Campania de strângere de semnături pe petiția „Fără penali în funcții publice” a început acum cinci luni. Din 18 iulie și-au anunțat prezența și actorii. Iar ei nu mai au nevoie decât de public. Nu pe scenă, ci în piață. Însă în Piața Universității sunt mai mulți jurnaliști decât actori și oricum mai mulți actori decânt semnatari ai petiției „Dacă s-ar fi dat mici pentru semnătură, poate că s-ar fi umplut piața” îmi spune Victor Rebengiuc, cu amărăciune.
Victor Rebengiuc miercuri în Piața Universității la București
Actorul care are 85 de ani a venit în Piața Universității, la fântâna arteziană, unde s-a organizat o campanie specială de strângere de semnături pentru petiția „Fără penali în funcții publice.”
Marius Manole
Marius Manole, actor la Teatrul Național din București, a dat sfoară în țară, cerându-le actorilor să strângă rândurile. „Nu am nicio legătură cu partidele politice, spune el. Niciunul dintre noi nu are. Ni s-a reproșat de ce nu am ieșit pe vremea lui Băsescu și cei care au făcut-o aveau dreptate. Poate că ar fi trebuit. Lucrurile au început să se degradeze încă de pe-atunci însă acum situația a devenit insuportabilă,” spune Marius Manole între doi petiționari și două semnături. I s-au alăturat și alte personalități ale scenei și micului ecran.
Însuși Victor Rebengiuc a venit convins că încă se mai poate face ceva. „Câtă vreme ne fură și-și fac ei casele lor, vilele lor, moșiile lor și firmele lor... ne târâim...” În schimb, când nu va mai exista posibilitatea ca politicienii să fure fără a fi pedepsiți, vor fi bani și pentru școli sau autostrăzi.
Nu puțini dintre cei care semnează sunt oameni trecuți de vârsta tinereții. Semnează gândindu-se la copiii lor. Mihaela Filip, de pildă, îmi spunea că prezența penalilor în posturi-cheie o exasperează. O exasperează și inerția celorlalți care nu au semnat până acum, deși viețile lor sunt în egală măsură afectate de corupția la nivel înalt. „Deși nu sunt tânără, îmi spune ea, nu mă feresc să fac lucrurile astea. Pentru copiii mei, pentru viitorul lor o fac. Flavia Giurgiu se pregătea și ea să semneze pe liste. Nu vrea să se gândească la ceea ce s-ar putea întâmpla dacă această campanie eșuează. „Nu pot să mă gândesc la așa ceva, ci doar la faptul că trebuie să scăpăm din situația asta. Ceea ce se întâmplă acum e sinistru.”
Lumea vine, semnează, mai stă la o șuetă cu actorii, unii își fac selfie-uri sau cer un autograf pe o hârtie scoasă la întâmplare din servietă. Este ora la care oamenii ies de la birou și nu puțini se opresc la măsuțele cu liste. Sunt și mulți trecători veniți în vacanță, în București. Printre ei mulți străini. Unul dintre ei vorbește o română care ar trebui să-i umilească pe mulți demnitari de azi. Voluntarii de la „Fără penali” sunt înșelați de româna lui cultivată și vor să-l convingă să semneze. „Nu pot, spunea el. Aș semna pentru că sunt de acord cu totul: Jos Dragnea, Jos corupții, Jos ciuma roșie. Dar nu pot semna pentru că sunt străin și ar fi o semnătură nulă.” Chiar dacă nu a semnat, a mai stat puțin de vorbă cu voluntarii și situația i-a înveselit pe toți. Un altul, portughez, este căsătorit în România și plimba căruciorul cu copilul prin zona Universității. Le spune voluntarilor că el nu poate semna „deocamdată” (a ținut să sublinieze), dar că o așteaptă pe soția lui care îl anunțase că vrea s-o facă.
Pentru a evita cârdurile de turiști străini (axa Bălcescu-Magheru este un traseu turistic important către Centrul vechi al orașului), actorii se împrăștie în zonă. Merg în subsol, la metrou, unde fluxul de oameni este torențial și ar putea obține mai multe semnături. Unii trecători îi tachinează prietenește întrebându-i unde au fost până acum. Prezența actorilor în Piața Universității este începutul unei noi faze a campaniei de strângere de semnături. Ei speră să-și convingă și colegii din provincie. E o datorie de onoare, spun ei. Campania a cam lâncezit, deși mai toți cei pe care-i întreb pe stradă spun că politicienii penali trebuie să plece din parlament sau guvern acolo unde le este locul, adică în pușcărie. Corupția este un cancer, spun ei, și trebuie aplicate metode dure ca să nu metastazeze. În teorie sună bine. În practică, însă...
În cinci luni de zile s-au strâns aproximativ trei sute de mii de semnături. Ar mai fi de strâns în această ultimă lună de campanie două sute de mii. Asta pentru că numărul minim de susținători pentru o inițiativă de modificare a Constituției este de cinci sute de mii iar semnăturile trebuie adunate în termen de șase luni. Ritmul lent de până acum ucide cu aritmetica lui rece entuziasmul organizatorilor. E de înțeles exasperarea lui Rebengiuc și a lui Marius Manole.
L-am întrebat pe Marius Manole cum se face că problema corupției și a penalilor pare să fie una politică și nu una socială, adică de ce oamenii obișnuiți nu se solidarizează, indiferent ce partid ar simpatiza și de culoarea politică a corupților. „O să fie din ce în ce mai rău, spune actorul. Dacă nu ne trezim acum, o să fie din ce în ce mai rău și oamenii au început să se obișnuiască cu starea asta de fapt și să zică lasă, mă, că-mi văd eu de treaba mea acasă, la servici...” E un fel de complicitate generală? - îl mai întreb. Manole respinge această ipoteză. Unii cred că sunt prea mici pentru a schimba ceva. Cum ar putea schimba semnătura lor ceva? Da, ar schimba, spune Manole, dar nu încurajările din spatele calculatorului, nu bătăile pe spate și SMS-urile de susținere. „Acum e momentul, dacă nu reușim să-i facem să se trezească, lupta e pierdută,” crede el.
Dar nu toți sunt la fel de pesimiști. Unul dintre organizatori îmi spune când îl rog să tragă o concluzie pentru cei care au privit transmisia Live de pe Facebook, că, pentru o primă seară, lucrurile au mers nesperat de bine și că, în ritmul acesta, nu e exclus să se ajungă la cincizeci de mii de semnături pe săptămână. Există așadar șanse să fie strânse cele două sute de mii de semnături restante. Cu condiția să se mențină ritmul și să se implice și actorii teatrelor din provincie. Și, nu în ultimul rând, spectatorii se ridice din fotolii și să devină ei înșiși actori ai scenei civice.