Ieşeam dintr-o cafenea, într-o bună zi, şi am remarcat iată ce. Erau câteva familii acolo care angajaseră nişte fotografi să le facă poze în faţa cafenelei. Era acolo un pom împodobit cu globuri colorate, nişte ghirlande erau întinse deasupra intrării. Nimic ieşit din comun, dar oamenii voiau să se fotografieze în faţa cafenelei deoarece cafeneaua li se părea pesemne un loc frumos, deosebit. Nu-şi făceau fotografii cu telefoanele, ci, repet, îi fotografiau nişte profesionişti cu aparate de fotografiat sofisticate.
Mi s-a părut foarte curios acest detaliu. Recunosc că eu nu simt nici o dorinţă să mă fotografieze profesioniştii în faţa unor cafenele. Pur şi simplu, cu tot respectul pe care îl am pentru aceste localuri, nu cred că ele pot concura piramidele egiptene sau monumentele din Praga. Sunt doar nişte cafenele. Şi mă gândesc mai departe iată la ce.
Dacă am ajuns să ne fotografiem cu aparate serioase în faţa cafenelelor, se pare că avem parte de un piesaj destul de trist-searbăd-sărăcăcios aici. Şi în acest peisaj, o banală cafenea, cu ghirlande şi globuri colorate la intrare, concurează restaurantele impozante din New York sau teatrele din Paris şi Praga. Poate greşesc, poate subiectivitatea mea o ia razna, dar, repet, nu văd de ce ar trebui să ne fotografieze un profesionist pe fundalul cafenelelor din Chişinău. Dar voi ce credeţi?