In Vinerea Mare despre tradițiile de Paști printre migranții moldoveni

Sfintele Sărbători de Paşti au fost dintotdeauna însoţite de numeroase obiceiuri şi practici deosebite. Le mai respect astăzi, le mai urmează moldovenii plecaţi în străinătate?
Sunt întrebări pe care le-am adresat preşedintei Asociaţiei de moldoveni „Plai” de la Torino, Italia, Natalia Petică.

Natalia Petică: „Acum, în perioada înainte de Paşte, vreau să vă zic, că moldovenii noştri se apropie foarte mult din punct de vedere spiritual la ceea ce am primit de la părinţi, de la bunei, în familiile unde am fost crescuţi. Şi cea mai mare bucure a mea a fost atunci, când am văzut copilaşi de vârsta şcolii, tineri de 18-19 ani. Pot să vă zic doar cuvintele fetei mele la 16 ani, când a ieşit din biserică, nemâncată, dar fericită şi cu ochii care sclipeau şi zice: „mama, mă simt realizată. Am suferit, dar am obţinut împărtăşania Domnului, aşa cum o făceam pe timpuri, cu bunica noastră”. Moldovenii ţin minte de unde au venit şi asta mă bucură foarte mult.”

Europa Liberă: Dar biserici, iată în care găsiţi un preot moldovean, cât de multe sunt în Torino?

Interviul matinal EL: cu Natalia Petică, președinta Asociației „Plai” de la Torino

Your browser doesn’t support HTML5

Interviul matinal EL: cu Natalia Petică, președinta Asociației „Plai” de la Torino

Natalia Petică: „În Torino avem două biserici, care sunt biserici ruse şi moldoveneşti, unde merg comunităţile de ucraineni, de ruşi şi de moldoveni. Acum, într-o comună limitrofă a oraşulşui Torino, în luna septembrie a anului trecut a fost deschisă o biserică. În grija şi stăpânirea preotului Gheorghe Ursachi, pentru că părintele Gheorghe Ursachi a făcut foarte multe demersuri. Unicul lucru, pe care l-a făcut asociaţia, a fost o scrisoare, unde am făcut o analiză a structurii emigranţilor din Torino şi am demonstrat, că în această parte a oraşului locuiesc o mare parte de români şi moldoveni, care au nevoie de un loc de cult pentru a avea grijă de sufletele lor. Şi atunci administraţia italiană a studiat, a verificat, după care anul trecut, la 1 septembrie a fost deschisă această biserică în numele Mîntuitorului. Acest fapt ne permite ca să fim aproape nu numai cu prilejul unor nunţi, botezuri ş.a.m.d., dar şi cu ocazia sărbătorilor religioase, care au fost întotdeauna dragi şi scumpe nouă, tuturor – şi la Crăciun, şi acum la Paşte.”

Europa Liberă: Moldovenii, de exemplu, care nu sunt, nu trăiesc în Torino, îi vedeţi făcând zeci, sau poate chiar sute de kilometri pentru ca în dimineaţa de Paşte să aibă pasca sfinţită, ouăle?

Natalia Petică: „Da. Dacă Dumneavoastră vă pomeniţi la Torino în noaptea de Paşte, vedeţi o mare, un ocean de lumânări aprinse. Lumea iese în curtea bisericii şi din curtea bisericii în stradă, afară. Deci, catolicii rămân uimiţi de această solidaritate a emigranţilor în noaptea de Paşte. Torino este capitala regiunii Piemonte. Piemontele este ca şi cum ar fi o Moldovă. Vă daţi seama, dacă vine cineva din Sudul regiunii Piemonte, sau din Nordul regiunii Piemonte, trebuie să parcurgă 100-150 de kilometri minim.”

Europa Liberă: În Italia cum găsiţi vopsea pentru ouă? Sau de obicei cer moldovenii să li se trimită de aici, de acasă?

Natalia Petică: „La Torino, sărbătoarea Paştelor este o sărbătoare foarte colorată. Experienţa emigraţiei ne-a îmbogăţit, pentru că noi am văzut tradiţia de vopsire a ouălor nu numai din Basarabia, din Moldova, din care venim noi, dar din toate zonele României. Este un lucru fantastic, extraordinar.”

Europa Liberă: Dar în Italia, la Torino, unde staţi Dumneavoastră, se încondeiază ouăle acolo?

Natalia Petică: „Bineînţeles, se vopsec ouăle în diferite manieră. Se vopsesc ouăle cu ceară, se vopsesc ouăle cu mărgeluşe. Moldovenii nu avem nici o problemă ca să vopsim ouăle, pentru că aici la Torino deja sunt sute, dacă n-aş putea spune mii de întreprinzători români, care au magazinele lor, dughenele lor, restaurantele lor, care aduc poate mii de tone de produse tradiţionale româneşti, în care s-au îndrăgostit, printre altele, şi italienii băştinaşi. Acum mănâncă şi ei pastramă, acum mănâncă şi ei telemea, acum mănâncă şi ei cabanos şi karaiman, sunt toate specialităţile de cărnuri, care sunt tradiţionale mai mult basarabenilor şi românilor, dar în care am adus o contribuţie şi noi ca să-i îndrăgostim şi pe ei de aceste produse.”

