Wendy Patten: trebuie clădite strategii și politici de protejare reală a victimelor.
Opt din zece dintre cetăţenii moldoveni chestionaţi continuă să fie de acord cu afirmaţiile că bărbatul este capul familiei şi că este mai mult datoria femeilor să se ocupe de treburile casnice. Apărătorii drepturilor omului susţin că există o legătură strînsă între discriminarea femeii şi violenţa în familie. De ce în Republica Moldova şansele egale între femei şi bărbaţi sunt mai degrabă o iluzie?
Zilele acestea, în Republica Moldova s-a aflat într-o vizită de documentare reprezentanta preşedinţiei OSCE pe probleme de gen, Wendy Patten. Vizita dumneaei s-a axat pe problemele violenţei în familie. Domnia sa s-a întâlnit cu autorităţi dar şi ong-işti care s-au angajat să combată violenţa domestică. Am întrebat-o pe Wenndy Patten, cu ce impresii a rămas:
Interviul matinal la EL: cu Wendy Patten (OSCE) despre strategii și politici de combatere a violenție în familie
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul matinal la EL: cu Wendy Patten (OSCE)
Wendy Patten: „Violenţa în familie nu este doar problema Republicii Moldova, ci a tuturor ţărilor din regiunea OSCE. Aici, în Moldova, guvernul a întreprins mai mulţi paşi pentru rezolvarea acestei probleme, dar mai rămân încă multe de făcut. Sper ca prin vizita mea să pot contribui cu ceva pozitiv atît în Moldova, cît şi întreaga regiune.”
Europa Liberă: Dna Patten, spuneaţi că Republica Moldova mai are probleme pe care trebuie să le rezolve în combaterea violenţei în familie. Aţi putea să exemplificaţi?
Wendy Patten: „Zilele acestea m-am întâlnit cu autorităţi şi ong-işti care s-au angajat să combată fenomenul violenţei în familie, fapt care m-a ajutat să înţeleg situaţia din Republica Moldova. Îmi dau seama că cea mai mare problemă rămâne respectarea legislaţiei, mai ales în localităţile rurale, astfel încât buchia legii referitor la protecţia femeii să devină realitate. O altă problemă este executarea ordonanţei de protecţie, prin care se impun mai multe restricţii agresorului. De asemenea, mai sunt multe de făcut pentru a oferi victimelor acces la justiţie sau la serviciile de reabilitare, mă refer la asistenţi sociali, psihologi.”
Europa Liberă: Dar cum rămâne cu atitudinea uneori neprietenoasă a oamenilor legii? În anumite cazuri, o femeie care a fost bătută atunci se adresează oamenilor legii s-ar putea ca poliţiştii să ia apărarea agresorului. La nivel de mentalitate ce-i de făcut? În zadar ai o lege perfectă dacă nu are cine o pune în aplicare.
Wendy Patten: „Nu este de ajuns să ai o lege bună, ea trebuie să devină o normă în societate. Şi aceasta este o problemă cu care ne-am ciocnit la nivel regional cînd am început să luptăm împotriva violenţei în familie. Este bine că avem o lege, dar ea urmează să funcţioneze la toate nivelurile şi dacă fiecare îşi va face datoria, atunci legea va deveni realitate. Violenţa în familie nu mai este o problemă privată, ci una publică. Vorbim despre o crimă şi o încălcare a drepturilor omului.”
Europa Liberă: Din experienţa Dvs. sau din anumite studii, care sunt principalele cauze ale violenţei în familie?
Wendy Patten: „La baza violenţei în familie stă dorinţa de a avea putere şi control asupra partenerului. Controlul poate fi economic. Cunosc un caz cînd soţul deţinea toţi banii din familie. Îi dădea soţiei doar bani să cumpere de mâncare. Dacă ea se întorcea acasă fără bonuri de plată sau fără banii care i-au rămas după cumpărături, ea era bătută. De asemenea, victima poate fi controlată prin izolarea ei de rude, de prieteni. Abuzul poate fi şi de ordin psihologic, vorbim despre intimidarea persoanei, atunci cînd i se spune că nu are nicio putere, că dacă merge să se plângă nu o va asculta nimeni, nu o va respecta nimeni. Aceste probleme sunt cauzate de dorinţa de a avea putere şi control total asupra partenerului. În relaţiile între femeie şi bărbat anume acestă atitudine trebuie schimbată.”
Europa Liberă: Dna Patten, ce explicaţii aveţi pentru faptul că anual în adăposturile pentru supravieţuitorii violenţei în familie, găsim în majoritatea cazurilor femei, pe cînd în instituţiile de stat – Parlament, guvern – mai mulţi bărbaţi?
