Alegeri pentru Dumă în Transnistria: „Oamenii au avut impresia că Rusia este activă și lucrează” (Nikolai Kuzmin)

Deschiderea de către Rusia a 27 de secții de votare în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova pentru alegerile legislative pentru Duma de Stat a fost criticată, deși nu în termeni duri, de Chişinăul oficial. În total, autoritățile ruse au anunțat că au deschis în Republica Moldova 30 de secții de votare, un număr-record în afara granițelor Rusiei.

Administrația de la Tiraspol a anunțat că prezența la urne a fost de aproape 60 de mii de alegători, asta în condițiile în care încă acum trei ani Rusia anunța că are în regiunea separatistă a Republicii Moldova 220 de mii de cetățeni. 76,5 la sută din voturi au mers către partidul rus de guvernământ, Rusia Unită.

La precedentele alegeri legislative din Rusia, din 2016, în regiunea transnistreană au votat 56 de mii de persoane, iar Rusia Unită a acumulat 83 la sută. Atunci, în regiunea transnistreană au fost deschise 22 de secții de votare, cu cinci mai puține decât în acest an.

Corespondentul nostru în stânga Nistrului, Serghei Ursul, a stat de vorbă la acest subiect cu politologul de la Tiraspol Nicolai Kuzmin, autorul canalului de Telegram „Ceva se întâmplă în rmn (republica moldovenească nistreană – n.red.)”.

Europa Liberă: Cum comentați prezența la votare, care a fost doar cu câteva procente mai mare decât la alegerile precedente? Și cum s-a văzut pentru un locuitor din regiunea transnistreană campania electorală pentru aceste alegeri?

Nicolai Kuzmin: „În ceea ce privește prezența mai mare la votare, eu cred că cel mai probabil acest lucru are legătură cu procesele electorale din Federaţia Rusă: au fost mai multe secții de votare și acest lucru ridică numărul celor care merg la votare prin simplul fapt că mai mulți alegători vor veni să voteze doar pentru că secția este mai aproape de casa lor. Și în Transnistria au fost deschise mai multe secții – 27, față de 22 câte au fost data trecută. Așa că nu putem vorbi despre o creștere spectaculoasă a numărului de votanți.

Creșterea relativă eu aș explica-o mai degrabă prin procesele din interiorul Federaţiei Ruse, pentru că Rusia Unită, partidul de la putere, avea nevoie să acumuleze mai multe voturi, având în vedere că au o scădere în popularitate, lucru care a fost demonstrat și de aceste alegeri. Rusia Unită a acumulat cam cu 5% mai puțin decât acum cinci ani. Plus creșterea Partidului Comuniștilor și mecanismul „votului inteligent”, care a promovat în principal candidați tot din partea comuniștilor. Fenomenul era într-atât de incomod puterii, încât înainte de alegeri chiar se zvonea că Partidul Comuniștilor din Rusia ar putea fi chiar scos din cursă. Partidul de la putere nu avea suficiente voturi și ar fi acumulat astfel o parte din ce a revenit comuniștilor.

În ceea ce privește activismul cetățenilor din Transnistria, nu se poate discuta în procente, pentru că specificul Transnistriei este de așa natură încât trebuie să analizăm mai degrabă numărul celor care s-au prezentat la urne, decât procentul. Și asta, din simplul motiv că numărul real al cetățenilor ruși din Transnistria este greu de estimat. În 2019 Rusia a folosit sintagma „în jur de 220 de mii”; în 2021- sintagma „peste 220 de mii”. Iată de ce este greu de spus care este numărul exact de cetățeni ruși de aici.

Dar există o tendință evidentă – de la alegeri la alegeri numărul cetățenilor ruși care vin la votare crește ca număr: avem de fiecare dată un plus de 2-3 mii de oameni. Probabil că acest lucru se explică prin faptul că unii ating majoratul. Iar pe de altă parte, cel mai probabil crește și numărul de cetățeni ruși în Transnistria, pentru că autoritățile transnistrene pun un accent mare pe acest lucru, fac demersuri, deputații ruși în permanență promit câte ceva, în permanență simplifică tot felul de proceduri de obținere a cetățeniei.

Da, am avut pandemia, dar totuși cred că acești doi factori – atingerea vârstei de la care se poate vota și creșterea generală a numărului de cetățenii ruse acordate locuitorilor regiunii transnistrene pot explica ușoara creștere a prezenței la aceste alegeri.”

