Zina Bivol: Născută la 12 februarie 1989 în satul Răzeni, raionul Ialoveni. După liceul din sat, devine studenta Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, iar în anul 2013 - absolventa Școlii de Studii Avansate în Jurnalism; deoarece cunoștințele trebuie mereu reînnoite, acum urmează un program de master la Dramaturgie și Scenaristică, AMTAP. În prezent, este editor la revista VIP Magazin, reporter la emisiunea „Matinalii”, TVR, iar din 2016 prezentator la Radio Vocea Basarabiei. Anul pandemiei i-a lăsat timp să fondeze, împreună cu echipa, și o asociație obștească - „ATU”, unde se ghidează de sloganul educăm_prin_cultură. După facultate, din anul 2012, activizează și în calitate de conducător de cerc la Centrul de Creație al Copiilor „Floarea Soarelui”, unde predă măiestria actorului pentru câteva grupuri de copii.
Este autoarea volumelor de poezie: Dăruie clipelor ani (2008) Editura „Florile Dalbe”, Chișinău; Meșterul de dantele (2011) Editura „Feed Back” Iași; Frânturi de gânduri (2012) Editura „Gens Latina”, Alba Iulia; Fereastra cu lentile (2015) Editura „Prut Internațional” Chișinău; Femeia cu gust de lapte (2019) Editura „24 ore”, Iași.
Uneori ești prea mic ca să înțelegi,
Alteori prea mare ca să întrebi...
Cine sunt?
Simplu, o frunză care trece prin viață ca un om!
Auriu de octombrie, ce bine că eşti,
Auriu de octombrie, ce bine că sunt!
Cu acest text încep zilele mele de câteva săptămâni…
LUNI
Sună alarma la ora 07:00. Deschid ochiul drept și apoi pe stângul și tot așa pășesc. Acesta este primul an, de când am un școlar în clasa I. Mă uit și nu-mi vine a crede că timpul a trecut pe lângă mine fără să mă întrebe dacă vreau asta sau nu...
Pregătesc un terci și un ceai, mănâncă. Câteodată se îmbracă singuri, alteori îi ajut eu, îi pup pe rând, iar Viorel îi ia sub aripa lui. Pe Marius îl duce la școală, iar pe Sebastian la grădiniță. Mă uit în oglindă, mă aranjez un pic și sunt deja la volan. În fiecare dimineață trebuie să o sun pe mama, după îi telefonez pe ceilalți. Astăzi echipa ATU, organizează evenimentul dedicat profesorilor sub genericul „Auriu de Octombrie”. Ajungem la sală, coordonăm toate momentele, facem o repetiție generală, pe moment apar schimbări, totul este sub control. Mă bucur, căci regizorul din mine își realizează visul cu fiecare concert. Asta m-au trimis părinții să învăț la facultate. Ce înseamnă echipa ATU? Recent am deschis o Asociație Obștească, suntem 3 fondatori, cu pofte nonconformiste și vrem o schimbare și o abordare nouă. Educăm prin cultură, este sloganul în care vrem să ne unim tot mai mulți.
Activitatea noastră, chiar de luni, începe cu destinația unei frunze care este purtată de la un copac la altul, de la păsări la iarbă, de la elevi la învățători, de acasă la școală și cu popasuri scurte.
Această frunză este ca umbra fiecăruia dintre noi, atunci când trecem prin viață fără frică.
Fiecare zi, este tot o destinație, prin care eu am să trec cu penița, iar voi cu ochii...
MARȚI
Același ceai, dar cu mai multă frunză de tei. Ierburile de pădure, sunt la ordinea zilei. De la ora 11:00 sunt în direct la Radio Vocea Basarabiei, acolo unde ascultătorii mă așteaptă. Știu că ei se roagă uneori pentru mine, asta mi-o confirmă la dedicațiile muzicale care încep de la ora 13:00. Mă bucur să trec prin sufletele oamenilor care ne duc dorul și cu noi își alină din singurătate. Nu alerg după alt public, mereu am avut o conexiune aparte cu bunicii sau cei de vârsta a 3-a. Cred că înțelepciunea este în anii și experiența lor. După emisie, trec să-l iau pe Marius de la școală, apoi pe Sebastian de la grădiniță. Atunci când Viorel are spectacol, totul intră în obligația mea. Așa spunea și mama, bărbații fac când pot, femeile când trebuie.
