Aeroporturi și pustietate: Imagini din regiunile azere recucerite de la Armenia

O secțiune a celei mai noi autostrăzi din Azerbaidjan, care duce de la Barda la Aghdam, fotografiată în decembrie 2023.

Azerbaidjanul a ajuns în atenția lumii în septembrie 2023, când a cucerit relativ ușor enclava armeană Nagorno-Karabah. Mai înainte, însă, în războiul din 2020, azerii cuceriseră niște regiuni adiacente, pe care s-au apucat să le „integreze”. Unele proiecte ridică semne de întrebare.

Aeroportul Internaționali Fuzuli era plin de jurnaliști și angajați la 21 octombrie 2021, când președintele azer Ilham Aliev a deschis obiectivul alături de omologul său turc, Recep Tayip Erdogan.

Dar de atunci, noul aeroport este în mare parte pustiu.

Ofițerii poliției de frontieră stau în ghișeele lor în timpul deschiderii Aeroportului Internațional Fuzuli în octombrie 2021.

La un an de la inaugurare, Azerbaidjan raporta că un singur avion aterizează în fiecare săptămână în aerogara de 44 milioane de dolari. Până în prezent, în 2024, serviciile web de monitorizare a zborurilor arată zero plecări sau decolări.

Noul aeroport fotografiat în octombrie 2021.

La 70 de kilometri nord-est de Fuzuli, un alt aeroport internațional elegant a fost deschis în apropiere de Zangilan, în octombrie 2022. Iar în munții din apropierea orașului Lacin, un al treilea aeroport este în construcție.

Lucrările de construcție derulate în octombrie 2021 pe locul ce urma să devină Aeroportul Internațional Zangilan.

Aeroporturile sunt parte a unui masiv proiect de construcție de noi obiective de infrastructură și rezidențiale în teritoriile recucerite de la etnicii armeni, în urma celui de-al doilea război din Nagorno-Karabah, lansat de Baku în 2020. Conflictul de decenii s-a încheiat cu preluarea integrală a regiunii de către Azerbaidjan în septembrie 2023.

Clădiri rezidențiale în proces de construcție în Susa (cunoscut ca Șușa în armeană) în mai 2023.

Baku a prezentat proiectele din regiune ca parte a „marii reveniri a teritoriilor eliberate la Azerbaidjan” pentru sutele de mii de etnici azeri care au fugit din calea forțelor armene în timpul războiului din 1988 – 1994 în regiunea Nagorno-Karabah, în perioada de destrămare a Uniunii Sovietice.

Un „sat smart” este construit în regiunea Zangilan, recucerită de Azerbaidjan. Fotografie realizată în iulie 2022.

Economistul azer Toghrul Valiev a spus pentru RFE/RL că scara largă la care se realizează proiecte în aceste regiuni izolate se poate explica prin faptul că diverse instituții ale statului azer au concurat pentru a obține finanțare de la buget, oferită în condiții relativ simple.

„Toate agențiile guvernamentale caută să ia parte la distribuirea miliardelor de dolari din fondurile guvernamentale”, spune Valiev.

Doar în 2023, Baku a alocat 3,1 miliarde de dolari pentru lucrările de reconstrucție în zonele recucerite.

Grajduri pentru bovine la o fermă din regiunea Lacin, care include și abatoare pentru oi și vaci. Fotografia a fost realizată în august 2023.

Ca exemple a ceea ce el descrie ca fiind idei „creative” pentru cheltuieli în regiunile izolate, Valiev descrie situația în care Ministerul Agriculturii propune înființarea unui „sat inteligent”, chiar dacă construcția orașelor și a satelor este în sarcina altor instituții și organizații.

„Compania aeriană a Azerbaidjanului recomandă construcția unui aeroport în Zangilan”, adaugă economistul, deși la distanțe de vreo oră-două de mers cu mașina se află deja altele.

Un copil doarme pe un sac cu lucruri personale în timp ce etnicii armeni se pregătesc să părăsească Stepanakert în septembrie 2023. Cunoscut ca Xankedi pentru Azerbaidjan, este cel mai mare oraș din regiunea Nagorno-Karabah.

„Integrarea” cu proiecte mai mult sau mai puțin lipsite de sens începe să se vadă și în cel mai recent teritoriu cucerit de azeri.