Europa Liberă: Impresia generală a fost că locuitorii regiunii transnistrene nu au avut practic niciun fel de informații despre candidații care s-au înscris în cursă în circumscripțiile uninominale. Doar cei de la Rusia Unită au fost vizibili – cu câteva săptămâni înainte de alegeri aceștia au apărut în presa transnistreană cu declarații de genul „susținem tot ce este bun, condamnăm tot de este rău”. Iar candidații de pe listele de partid în general sunt necunoscuți publicului din Transnistria. În ce măsură se poate vorbi în aceste condiții despre o alegere conștientă, cu atât mai mult despre una obiectivă și asumată?

Nicolai Kuzmin: „În cazul candidaților de la Rusia Unită, Cijov și Turov, impresia mea este că poziția acestora a fost foarte bine explicată electoratului și mediatizată. Aceasta constă în faptul că ei îi vor ajuta pe transnistreni să obțină „capitalul matern” acordat la naștere în Rusia, cei doi au promis vaccin, ei au mers în vizite la uzinele din Transnistria…

În principiu, se poate spune că ei au dus o campanie electorală foarte activă. E chiar o diferență ca de la cer la pământ în comparație cu alegerile în Sovietul Suprem de la Tiraspol, de anul trecut. Pentru că atunci nu a fost practic niciun fel de campanie electorală.

Iar în cazul alegerilor în Duma de stat a Rusiei, cu vreo 10 zile înainte de votare numărasem deja vreo 10 articole despre alegeri la postul de televiziune oficial de la Tiraspol Pervii Kanal. Au fost inclusiv declarații ale lui Cijov și Turov, care au comentat toate evenimentele importante din acea perioadă. Fie că Sheriff l-a învins pe Șahtior, fie că s-a restricționat circulația mașinilor transnistrene în Ucraina din 1 septembrie – în toate cazurile Cijov și Turov au comentat situația.

Adică, în principiu, administrația transnistreană a ajutat Rusia Unită să organizeze o campanie electorală chiar foarte adecvată în Transnistria. Nu a fost o surpriză acest lucru, în principiu, pentru că, dacă nu mă înșel, încă în 2007 a fost semnat un acord de colaborare între Partidul Obnovlenie de la Tiraspol și Rusia Unită. În 2011 candidatul Partidului Obnovlenie, Anatoli Kaminski, a fost susținut public de Rusia Unită. Mai târziu, factorii de decizie de la Moscova au renunțat să mai susțină direct un candidat sau altul, dar cum se spune pe la noi, „lucrurile și așa sunt clare și înțelese de toată lumea”. Avem partidul Obnovlenie, acest partid este la putere în acest moment și evident că are de partea sa resursa mediatică și administrativă care este la îndemâna puterii.”

Europa Liberă: Aceste alegeri sunt văzute de multă lume drept o farsă, iar de cele mai multe ori deputații dispar imediat după și reapar în preajma alegerilor următoare. Și este puțin probabil ca problemele transnistrenilor chiar să fie puse în capul priorităților în viitoarea Dumă de Stat de la Moscova. De ce credeți să raioanele din regiunea transnistreană au fost distribuite electoral diferitor regiuni ale Rusiei? Mulți internauți s-au întrebat pe rețelele de socializare dacă nu era mai logic să se facă un grup de deputați în Duma rusă care să se ocupe de Transnistria?

Nicolai Kuzmin: „Da, pe de o parte se poate vedea acest lucru, și mulți au făcut-o la Tiraspol, din perspectiva că „am fost trădați”.

Dar pe de altă parte, într-o abordare pragmatică, vedem mai multe gesturi de susținere din partea Dumei de stat pentru Transnistria: partida de vaccin care a venit, condamnarea interdicției de a intra în Ucraina pentru mașinile transnistrene, când Rusia a făcut declarații în susținerea Transnistriei, chiar și în cazul campaniilor electorale din Republica Moldova, când Rusia a mai luat apărarea Transnistriei.

Pe de altă parte, trebuie să ținem cont și de poziția Moscovei. Iar poziția ei oficială constă în faptul că Rusia respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova. Așa că ei nu pot fi foarte tranșanți în aceste probleme. Rusia își organizează campania electorală în afara granițelor sale în măsura și în termenii pe care îi consideră optimi.

