Pianista și profesoara Dana Ciocârlie, de la Paris, cunoscută și la Chișinău unde a concertat împreună cu Orchestra Națională de Cameră în Sala cu orgă, este zilele acestea în mijlocul unui „uragan” mediatic în Franța, elogiată fără limite pentru un set de discuri cu o integrală ce este o premieră mondială. Mai multe în extrasele din interviul pe care l-a acordat Europei Libere.
Dana Ciocârlie pe site-ul companiei La Dolce Vita
Pianistă cunoscută, profesoară la Conservatorul de Muzică și Dans de la Lyon și la Școala Normală de Muzică de la Paris, Dana Ciocârlie a surprins și a entuziasmat lumea muzicală occidentală în luna septembrie, odată cu lansarea unei Integrale a operei pentru pian solo de Robert Schumann; o premieră mondială, se poate spune. „Choc de la Musique”, invitații la emisiunile muzicale far de la France Musique și Radio Classique, nenumărate recenzii laudative, sînt doar cîteva din recompensele pentru această realizare, care a inclus 16 concerte live în decurs de cinci ani, înregistrate de casa de discuri „La Dolce Volta”, în sala bizantină a Ambasadei României de la Paris, cu sprijinul grațios al Pianelor Yamaha.
Your browser doesn’t support HTML5
De vorbă cu pianista Dana Ciocârlie de la Paris
Dana Ciocârlie a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu pentru Radio Europa Liberă și am început prin a o întreba care este interesul Integralei Schumann din punctul ei de vedere?
Dana Ciocârlie: „Este un proiect al meu care mi-a fost drag de 20 de ani încoace, de cum am terminat Conservatorul la București. Am avut acest dor și această ambiție de a fi în compania unui compozitor important pentru pian, care să mă ghideze, să mă lumineze, în întreaga mea viață de interpret, deoarece, dacă nu am talent de compozitor, am o mare dorință, o febră de a fi creativă. Pentru mine, creația nu se poate exprima decît în public și prin intermediul operelor unor mari compozitori. În cazul lui Schumann, m-am simțit ca la mine acasă de la primele lucrări pe care le-am cîntat.”
Schumann este pentru mine un compozitor de o mare spontaneitate, atît de plin de un temperament aproape fără limite. Faptul că publicul este prezent nu poate să fie decît un mare ajutor pentru interpret, pentru că aflîndu-ne pe scenă nu sîntem numai cu muzica; simțim și toate energiile din jur. Or, pentru mine, energia oamenilor este mult mai importantă decît energia microfonului [în studio].”
Casele de discuri sînt extrem de reticente astăzi față de orice proiect de amploare, de genul celui pe care l-ați realizat. Cum s-a desfășurat colaborarea cu „La Dolce Volta”, grație căror sponsorizări a putut apare cutia Schumann?
Dana Ciocârlie: „Tocmai faptul că aceste înregistrări au fost în concert a ajutat casa de discuri să aibă cheltuieli mai puține. Este mult mai economic de a înregistra așa decît costul a trei sau patru zile de studio pentru un singur disc. A fost un mare ajutor și grație Ambadasei României la Paris care a pus grozava Sală bizantină la dispoziție, în mod gratuit, și, de asemenea, pianele Yamaha care scoseseră cu foarte puțin timp înainte de începutul înregistrărilor acest nou Yamaha, ultimul lor pian de concert, care este în întregime manufacturat. Pianul cred că fusese lansat în 2010, iar înregistrările au început în 2012. De la început, cei de la Yamaha au fost sponsorii acestei înregistrări și ei s-au ocupat de absolut tot ce era pian, acordaj, transport... Toate acestea au constituit argumente interesante pentru o casă de discuri actuală.”
Am întrebat-o pe pianista Dana Ciocârlie dacă a fost chiar mulțumită de tot ce a înregistrat live sau a trebuit să revină uneori asupra unor finisări?
Dana Ciocârlie: „Nu prea am avut posibilitatea, pentru că o condiție sinequa non a acestei integrale era ca pianul - care era adus în fiecare zi - nu stătea decît în ziua concertului [în sală]. Am intervenit la anumite lucruri, dar foarte puțin. Puteam să mai rămîn în sală pentru a înregistra, să zicem, jumătate de oră în plus, după plecarea publicului, în special pentru lucruri foarte practice, de zgomot. Pentru că, într-o sală de concert care, în plus este într-o reședință de ambasador, puteau exista zgomote, de baie și altele, într-un pianissimo absolut; și la un moment dat, dacă se auzea mai mult zgomot decît muzică devenea jenant. Deci am putut corecta asemenea lucruri, sau în cazul unui telefon portabil, lucruri toate foarte deranjante pentru înregistrare.
Ca să vă răspund la întrebarea dacă am fost mulțumită de toate piesele: este una de care nu am fost foarte mulțumită. În plus, fusese înregistrată la trei zile după evenimentele din 13 noiembrie 2015 aici la Paris [cele trei atentate teroriste islamice; n.n.]. Într-o atmosferă atît de apăsătoare era o piesă atît de luminoasă și plină de culori, Davidsbündlertänze, Op. 6. Le-am înregistrat în 16 noiembrie și nu am fost mulțumită. Din fericire, cum eram cumva în avans puțin cu programele de Schumann, am avut ocazia de a le reprograma și le-am recîntat în iunie 2016, cînd le-am reînregistrat în concert integral și versiunea reținută pe disc este această a doua versiune.”
La venirea sa la Paris cu cîțiva ani în urmă, directorul Institutului Cultural Român se plângea - pe bună dreptate - că „Politica de promovare a culturii române în Franța strălucește prin timiditate și lipsă de metodă”; domnia sa punea în discuție programările intempestive, nepregătite, pe fugă, între altele de concerte. Proiectul Dvoastră și realizarea lui finală demonstrează, am sentimentul, că se poate și altfel...
Dana Ciocârlie: „Mie mi se pare că întotdeauna se poate dacă există entuziasm, bunăvoință și, în special, dacă un proiect pare coerent și încarnat absolut de la A la Z întotdeauna se pot găsi mijloace. Într-adevăr, în cazul proiectelor culturale în ce privește România de multe ori [la ICR] au probleme cu lipsa de bani sau de mijloace și evident că este foarte regratabil și dureros de a constata acest lucru. Dar, mi se pare că aici, noi artiștii avem un mare rol de jucat, de a insufla energie și dorință, de a aduce mijloace cu forța noastră personală. Putem însă să ne bazăm pe proiecte individuale.
Am încheiat interviul întrebând-o pe Dana Ciocârlie dacă intenționează să lanseze și în România? Colecția va fi distribuită și acolo? Ecouri din România?...
Dana Ciocârlie: „Pînă acum, nu! Din păcate ar fi trebuit să vin pentru un mic turneu de trei concerte, acum la început de octombrie, chiar săptămîna aceasta, legate de anul aniversar Lipatti. Din păcate, din motive organizatorice, turneul a fost amânat. Dacă aș fi venit, evident că aș fi adus o mulțime de discuri și le-aș fi prezentat. Lucrurile au fost amînate... Nu știu ce distribuție există în România. Distribuția internațională a casei La Dolce Volta este asigurată de Harmonia Mundi și nu știu cît sînt ei de prezenți în România. Dar, aproape sigur, anul viitor voi veni pentru Anul cultural franco-român și atunci puteți să fiți sigur că o să se vorbească și despre Schumann!”
Dana Ciocârlie și un scurt fragment din înregistrarea Integralei lucrărilor pentru pian solo de Robert Schumann.