Aproape întreaga populație de etnie armeană a regiunii Nagorno-Karabah de circa 100.000 de persoane a fugit în Armenia în septembrie 2023, după ce Baku a lansat o ofensivă militară care a adus regiunea separatistă sub propriul control.

La nivel internațional, Nagorno-Karabah a fost recunoscut ca parte integrantă a Azerbaidjanului, dar a fost populat vreme de secole de etnici armeni.

O stație de autobuz în satul Talish, regiunea azeră Tartar, în martie 2023.

Consilierul prezidențial azer Hikmet Hajiyev susține că populația armeană a regiunii Nagorno-Karabah a plecat voluntar, afirmând că „noi am deschis poarta și am respectat libertatea de mișcare, libertatea de a alege”.

O vedere aeriană a orașului Aghdam în decembrie 2023, arătând reconstrucția moscheii din orașul ruinat și a unui adăpost temporar (în prim-plan) unde președintelui azer Aliev i-au fost prezentate planurile de transformare a orașului.

Dar lunile de blocadă a regiunii care au precedat ofensiva militară, ca și presupusele asasinate ale unor etnici armeni căzuți în mâinile soldaților azeri, au făcut ca juriștii și experții internaționali să vadă exodul ca rezultatul unui act de constrângere ce ar putea constitui inclusiv o crimă de război.

Copii se uită la o fântână în satul Agali, recent reconstruit, din regiunea Zangilan, pe 19 iulie 2022.

Până în octombrie 2023, într-un an de zile de la exod, doar în jur de 2.000 de azeri s-au întors în regiunile pustii. Baku spune că își propune să aducă în zonă aproximativ 150.000 de persoane până în 2027.

Ilham Aliev la noul memorial dedicat trupelor azere în regiunea Kelbadjar, în iunie 2022.

Cercetătorul american de origine armeană Simon Maghakyan, care a dezvăluit distrugerea aproape completă de către Azerbaidjan a patrimoniului armean creștin din exclava Nahicevan, crede că proiectele masive de construcții pot fi în unele cazuri utilizate ca o „acoperire pentru distrugerea continuă” a câtorva din miile de situri istorice armene din și în jurul regiunii Nagorno-Karabah.

O autostradă cu opt benzi din orașul Aghdam, recucerit de forțele armene în primul război din Nagorno-Karabah și care a fost descris ca un „oraș fantomă” până la predarea sa ca parte a unui acord de încetare a focului în 2020.

Patrimoniul cultural armean este vizibil „prin absența sa” din pozele oficiale publicate de autoritățile din Azerbaidjan.

Un bust al poetului azer Molla Panah Vagif după dezvelirea sa în Șușa în august 2021.

Maghakyan, care a cercetat atent imaginile din surse deschise ale regiunii recucerite, spune că „accesul în Nagorno-Karabah pare să fie strict controlat, chiar și pentru turiștii azeri sau foștii locuitori”.

Câțiva membri ai instituțiilor media azere care au vizitat regiunile recucerite au refuzat să descrie situația din regiune pentru RFE/RL, ceea ce nici nu a fost așa de suprinzător după un val de arestări de jurnaliști, din săptămânile recente.

Lucrătorii dărâmă un gard făcut din plăcuțele de înmatriculare ale vehiculelor militare ale armatei azere, capturate de forțele etnicilor armeni în anii 1990.

În decembrie 2021, Curtea Internațională de Justiție (CJI) a emis o decizie provizorie prin care a stabilit că Azerbaidjanul trebuie să „pedepsească și să prevină” distrugerea monumentelor armene.

Președintele azer Ilham Aliev în interiorul Catedralei Ghazanchetsots din Șușa în ianuarie 2021.

Înainte de decizia provizorie din 2021 a CJI, una dintre cele mai cunoscute clădiri din Nagorno-Karabah, Catedrala Ghazanchetots, a rămas fără turla ei emblematică, fiind redusă la o cupolă de tip bizantin după capturarea ei de către forțele azere.

Catedrala istorică Ghazanchetsots din Șușa fotografiată în 2022 după ce a fost modificată dramatic în timp ce se afla sub control azer.

De la decizia pronunțată de CJI, observatorii spun că autoritățile de la Baku sunt relativ atente în ce privește siturile culturale armene, existând o anumită speranță că proeminentul patrimoniu cultural armean ar putea supraviețui dacă monitorizarea prin satelit și presiunea internațională vor continua.