„Comunitatea Politică Europeană nu este o cortină de fum, ci o chestiune de înaltă politică”, scrie astăzi cotidianul francez Le Monde. Joi 6 octombrie, toți liderii continentului, 44 la număr, s-au reunit la Praga pentru înființarea unei „Comunități politice europene” (CPE).
Your browser doesn’t support HTML5
«Comunitatea politică europeană»: Europa XXL împotriva lui Putin
Când Emmanuel Macron a prezentat ideea pe 9 mai la Strasbourg, puțini erau dispuși să parieze pe această inițiativă cu contururi ambigue. Ar putea fi aceasta încă o capcană franceză? O „comunitate” pentru a-i îndepărta pe aspiranții la Uniune? Așa plutea suspiciunea, care de altfel domnește de atunci încoace la Kiev, Varșovia sau chiar la Berlin. Încă persistă amintirea unui proiect de „confederație europeană” lansat odinioară de François Mitterrand în urma marelui șoc continental ce a zguduit Europa și lumea în 1989, proiect puțin apreciat atunci în Europa Centrală și de Est.
Proiectul era de fapt menit a-i ține pe estici departe de UE. În plus, Mitterrand ar fi dorit să coopteze și Rusia în acea „confederație” cu contururi vagi.
Astăzi, în momentul războiului din Ucraina, ideea pare cu totul fantezistă, iar Europa este de fapt unită împotriva Rusiei lui Putin.
O nouă linie de demarcare
Războiul lui Putin din Ucraina a transformat din nou profund continentul european, care se reorganizează acum la Praga. Europa este din nou traversată de o linie dură de demarcație, ceea ce face ca situația statelor prinse între cele două blocuri – Ucraina, dar și Moldova, Georgia și Bielorusia – să fie greu de suportat.
Nu mai este însă loc acum pentru ambiguitate strategică. În acest context, sprijinul pentru poporul ucrainean nu implică doar livrarea de arme, primirea refugiaților și sancțiunile împotriva Moscovei (Uniunea Europeană a adoptat de altfel miercuri un al optulea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei). Pentru a asigura viitorul Ucrainei ca stat, trebuie să i se ofere și un nou loc geostrategic în „concertul european”.
„Gazul sângeros al lui Putin”, protest Greenpeace pe râul Vltava pentru renunțarea la combusibilii fosili și trecerea la energia regenerabilă, în ziua când la Praga a fost înființată Comunitatea Politică Europeană, 6 octombrie 2022.
În luna iunie, călătoria foarte simbolică cu trenul la Kiev a liderilor din Franța, Italia, Germania și România a oferit o primă clarificare. Ucraina aparține „familiei europene” și „poate conta pe noi”, au spus atunci Emmanuel Macron și omologii săi. În acest proces, Consiliul European a acordat Kievului (ca și Moldovei) statutul râvnit de țară candidată la aderare. Acest angajament oficial se dovedește a fi esențial și ridică ipoteca asupra intențiilor franceze. Pe coridoarele Bruxelles-ului, însă, se admite că aderarea va dura cel puțin zece ani, poate mai mult.
Haha in Praha
Mulți observatori nu iau însă foarte în serios această inițiativă, «Comunitatea politică europeană», la a cărei reuniune participă, pe lângă țări estice precum Ucraina și Moldova, dar și Turcia lui Recep Tayyip Erdogan, precum și țări care nu doresc să adere la UE, cum sunt Marea Britanie, Elveția sau Norvegia.
Membrii aspiranți la UE din Balcanii de Vest, Ucraina, Moldova și nu numai au fost asigurați că inițiativa nu este doar un premiu de consolare pentru a-i ține în afara Uniunii – însă unii întrețin totuși îndoieli.
Întâlnirea de joi subliniază, de asemenea, modul în care alte instituții precum OSCE și Consiliul Europei, ai căror membri sunt practic aceiași cu cei ai «Comunității politice europene», nu au reușit să ofere un astfel de forum. Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg (a nu se confunda cu Consiliul UE), în special, nu a părut niciodată mai de prisos. Istoria sa de scandaluri de corupție și administrarea sa costisitoare înseamnă că va fi din ce în ce mai greu pentru guverne să justifice de ce încă plătesc în bugetul instituției (455 de milioane de euro în 2022) pentru rezultate invizibile.