Agricultură la pământ

Republica Moldova a rămas doar cu eticheta de „grădină înfloritoare”. Rodnicul cernoziom este, mai degrabă, un mit. Se lucrează cu tehnică învechită, iar zilierii sunt căutați cu lumânarea. Produsele de import sunt la îndemână, iar cu cele autohtone se fluieră a pagubă. Condițiile sunt de invidiat, dar fără prea mult folos...

Radu Haret este un tânăr din satul Antonești, raionul Ștefan Vodă, care s-a apucat de agricultură acum cinci ani, împreună cu familia. Pentru un producător aflat la început de cale, seceta de anul trecut a fost o lovitură grea.

După un an greu, tânărul a plecat la muncă peste hotare, ca să-și poată salva afacerea. A lucrat în Germania în construcții, dar a tras cu ochiul și la felul în care fac nemții agricultură.

„Tot centimetrul de pământ se prelucrează. Și care nu se prelucrează, sunt împădurite. Au utilaj nou, utilaj performant. Eu, cu părere de rău, nu am așa tehnică performantă”, povestește Radu Haret.

Urmăriți întregul episod aici:

Agricultură la pământ

În câmp cu tehnică din anii ’60

După șase luni, tânărul a revenit acasă și este, din nou, în câmp. Lucrările de primăvară le face cu un tractor sovietic, din anii 60 ai secolului trecut.

Tractorul sovietic cu care lucrează tânărul fermier, Radu Haret

Iarna au fost suficiente precipitații, dar asta nu-i garantează o recoltă bună, de aceea, ca și mulți alți agricultori, Radu îmbogățește solul cu fertilizanți. La nemți, povestește fermierul, pământul e lutos, nu-i bonitatea așa mare.

„Pur și simplu, ei lucrează cu tehnologii bune, au multe ferme și toate resturile le aruncă pe lanuri. Noi nu dispunem de așa ceva, ne folosim de îngrășămintele astea artificiale. Dar avem ceea ce avem... Nu-i rău nici asta”, zice tânărul agricultor.

Radu Haret

Cernoziomul de pe teritoriul Republicii Moldova de azi a fost exploatat la maxim în perioada sovietică. Republica era supranumită „grădina sovietică” și hrănea milioane de oameni din URSS. Pentru a obține recolte mai bogate, solul era supus unor tratamente chimice agresive.

Directorul Institutului de cercetări pentru culturile de câmp „Selecția”, Boris Boincean susține că Republica Moldova a pierdut din potențialul inițial al cernoziomului de la 50% la 70% din rezervele de materie organică a solului - humusul. Cu regret, constată el, „în agricultură am devenit în mare măsură mineri.”

Boris Boincean vorbește despre compactarea solului și nevoia de a utiliza îngrășăminte naturale

„Grădină înfloritoare” parcelată excesiv

După destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova, țăranii au primit cote mici din gospodăriile colective de odinioară, iar asta a pricinuit parcelarea excesivă a terenurilor agricole. Pentru comparație, în anul 1987 în RSSM activau 372 de colhozuri, pe când în 2017, cea mai mare parte din terenurile agricole ale Moldovei erau prelucrate de circa 387.000 de SRL-uri și gospodării țărănești.

Vasile Cherdivară din satul Hlinoaia, raionul Edineț, arendează de la 50 de familii aproape 30 de hectare, pe care cultivă legume în câmp deschis.

Legume crescute în câmp deschis la Hlinoaia, Edineț

„Am mai luat și niște subvenții, dar eu cred că degrabă, în 5-7 ani, o să mâncăm foarte mult din Europa, de aici nu vom putea mânca, pentru că eu mai am încă trei lucrătoare care-s mai tinere, care-s remunerate, care se mai țin, dar restul sunt femei în vârstă, care deja ultimii ani își mai permit să vină. O să se termine, cred, ramura asta”, spune Vasile Cherdivară.

Anul acesta a fost unul ploios și recolta este bogată, dar agricultorul spune că pentru el este, de fapt, un blestem, deoarece trebuie să culeagă rapid toate legumele și să reușească să le vândă. Le dă la un preț mult mai mic decât cel de pe piață intermediarilor și fabricilor de conserve, care preiau marfa direct din câmp.

Zi de recoltă la Hlinoaia, Edineț

Tendința actuală este de a reveni la consolidarea terenurilor și la crearea unor cooperative de producători. Doar că mulți dintre agricultorii moldoveni ezită să se asocieze.

„Trebuie investiții mari, iar investițiile înseamnă credite”

Statul subvenționează o parte din investițiile făcute de agricultori, dar asta nu-i salvează nici pe departe, astfel încât majoritatea apelează la bănci pentru credite atunci când procură utilaje, construiesc depozite sau își modernizează plantațiile.

În satul Unguri, din raionul Ocnița, sunt aproximativ o mie de hectare de livezi. Aproape fiecare familie are câteva hectare de pământ, pe care le lucrează individual. Problema cea mare este să vândă rodul muncii lor.

Recoltă de mere în satul Unguri, Raionul Ocnița

Ivan Cuhari, fermier, primarul satului Unguri, raionul Ocnița, spune că are o afacere sub cerul liber și trebuie cumva să încerce să supraviețuiască.

„În acest an, din păcate, recolta este foarte mare, dar prețurile – foarte mici.Nu știm ceva fi mai departe, pentru că piața noastră strategică de desfacere era Rusia, iar acum acolo vânzările merg prost, deci, și nouă ne e rău.Pentru a exporta în Europa, să fim sinceri, nu am crescut suficient, conform standardelor europene. Trebuie să mai creștem, să dezvoltăm sectorul nostru agricol”, este de părere Ivan Cuhari.

Pe de altă parte, autoritățile le recomandă agricultorilor să-și unească forțele pentru a-și promova interesele comune și a-și vinde mai ușor produsele. Iar experții în domeniu susțin că e nevoie de o gândire complet nouă privitor la formatul agriculturii, de o tehnologizare a sectorului.

Aici, un interviu cu autorii filmului, Eugenia Crețu și Nicu Gușan:

Interviu cu Nicu Gușan și Eugenia Crețu: cum s-a realizat documentarul „Agricultura la pământ”?

Următorul documentar din seria Pur și Simplu, Moldova prezintă o expediție în căutarea „decorului moldovenesc” și este realizat de Victor Maxian și Diana Vlas.

Victor Maxian, iunie 2021