Your browser doesn’t support HTML5
Adevărata oroare din «1984» se împlinește acum
În iunie 2015, ne amintim, a intrat în vigoare în România „legea autostopului”.
Ai crede ca autostopul este un drept uman, iar nu un delict. Oprești o mașină și ceri ajutor, gratuit, sau propunând o participare la costul benzinei sau la hrana calului. O întreagă mitologie se învârte in jurul autostopului, de la „Ghidul autostopistului galactic“, până la sinistrul „Autostopist” al grupului Doors (versuri de Jim Morrison), sau „Sweet Hitchhiker” cântat de Creedence Clearwater Revival.
Faptul că guvernanților români le-a venit ideea să-i amendeze pe șoferii care iau autostopiști a părut atunci șocant, un clar abuz si o încălcare a tuturor drepturilor fundamentale. O lege care pedepsește solidaritatea umană. Teoretic, s-a terminat așadar cu „ia-mă nene”, deoarece legea pedepsește șoferii care iau autostopiști, pentru că poliția poate presupune că o fac contra plată.
O asemenea mentalitate totalitară fusese prevăzută și anticipată de către vizionarul George Orwell. Romanul său „1984“, pe care toată lumea îl citește acum ca pe lectură de școală fără să îi simtă oroarea, într-atât unele din abuzurile anunțate de el încep să ni se pară normale, se deschide cu o scenă în care personajul, Winston Smith, e chemat de o vecină care îl roagă să îi desfunde chiuveta.
Așa, și, întrebați ?…
Chiuveta e plină cu apă verzuie care pute, „filthy greenish water which smelt worse than ever of cabbage“.
Winston Smith se apleacă sub chiuveta sa verifice țevile, îl durea spatele, copilul idiot al vecinei îi face glume proaste etc… Desface și scoate un dop de păr.
Chiuveta merge acum, iată.
Ambii, și el și vecina comit însă în acel moment o activitate ilegală extrem de primejdioasă. În mod normal, trebuia făcut apel la un instalator oficial, printr-un birou cu acte și comanda si schedule și ștampile si programări, iar prin această activitate privată nedeclarată cei doi au comis crima de muncă la negru…
Retribuită sau nu, nu are importanță pentru stat – ei sunt doi delincvenți.
Iată, cam acolo suntem, lucru întărit de legea care pedepsește autostopul.
Solidaritatea umană cea mai elementară devine astăzi astfel suspectă și trebuie taxată, impozitată sau pedepsită. „Ghidul autostopistului galactic” își va pierde semnificația pentru generațiile viitoare.
Ce vor reține cititorii născuți după noua legislație românească va fi că autostopistul printre stele era un delincvent.