Wendy Patten: „Ceea ce spuneţi dvs demonstrează, de fapt, că anume femeile suferă de pe urma violenţei. Statisticile arată că 90 % dintre victime sunt femei. Aceste cifre reflectă problemele care există în toată lumea la capitolul discriminare în bază de gen. La nivel mondial, una din patru femei a fost supusă cel puţin o dată în viaţă la violenţă în familie. Să nu uităm de numărul de femei care au fost victime în aceste situaţii. În Statele Unite, ţara mea de baştină, o treime din toate omorurile sunt din cauza violenţei domestice. Din păcate, trebuie să recunoaştem că astfel de crime mai sunt încă subraportate, că nu cunoaştem cifrele reale. De regulă, victimile nici nu se adresează pentru a cere ajutor. Referindu-mă la a doua parte a întrebării, pot spune că nu contează cine este la putere, important e să fie dorinţă politică să se rezolve această problemă, indiferent dacă se vor ocupa de ea bărbaţii sau femeile.”
Europa Liberă: În Republica Moldova nu există – prin legislaţie – o cotă minimă de reprezentativitate pentru femei în Parlament, de exemplu. Este oare, în general, bine să fie fixată în legislaţie prevederi de acest fel? Din experienţa statelor europene, cît de eficientă poate fi o asemenea reprezentativitate?
Wendy Patten: „Atunci cînd vorbim despre promovarea oportunităţilor egale, într-adevăr aveţi dreptate ca uneori este bine să există aceste cote. Este bine să fie identificate barierele care stau în calea femeilor care vor să participe la viaţa politică. Biroul ODIHR al OSCE, lucrează asupra unui proiect special de promovare a femeilor în viaţa politică. Vrem să edităm, un ghid care va include informaţii despre cotele la care v-aţi referit, despre politicile partidelor la alcătuirea listelor electorale şi alte aspecte. Având acest ghid la dispoziţie ţările vor putea decide care sunt paşii ce urmează să-i întreprindă pentru a oferi oportunităţi egale femeilor care vor să participe la viaţa politică.”
Europa Liberă: Dar, de exemplu, o femeie într-o funcţie de stat poate impune schimbarea de priorităţi în guvern?
Wendy Patten: „Am să vă dau un exemplu. Am lucrat mai mulţi ani ca avocată la ministerul Justiţiei din Statele Unite, pe atunci ministrul nostru era o doamnă. În acea perioadă, în SUA se adopta legea despre violenţa împotriva femeii. Doamna ministră obişnuia să spună că lucrează asupra legii nu pentru că este femeie, ci pentru că conduce Justiţia. Ea depus efort ca legea să fie implementată la cel mai înalt nivel şi îmi amintesc de ea ca fiind un lider remarcabil.”
Europa Liberă: Dna Patten, societatea moldovenească rămâne totuşi una patriarhală. Sondajele arată că foarte mulţi încă mai cred că femeile, din cauza treburilor casnice, n-au timp pentru altceva, şi situaţia este considerată oarecum firească. Cum schimbăm această problemă... dacă este o problemă?
Wendy Patten: „Trebuie să înţelegem că legătura între discriminarea femeii şi violenţa împotriva ei este foarte strînsă. Cea mai mare provocare rămâne schimbarea atitudinii că violenţa în familie este o problemă privată. Guvernul trebuie să recunoască legătura între statutul femeii şi violenţa în bază de gen, şi să construiască politici şi strategii care ar proteja cu adevărat victimele. Mesajul trebuie să fie clar – violenţa în familie este o crimă şi nu poate fi tolerată. Astfel se va începe schimbarea de mentalitate despre discriminarea femeii şi locul ei în societate.”
Europa Liberă: Cîtă disponibilitate pentru reforme în combaterea violenţe în familie, reforme, e adevărat uneori dureroase, aţi găsit?
Wendy Patten: „Ce vă pot spune este că am rămas mulţumită de deschiderea autorităţilor şi Ong-urilor care s-au arătat dispuşi să discute această problemă. Evident mai rămân multe de făcut, urmează să vedem ce paşi vor întreprinde guvernele din regiune pentru combaterea violenţei în familie. Înţelegem că cel mai greu este ca toate normele internaţionale pe care le-am stabilit să ajungă la cei pe care trebuie să le implementeze, mă refer la autorităţile locale. Aveţi dreptate cînd spuneţi că reformele sunt dureroase, însă trebuie să înţelegem că violenţa în familie este o problemă serioasă cu consecinţe serioase.”