Iacob Nadejda, născută la 24 octombrie 1987 în orașul Strășeni. A făcut studiile la Liceul Teoretic „Ion Vatamanu”, or. Strășeni. A absolvit Facultatea de Litere la USM, licența (2009), masterul ( 2011). Din 2010, profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Ion Vatamanu”, or. Strășeni. Domenii de interes: studiul beletristicii ( literatura română și universală), educația prin film, educația pentru media, siguranța online.
Luni
Promisiunea unui început – această zi de luni e nesfârșită prin posibilitățile ei, îmi zic eu în sinea mea, cu un optimism incurabil, specific de altfel zilei. Îmi păstrez starea de spirit explicând cu speranță elevilor mei liceeni din clasa a 10-a conceptul revistei tinerilor europeni ,,Eureka/ Evrica”, proiect ce este susținut de o fundație italiano-română, cu sprijinul Oficiului Parlamentului European din Milano. Scopul este să contribuim cu articole, ilustrații. În asemenea momente, trăiesc un real exercițiu autoreflexiv – de la dubitație (oare percep copiii cu adevărat faptul că orice proiect este o șansă de dezvoltare personală, o posibilitate de a descoperi un alter ego?) la încredere în ceea ce fac (de fiecare dată se găsesc cutezători care să depășească temeri, să exploreze, să se bucure de împliniri). În ciuda unor temeri firești, găsesc entuziaști, deci rămâne partea cea mai ușoară - să facem o muncă asumată de creare și redactare (ce mai, optimistă în continuare).
Trec rapid cu privirea prin emailuri și găsesc invitația Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă” de a participa la 27 octombrie 2021, ora 15.00, la Festivitatea de totalizare a Concursului republican de book trailere #PriveșteCitește. Evenimentul, ca și foarte multe altele de acest fel, se va desfășura online, pe platforma ZOOM, cu transmisiune live pe pagina de Facebook a Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă”. Trăiri diverse, simt recunoștință față de organizatorii concursului pentru efortul de a crea spațiul necesar promovării lecturii, iar fluxul gândirii trece lin spre elevele din clasa a 11-a, ce au realizat un booktrailer pentru cartea ,,Fata cu vise alb-negru” de Andreea Russo. Un profesor de limbă și literatură română va fi invariabil un adept fervent ale lecturii, iar în acest caz mă bucură dorința lor de a transpune într-un proiect viziunea proprie, artistică (cu regie și joc actoricesc propriu) despre cartea pe care au citit-o în timpul liber.
Zilele trecute, sora mea, analist financiar, îmi povestea cu câtă plăcere recitește ,,Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu, apreciind limbajul, atmosfera de epocă. Mi-am zis că dacă elevii noștri, peste ani, citesc beletristică, e o realizare substanțială a efortului depus cândva de profesor.
Marți
Ce înseamnă să fii persuasiv? Despre darul convingerii e această zi (aș putea afirma că e în dublă direcție aproape, pentru că încep prin a mă convinge pe mine însămi să navighez cu mult calm și echilibru printr-o zi plină la propriu de lecții, ședințe și alte atribuții administrative). Finalul e fericit, căci exercițiul nu e nou.
Însă ce contează cu adevărat este că juniorii mei din a 7-a ies în arenă să susțină cu mult curaj discursurile pregătite la tema ,,Aș vrea să vă conving să...”. E o minunăție să asculți copii frumoși la suflet ce vorbesc sincer, în virtutea experienței lor, dar și a unei documentări, despre beneficiile sportului, a lecturii, a audierii muzicii de calitate, a păstrării ecologiei, a respectului față de familie, dar și față de munca intelectuală a cuiva ș.a.
Am trecut prin toate anotimpurile emoționale posibile – de la discursuri pline de umor (e imposibil să nu surâzi, când ești îndemnat să râzi mai mult pentru a avea o viață fără stres) la meditație (când tema aleasă este prețuirea clipei, pentru că poți să pierzi foarte rapid, pentru totdeauna, pe acel cineva ce reprezintă sprijinul tău moral, axa ta în viață). Am amintit și lecția empatiei – au fost un public atent și activ, susținând colegii cu răspunsuri la întrebările acordate, dar și cu aplauze.
Concluzia zilei - astăzi, elevii mei m-au convins, o dată în plus, de un adevăr pe care nu l-au enunțat, dar pe care eu l-am trăit - să fii profesor e frumos.
