă ar fi de lucru, oamenii ar rămâne aici. Mai ales tinerii. În ceea ce privește bătrânii, cum credeți, se poate supraviețui cu o astfel de pensie? Pensia este 1100 de ruble. Și cam tot atâta costă serviciile de întreținere. Cum poți supraviețui așa? Așa că aici închidem apartamentele și plecăm, după care venim și achităm facturile și plecăm din nou. Slavă Domnului că acolo avem de lucru. Lucru greu, dar slavă Domnului că este și ne ținem de el.

- Cel mai mare eșec este că șomajul e mare și tinerii pleacă. La capitolul succese pot spune că e bine că au început să se ocupe de drumuri, să mai amenajeze orașul. Dar la noi statul nu ia în calcul angajarea de specialiști tineri și aceștia nu au niciun fel de venit. Și nu există niciun fel de dezvoltare socială. Este imposibil de trăit aici, pentru că salariile sunt mici, iar prețurile – mari. Și există și acest monopol la noi.

### Vezi și... ### „Cred că ar trebui să ne alipim la Moldova. Cred că atunci ne va fi mai ușor”

Recent la Tiraspol au fost marcați printr-o paradă militară 31 de ani de secesiune. Și chiar dacă administrația transnistreană alimentează în continuare o retorică agresivă în raport cu Chişinăul, tot mai mulți oameni de rând se întreabă dacă nu cumva totuși un stat reunificat, cu regiunea transnistreană făcând parte din câmpul legal al Republicii Moldova, nu le-ar aduce o viață mai bună.

- Nu vedem niciun fel de succese deosebite deocamdată. Am vrea, desigur, să fie ridicate salariile și pensiile pentru pensionari. Pentru că noi toți depindem de acest lucru. Am vrea să fie mai bine măcar pentru copiii noștri – să poată să-și facă studii bune aici, studii care să le permită să lucreze și în alte țări. Dar acum diplomele emise la Tiraspol nu sunt recunoscute. Sau sunt recunoscute nu peste tot. Desigur că am vrea un viitor mai bun, desigur.

### Vezi și... ### Ion Sturza: „Nu avem astăzi luxul și capacitatea să soluționăm dosarul transnistrean” (Partea a II-a)

- Cea mai mare greșeală a comis-o primul nostru președinte, că a făcut o structură monopolistă.

- Un mare succes este amenajarea Tiraspolului. Iar ca eșec – creșterea mare a prețurilor la alimente, pensiile mici, dar și transportul public prost.

- Existența acestei republici este în sine un eșec. Și oamenii din această cauză și pleacă – pentru că nu este în puterea lor să corecteze această greșeală. Acest lucru trebuie să se facă în aceste formate de negocieri unde se întâlnesc politicienii.

- Am vrea să fie schimbări în bine, să nu fie probleme între Moldova și Transnistria, să fie totul bine. Adică conducerile să găsească un numitor comun, o soluție, să caute să se înțeleagă, nu să se confrunte.

- Am vrea să avanseze în plan politic și în general, să fie ca în Europa. Și să inventeze niște tehnologii pentru ca natura să fie poluată mai puțin.

- Ar fi bine să se lămurească lucrurile – faptul că moldovenii, Chişinăul, ne consideră de-al lor, iar noi îi tratăm ca pe dușmani – asta nu e corect.

- Înțelepciune și o comunicare politică adecvată în sensul unei posibile alipiri, raționale, a Transnistriei. Să devenim o țară unică, să acceptăm să facem compromisuri și să trăim fără conflicte.

- Cred că ar trebui să ne alipim la Moldova. Cred că atunci ne va fi mai ușor. Și cred că și lor. Cred că alipirea ar fi cea mai bună soluție. Legile s-ar schimba la noi, desigur, va fi ceva mai ușor. Măcar vom fi recunoscuți. Pentru că așa nu ne recunoaște nimeni cu aceste pașapoarte, nicăieri…

### Vezi și... ### „Transnistria să fie separat. San Marino o duce bine – de ce n-am putea și noi?”

Enclava separatistă din stânga Nistrului și-a proclamat independența pe 2 septembrie 1990 și până acum nu a fost recunoscută de niciun stat, nici măcar de Rusia, care are în continuare trupe pe acest teritoriu, un depozit cu 20.000 de tone de armament învechit, investiții în domenii strategice și oameni fideli care controlează puterea.

Cu un deficit bugetar anual de peste 50 la sută, regiunea supraviețuiește din comerțul cu Uniunea Europeană, la care are acces prin intermediul Chişinăului, dar și din faptul că nu plătește pentru gazele rusești consumate, iar datoria, care se apropie deja de 8 miliarde de dolari, este pusă pe seama Republicii Moldova.