Irina Nicolau: Intr-un sat din Transilvania, în anii ’50, „o clipă am crezut că sunt în rai...”
16 aprilie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; corespondent: Petru Ionescu).
Mersul la Înviere prin televizor.
Aşa cum avem un Craciun de tranziţie, avem şi un Paste de tranzitie. Suculente observaţii în interviul acordat lui Petru Ionescu de Irina Nicolau, cercetător la muzeul Tăranului Roman.
Europa Liberă: Doamnă Nicolau, schimbările petrecute în sărbatorirea Paştelui după 1989 sunt semnificative ?
Irina Nicolau: „Eu cred că sunt semnificative şi mai ales se exprimă atît în planul credinţei şi al practicii religioase, cît şi în cel foarte concret al lucrurilor de genul: masă, îmbrăcăminte nouă şi aşa mai departe... Deci, oamenii pînă în 1989, cînd n-o duceau deloc bine, să nu uităm, aveau încă forţa de a face nişte sacrificii şi, de fapt, orice sărbătoare presupune un sacrificiu, dar ei îl făceau, îşi exprimau sacrificiul în statul la coadă, adunat ouă cu două luni înainte, deci, exista forţa de a duce pînă la capăt sărbătoare în condiţii destul de proaste. Nu destul de proaste, foarte proaste!
După ’89, cu toată buimăceala care s-a instalat în lumea noastră, oamenii au început să cedeze. Şi, de unde pînă în ’89 mergeau la biserică cu riscuri, cu riscuri mari, o vreme, unii s-au uitat la televizor. Din fericire s-au mai redus transmisiile de slujbe la televizor, deci, oamenii au început să se duca, în ghilimele, la înviere prin televizor. [...]”
Europa Liberă: Există, am auzit, diferenţe între vechiul regat şi Ardeal în ceea ce priveşte felul în care s-a păstrat şi înainte de ’89, căci au fost mai puţine schimbări în Ardeal, după ’89, au necesitat mai puţine schimbări.
Irina Nicolau: Diferenţele zonale sunt uriaşe. Şi ţin şi de standingul de viaţă al oamenilor şi de mentalităţi Eu n-am sa uit, o imagine pe care o port de aproape 50 de ani în mine, nu aveam eu chiar cinci ani, dar mă rog, o port de multă vreme în mine. Cind, copil de la Bucureşti, din perioada anilor ’50, am plecat într-un sat din Transilvania şi am nimerit întimplător în casa morarului. In prima zi de Paşti. Şi acolo erau coşuri cu sute de ouă vopsite, sute de ouă şi zeci de cozonaci mari şi colaci pe masă şi era o opulenţă, aş spune acuma ardelenească, atunci, o clipă am crezut că sunt în rai...”