Miercuri
Mijlocul de săptămână aduce cu sine necesități stringente de ordin organizatoric, pentru că planul de acțiuni privind pilotarea Standardelor școlii sigure online, care se desfășoară în acest an în liceul nostru, solicită participarea unui grup de profesori la atelierul „Intervenția specialiștilor din instituția de învățământ în situații de violență online”, organizat de AO Centrul Internațional „La Strada”, Chișinău.
În calitate de coordonator al proiectului, identific echipa și apreciez receptivitatea colegilor. Faptul că în școală facem eforturi pentru a înțelege mediul online în care trăiesc (uneori mai mult, am impresia, decât în cel real) elevii noștri e un indiciu că ne pasă cu adevărat. Fără gândul bun și dispunerea de a ajuta nu se schimbă nimic, îmi zic, apreciind încă o dată efortul continuu al echipei de ,,La Strada” de a nu-i lăsa pe copii să fie singuri online, ci să ajungă siguri online. Fără pretenția de a schimba peste noapte lumea, sper că vom face pași în direcția potrivită.
Joi
Dominanta zilei în titlu dublu – „Gândirea critică ori cum să nu ajungi un balaur cu șapte capete”.
Discutăm cu elevii gimnaziști la cursul opțional Educația pentru media despre funcțiile mass-mediei, despre covârșitorul impact al distracției oferite de media și doza precară de informare veridică, despre știri false, dezinformare, manipulare și necesitatea de a filtra cele auzite, de a verifica știrea, sursa, imaginea ș.a.
Cum să nu ajungem dependenți de fast-food informațional? întreb eu, iar răspunsurile sunt variate, după cum nivelul de percepție a elevilor. Treptat, în dialog, se conturează idei, instrumente, soluții.
Tema e oarecum susținută și de lecția de limbă și literatură română, căci pornind de la genericul „Literatura – a învăța să fii”, explorăm cu atenție parabola profundă din „Balaurul care n-am mai ajuns în poveste” de Vasile Romanciuc. Astfel, am stabilit că ,,Toate întâmplările se prefac în cuvinte” și că cele șapte capete ale balaurului pot fi toate viciile pe care le poartă cu sine omul, lumea ca atare.
Comparasem odată societatea noastră cu un cameleon, dar dacă acesta își schimbă culorile, deci își poate camufla intențiile, balaurul nu-și poate ascunde nicăieri capetele, nu-i așa? Cu impresia că prea ades obervăm dezlănțuirea de capete (răutate, invidie, ipocrizie, lăcomie, corupție, ticăloșie, trufie) ajungem la deznodământ: ,,Într-o zi, ce-i veni unuia din capetele sale înalte -/ A zis că e mai deştept decât celelalte.../ De-atunci au prins a se mânca între ele, câte un pic, câte un pic/ Până când n-a mai rămas din balaur nimic.”
Îndemnul meu exterior ( pentru elevi) și interior (pentru sine) e să nu ajungem „balauri cu șapte capete”, deci rămâne să exersez autoreflecția și învățarea din pildele literaturii.
Vineri
Zi frumoasă de toamnă – aurie, cu gutui și promisiuni de nou. Particip la a treia sesiune din Teacher Hub, un training raional de dezvoltare a competenţelor în domeniul comunicării și artei oratorice, organizat de DGEC Strășeni și AO ATU. Camelia Popa, trainer la Fundația "Noi Orizonturi", m-a readus în apele educației nonformale. Pornirea s-a pliat firesc pe dorința mea de autodeterminarea, ci ne-am scris cartea vieții ( cu titlu, cuprins, simbol și erată). Titlul ales de mine, inspirat de o piesă, era ,,Imperfect” – pentru că e omenesc, e o promisiune de a transforma în avantaj orice defect personal, o garanție că pot înțelege, pentru că toți greșim. Evident, îmi promit să repet exercițiul la clasă ( modalitate minunată pentru ca cei din clasa a 10-a să se cunoască mai bine).
Demersul Cameliei e sincer și antrenant: valori, atitudini, ludic – toate orientate în efortul de a educa CARACTERE. Discutam astăzi cu mama ( profesoară și ea de limba și literatura română) despre faptul că literatura e un instrument de formare a caracterului, un mijloc prin care putem crea punți între psihologie, istorie, entnografie ș.a. și prin care putem șlefui ceva din caracterul unui elev/unei eleve.
În fine, constat după exercițiul de selectare a trei valori, apoi triaj până la o singură valoare, că sunt optimistă – boală grea, sper fără leac.
PS: Foarte pedagogic jurnalul meu. Nu e surprinzător, cel puțin pentru mine.