MIERCURI
Trec fluturii prin minte și își lasă aripile prin stomac. Azi încep o nouă experiență, la revista VIP Magazin, revista oamenilor celebri. Am mai avut parte de colaborări, dar ușor lucrurile intră pe un făgaș mai aproape. Între radio și presa scrisă, este doar o pânză de păianjen. Mă împac cu una, dar nu mă despart nici de cealaltă. Stau cu pasiunile mele la vorbă până ajungem la un compromis. La ora 10:00 începe prima ședință. Vorbim cu Rodica și despre un podcast care urmează să-l prezint, încercăm să-i alegem o denumire potrivită, dar din multitudinea de idei este greu să ne decidem.
Podcastul este un plan la care îmi era frică să visez, când mi s-a propus această posibilitatea să fiu mai aproape de oameni, unde să deschidem minți și să spunem în glas ceea ce alții spun în șoapte, pur și simplu fluturii și-au luat de 2 ori o dimensiune mai mare. Îi simt cum aleargă prin burta mea și nu mă ascultă. De la o vreme am înțeles, că dacă îți dorești ceva foarte mult, trebuie să am grijă că s-ar putea să se împlinească.
Ziua nu se încheie aici, după amiază echipa ATU este în acțiune. Lucrăm de ceva timp la Proiectul Teacher HUB, Secretele unui profesor, care se desfășoară pentru cadrele didactice din raionul Strășeni. Prima întâlnire începe cu jurnalista, Valentina Ursu care vine să deschidă secrete din Arta Comunicării. Lumea se prinde în dialog, ca un roi de albine. Le era dor să spună off-ul cuiva. Dna Ursu revine ușor la tema propusă și încearcă să le trezească curajul de a spune ceea ce simt și să nu fugă de microfonul unui reporter. Evenimentul se încheie cu poze și replici de curaj și laudă.
Fug. Copiii mei încă mă așteaptă la grădiniță. Mergem acasă, ne spălăm mâinile, ei se joacă, eu fac mâncare. Stingem lumina, spunem rugăciunea și Noapte bună! La ora 22:30 se deschide ușa, abia la ora asta vine tata.
JOI
Azi mă trezesc mai devreme ca de obicei. E încă noapte, dar eu stau cu ochii deschiși. Mă gândesc ce am reușit și ce nu, unde trebuie să fug astăzi? Deschid Facebook-ul, comentari și mesaje cu evenimentul de ieri. Mă bucur! Asta ne motivează să vrem mai mult. Mi-au scris niște mirese ca să le prezint nunta, le întreb dacă m-a recomandat cineva sau ne-am intersectat la vreun eveniment. La una din ele am moderat la verișoara ei, acum 6 ani și vrea să fiu cu orice preț și la nunta ei, cealaltă îmi propune câteva zile când sunt liberă fiindcă mă vede anume pe mine prezentatorul nunții lor. Zâmbesc ușor să nu-mi trezesc băieții și mă gândesc cât de frumos se întorc timpurile la fereastra mea.
M-a telefonat acum Viorel, azi vine mama lui la noi de la Corlăteni. Trebuie să-mi fac programul mai scurt și să iasă nepoții cu bunica la o plimbare.
VINERI
Caut ceva roz prin dulap, acesta este dress code pentru Maratonul #din_mers, organizat de AO „Atu” și Run Pink Moldova, pentru ziua de astăzi.
Vrem să parcurgem 4-5 km în semn de solidarizare cu toată lumea care s-a înscris la cel mai mare maraton caritabil din Europa, organizat, în țara noastră în susținerea femeilor cu cancer la sân.
Anunț despre eveniment și la radio, iar în cadrul emisiunii „Descoperim destine” îl am invitat pe interpretul Laurențiu Popescu!
Se apropie ora 16:00, sunt deja în Parcul Valea Morilor și pornim maratonul!
Sună telefonul, dincolo de fir este Mama. Întreabă dacă putem pleca în sat să-i dăm o mână de ajutor. Acasă s-au cules strugurii, butoaiele mai trebuie o data opărite ca să iasă vinul bun. Tata nu mai are puterea de altă dată, iar Viorel azi nu are spectacol. E deja seară, bem must. Zi dulce-acrișoară! În poartă stau tolăniți ciocălăii de la deal și așteaptă să fie duși în siac. Îmi pun broboada și hai la lucru. Mama stă pe scaun și-mi aruncă păpușoii în paner, iar tata sprijinit de stâlp, se jeluiește că nu mai poate ca altădată.
Frunzele continuă să cadă de la o destinație la alta...