Da, putem afirma că un anumit candidat a promis, după care nu și-a onorat promisiunile. Dar sarcina unui politician este nu de a-și onora promisiunile, ci de a obține și a menține puterea. Și politicienii ruși fac față foarte bine acestei sarcini, ei reușesc să creeze aparența că Rusia este prezență și face câte ceva. S-ar putea ca la o analiză pe cifre sau calitativă să constatăm că este foarte puțin și nesemnificativ ce se face. Dar aceste mici campanii mediatice care se fac sunt foarte eficiente.

Cum ar fi și recenta declarație a lui Vladimir Putin, care a anunțat că veteranii de război care au apărat Leningradul în timpul blocadei vor primi câte 50 de mii de ruble, iar această prevedere se va aplica și în Transnistria. Este un gest mic? Foarte mic! Câți veterani care au fost la Leningrad în timpul blocadei or mai fi în viață în Transnistria? Cât de mare este acest efort financiar – câte 50 de mii de persoană? La nivelul Transnistriei – nu cred că este unul mare. Dar ca impact mediatic efectul a fost maxim - și Vadim Krasnoselski a comentat, și postul oficial de televiziune de la Tiraspol, postul privat de televiziune TSV a difuzat și el informația, la fel ca și agenția oficială de știri Novosti Pridnestrovia. Adică, idea a ajuns la public. Și pe internet s-a scris.

Așa că pe parcursul campaniei electorale oamenii au avut impresia că Rusia este activă și lucrează. Omul de rând, care are propriile lui probleme și este ocupat cu ale lui – are un serviciu, o familie, credite, care trebuie să se descurce cumva, sau care în general a fost plecat la muncă în străinătate – nu analizează lucrurile făcute în ultimii câțiva ani, vede că ceva se face în acest moment și decide să voteze un anumit candidat.”

Europa Liberă: Cum vi se pare ideea susținută inclusiv de administrația de la Tiraspol de creare a unui grup pentru Transnistria în Duma de stat?

Nicolai Kuzmin: „În regiunea transnistreană baza electorală a Rusiei este de 220 de mii de cetățeni. Să zicem că 15 la sută sunt cei care nu au încă vârsta pentru a vota. Să zicem că sunt cam 180 de mii care au drept de vot. Pentru ce ar avea nevoie de acești oameni deputații din Duma de stat? Impresia mea este că pentru a-și mări măcar un pic prezența la vot și susținerea.

Dar, în general, voturile transnistrenilor au aceeași pondere ca și cele ale cetățenilor ruși din străinătate, cum ar fi cei din Germania, Ucraina, Belarus sau din altă parte. Din perspectiva declarațiilor Ministerului rus de Externe acestea sunt voturi ale locuitorilor din Republica Moldova.

În al doilea rând, eventuala creare a unui grup pentru Transnistria în Duma de stat va fi echivalentă cu o declarație politică. O astfel de declarație politică va fi interpretată ca încercare de ingerință în integritatea teritorială a Republicii Moldova. Adică este un gest din partea Rusiei. Și vom avea o situație în care în Duma de stat a Federaţiei Ruse există un grup de deputați, sau 2-3, care reprezintă interesul rușilor care sunt în afara granițelor. Și atunci se poate pune problema – de ce nu există un grup de deputați din partea, de exemplu, a Germaniei?

Ideea creării unui astfel de grup se înscrie perfect, din punctul meu de vedere, în agenda pe care o promovează activ mass media transnistreană, din perspectiva retoricii că „Transnistria este o părticică din Federaţia Rusă” și așa mai departe. Dar dacă e să privim din afara acestei agende pe care ei insistă, vom vedea că eventuala creare a unui astfel de grup nu are logică și nu este în interesul deputaților din Rusia Unită. Este mult mai convenabil să existe doar un comitet pentru relații cu conaționalii din străinătate, care periodic să facă declarații despre ce se întâmplă în Transnistria și astfel deputații din Rusia Unită să-și facă capital politic și mediatic și să arate că lucrează. V-am mai spus – politica este despre obținerea și menținerea puterii. Ați vrea ca ei să aibă grijă de oameni? Politica nu funcționează așa. Nici la noi, nici în Europa.”