Europa Liberă: Dar asta vroiam să vă întreb – cum reacţionează străinii la, de exemplu, încondeiatul ouălor?

Natalia Petică: „Sărbătoarea de Paşti italienii sunt foarte curioşi, pentru că ei au pierdut această tradiţie. Cineva din bătrânii lor îşi aduc aminte. Sunt foarte uimiţi de faptul că noi, chiar dacă suntem departe de ţară, de pământul nostru, de părinţii noştri, ţinem strâns cu dinţii la aceste tradiţii, şi le cultivăm şi educăm şi copiilor noştri, şi generaţiilor viitoare în acest sens. Ouăle vopsite, păsculiţa noastră, cozonacul nostru tradiţional. La Crăciun, când se fac acei colăcei, când se fac acei Crăciunei, în toate sărbătorile, când noi aven posibilitate să ne demonstrăm tradiţiile şi artizanatul nostru.

Eu am o expoziţie foarte mare de pîine. Se numeşte „Gustul Pământului nostru”. Ei nu sunt tradiţionalişti, au pierdut aceste tradiţii. Au acum nişte dulciuri mai sofisticate, mai moderne, pe care şi noi, moldovenii le trimitem, dar ei zic că ale nostre sunt mai tradiţionale şi sunt mai bune, pentru că sunt ale noastre pentru ei.”

Europa Liberă: Doamnă Natalia, înainte de Paşte, gospodinele coc pîinea la cuptor, sunt obişnuite să dea cu var copacii. Ce faceţi Dumneavoastră în Italia? Unde coaceţi pîinea?

Natalia Petică: „În Torino, unde locuiesc eu, coptul pîinei este mai simplu, pentru că fiecare gospodină are o rolă şi poate să o coacă. Suntem prea puţine, ca să fiu sinceră, care ne apucăm să răsuflecăm mîinecile şi să coacem acea pască, sau cozonac, sau altceva.”

Europa Liberă: Doamnă Natalia, dar tradiţiile pe care le cunoaşteţi Dumneavoastră şi care v-au rămas de la părinţi, iată, odată plecată în Italia, nu se europenizează, să zic eu, aceste tradiţii? Nu suferă nişte mutaţii, aşa, mai europenizate?

Natalia Petică: „Ar fi o simbioză între tradiţiile noastre şi tradiţiile lor. Ca să vă dau un simplu exemplu: în dimineaţa de Paşte, la mine în familie se pune lumânărica pe masă, se pun ouăle roşii, se pune străchinuţa cu apă şi cu bănuţi, se aprinde lumânărica şi într-un colţ este şi un hulubaş italian. De ce să nu punem şi un hulubaş italian? Deci, este o simbioză între tradiţia noastră şi tradiţia lor, dar nicidecum devalorizarea tradiţiilor noastre în favoarea celor europene. Şi apoi, de la europeni nici nu prea avem tradiţii ca să luăm, pentru că vă explic – ei le-au pierdut în mare majoritate.”

Europa Liberă: Doamnă Natalie, urmează Paştele Blajinilor, în care moldovenii sunt obişnuiţi să meragă la cimitir. Ce fac moldovenii din Italia, care iată poate nu şi-au putut permite să vină acasă de sărbători?

Natalia Petică: „Merg la muncă. Paştele Blajinilor în Italia nu există. În Italia se memorează morţii în ziua de 1 noiembrie, 1 şi 2 noiembrie. Şi atunci merg cu toţii la cimitir. Moldovenii se scoală luni dimineaţa, la o săptămână după Paşte şi merg la muncă.”

Europa Liberă: Coletele moldovenilor, pe care le trimit de Paşte, diferenţiază de acelea, pe care le fac obişnuit?

Natalia Petică: „Sunt absolut neobişnuite, pentru că am trimis şi eu colete duminica trecută. Acum le trimit mult mai puţin decât mulţi ani în urmă, pentru că copiii mei sunt cu mine. Sunt foarte diverse coletele de Paşte. Sunt toate colorate, sunt cutiile pline de aceşti hulubaşi, care vă zic eu, că se coc în Italia şi sunt foarte gustoşi. Plus la asta, din Italia pleacă probabil tone şi tone de ouă de ciocolată, faimosul ou de ciocolată, care se face aici în Italia. Şi aceste ambalaje frumoase, colorate, foşnitoare (rîde senin) pleacă toate în aceste zile spre Moldova şuvoi.”

Europa Liberă: Doamnă Natalia, noi vă mulţumim mult pentru acest interviu.

Natalia Petică: „Un Paşte Fericit tuturor. Vă cuprindem pe toţi şi vă dorim tot binele din lume.”