„Alain Fabien, Anouchka și Anthony, împreună cu (câinele său) Loubo, sunt profund întristați să anunțe moartea tatălui lor. El s-a stins din viață în liniște în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi și de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectați intimitatea în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicatul de presă dat publicității.
Alain Delon avea 88 de ani.
Actorul a suferit un accident vascular cerebral în 2019, avea cancer al sistemului limfatic și fusese plasat sub protecție judiciară din ianuarie, cu numirea unui reprezentant desemnat de tribunal „pentru îngrijirea sa medicală”.
Măsura a fost ulterior transformată în tutelă - ceea ce înseamnă că nu mai putea decide singur asupra gestionării bunurilor și finanțelor sale.
Alain Delon omagiat la Festivalul de la Cannes, pe 23 mai 2013.
Alain Delon a fost unul dintre cei mai apreciați actori francezi.
S-a născut la 8 noiembrie 1935 la Sceaux (Hauts-de-Seine). Copilăria i-a fost afectată de despărțirea părinților și de faptul că a fost plasat în adopție. A fost exmatriculat din foarte multe școli. Luat în grijă de mama sa, care se căsătorise cu un măcelar, a absolvit un curs de măcelărie, ceea ce i-a permis să lucreze în magazinul tatălui său vitreg.
Alain Delon în filmul „L'Insoumis”, regizat de Alain Cavalier.
În 1960, cineastul italian Luchino Visconti l-a distribuit în Rocco și frații săi - o operă profund realistă din punct de vedere social, despre dificultățile unei familii din mediul rural din sudul Italiei, care încearcă să își croiască un drum în nordul industrial - care a fost recompensată cu marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Veneția.
Doi ani mai târziu, un regizor italian și mai cunoscut, Michelangelo Antonioni, l-a distribuit pe Delon în „Eclipsa” - pentru care a câștigat încă un mare premiu al juriului, de data aceasta la Festivalul de Film de la Cannes.
Alain Delon și Romy Schneider despre care actorul a spus că a fost marea lui dragoste.
Imediat după ce și-a câștigat faima în primele sale roluri, Delon a fost curtat de unii dintre cei mai mari autori ai filmului european, care aveau să-l distribuie în unele dintre cele mai venerate opere din istoria cinematografiei.
În 1963, Delon a jucat rolul nepotului iubit și carismatic al Prințului de Salina, Tancredi, în somptuoasa adaptare a lui Visconti a capodoperei„ Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. De această dată, filmul a câștigat Palme d'Or.
În același an, Delon a lucrat pentru prima dată cu actorul Jean Gabin, în filmul „Melodie în subsol”, în care starul în ascensiune și figura consacrată a marelui ecran interpretează un duo de infractori care plănuiește jaful unui cazinou din Cannes. Cunoscut publicului anglofon mai ales pentru interpretările inspectorului Maigret al lui Georges Simenon și având o carieră îndelungată care se întinde până înaintea războiului, Gabin a fost un fel de model pentru Delon.
De la stânga la dreapta: Jean-Paul Belmondo, Alain Delon și Jean Gabin.
„Melodie în subsol” s-a bucurat nu numai de aprecierea criticilor, ci și de succes comercial, vânzându-se 3,5 milioane de bilete. Cu toate acestea, când Delon a încercat să se impună pe piața supremă a box office-ului - SUA - cele trei filme ale sale de la Hollywood s-au lovit de eșecuri comerciale, în ciuda faptul că a jucat alături de staruri precum Dean Martin. Nemulțumit de proiectele care i-au fost propuse ulterior, francezul s-a întors în Europa.
La sfârșitul anilor '80, Delon avea deja în spate o carieră de treizeci de ani. Cu toate acestea, în ciuda aplauzelor și aprecierilor pozitive generate de acest volum de muncă, el a jucat, pe măsură ce avansa spre ultima etapă a carierei sale, într-un număr tot mai mare de filme caracterizate ca fiind eșecuri.
Primirea la Festivalul de la Cannes, în 2013, a actorului Alain Delon.
În anii '90 a jucat în mai multe filme comerciale, precum „Întoarcerea lui Casanova”. După mai multe eșecuri - încununate de„ Noapte și Zi”, regizat de filosoful francez Bernard-Henry Lévy - Delon și-a anunțat retragerea din cinematografie în 1997, deși a continuat să accepte roluri ocazionale.
Cu toate acestea, în această perioadă, Delon a fost distins cu unele dintre cele mai prestigioase premii oferite de instituțiile politice și culturale.
În 1991, președintele francez de atunci, François Mitterrand, l-a făcut cavaler al Legiunii de Onoare. Paisprezece ani mai târziu, succesorul lui Mitterrand, Jacques Chirac, l-a ridicat la rangul de comandor pentru „contribuția sa la arta cinematografică mondială”.
În ciuda faptului că a fost un personaj controversat, Delon rămâne un simbol în cercurile artistice, o serie eclectică de figuri proeminente, printre care Sofia Coppola, Quentin Tarantino, Madonna și Marianne Faithfull, continuând să îi aducă un omagiu.
În cultura populară franceză, Delon este încă considerat unul dintre giganții cinematografiei mondiale, datorită frumuseții hipnotice și enigmatice a interpretărilor sale - calități care s-au pretat, de asemenea, la comercializarea imaginii sale, mai ales în cazul Dior, care utilizează imaginea sa în reclamele pentru apă de colonie, și al mărcii de țigări vândute în Cambodgia, care îi poartă numele de ani de zile.
Articol preluat de pe Europa Liberă România!
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te