Vitalie Ciobanu: N-ai cum să schimbi raportul de forțe în chestiunea Transnistriei, dacă nu știi să-ți gestionezi propria ogradă.
Marți, 29 martie, ministrul Iurie Leancă s-a întâlnit la Moscova cu omologul său Serghei Lavrov. Rusia și-a reafirmat sprijinul pentru integritatea Republicii Moldova, prin conferirea unui statut special regiunii de peste Nistru, și a subliniat nevoia de a se respecta egalitatea părților implicate în negocieri. A fost apreciată neutralitatea fixată în Constituția moldoveană, „cea care asigură o contribuție importantă la consolidarea unei structuri de securitate în Europa.”
Iată o informație ce pare calchiată după nenumăratele comunicate de presă pe tema dialogului diplomatic Moscova-Chișinău. Nimic nou, degeaba am încerca o lectură „printre rânduri”. Poziția Rusiei a rămas neclintită și, cu mici variațiuni conjuncturale, sună cam așa: dacă vrea să reintegreze Transnistria, Republica Moldova va trebui să-i ofere largi prerogative – limbă de stat proprie, buget și administrare autonomă și, mai important, posibilitatea de a influența politica externă comună.
Din 1991 încoace, am avut în Moldova doar guvernări dedicate unor agende paralele
Your browser doesn’t support HTML5
Din 1991 încoace, am avut în Moldova doar guvernări dedicate unor agende paralele
Acestea sunt elementele de bază a ceea ce numim „pax russa” pentru Republica Moldova, un model aplicat și în alte regiuni ale spațiului post-sovietic, în care Moscova râvnește să-și refacă influența. În cazul Moldovei, acest model se impune prin șantaj economic, dar și prin violarea drepturilor omului în localitățile din stânga Nistrului de către regimul de la Tiraspol: răpirea și molestarea sătenilor din Corjova, inclusiv a reprezentanților administrației locale, condamnarea la ani grei de temniță a unor cetățeni moldoveni în baza unor false acuzații de spionaj au menirea să demonstreze faptul că Tiraspolul nu va ceda, indiferent de presiuni sau promisiuni. Și cine îl poate cuminți pe Smirnov? Firește, doar Rusia, „pacificatorul indispensabil”.
Știm ce vrea Rusia, dar ce vrea Republica Moldova? Două obiective majore: aderarea la Uniunea Europeană și reintegrarea teritoriului din stânga Nistrului – două preocupări între care se spune că există o legătură logică: Moldova nu se va alinia rigorilor de la Bruxelles până nu-și va restabili controlul asupra frontierei sale de est. Doar că această logică aparent imbatabilă în realitate sugerează amânarea integrării noastre la calendele grecești: Transnistria nu va putea fi readusă în interiorul statului moldovean fără acordul Rusiei, iar interesele Rusiei sunt diametral opuse aspirațiilor pro-occidentale ale Chișinăului.
Ce lipsește în această poveste este dinamismul, schimbarea, modificarea raportului de forțe, ideile îndrăznețe. Or, dinamismul nu e de căutat la Moscova, care va tinde mereu să conserve actualul status-quo, ci în concentrarea pe reformele interne, cerute de exigența modernizării. Un ziarist francez, prezent la forumul economic Uniunea Europeană-Moldova, se mira de incapacitatea coaliției de la putere de a-și înțelege prioritățile: „aveți o țară săracă, spunea el, o infrastructură complet degradată, sunt de făcut o grămadă de lucruri aici, de care nu te poți apuca dacă nu depășiți instabilitatea politică, alegându-vă președintele, or politicienii voștri par inconștienți, se pierd în hărțuieli interne.”
Observația interlocutorului meu este valabilă și pentru subiectul pe care îl discutăm. N-ai cum să schimbi raportul de forțe în chestiunea Transnistriei, dacă nu știi să-ți gestionezi propria ogradă. Uniunea Europeană nu are motive să sprijine pe cineva care doar vorbește despre reforme, iar în fapte se preocupă mai mult de negocierea unor avantaje politice și de bussines. Şi aşa ajungem la o constatare tristă: din 1991 încoace, am avut în Moldova doar guvernări dedicate unor agende paralele, și nicidecum interesului național.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.