Născut la 10 iulie 1988 în Leova. De meserie este jurist. A a activat în calitate de Președinte al Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din Agricultură și Alimentație, a fost Sef-adjunct al Oficiului Teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în or.Leova și administrator al unei companii. A fost vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova în perioada mai 2017 – martie 2019, fiind și-n funcția de președinte al Organizației Teritoriale din Leova a PLDM. La alegerile locale din 2019 a fost ales primar al orașului Leova.
Luni
Prima zi de liniște relativă după o lună zbuciumată...
Așa mi s-a părut prima zi după Sfintele Paști.
Ultima lună a avut un singur subiect pe ordinea zi: CORONAVIRUSUL.
Uneori am impresia că epidemia bântuie deja de câțiva ani și că alte probleme Republica Moldova nu a avut și nici nu are.
Nu sunt nici medic și nici polițist, dar vreau să cred că stau și eu cu ei în prima linie.
În ultima lună am reușit să mobilizăm concetățenii din diasporă și să organizăm o colectare de fonduri pentru procurarea obiectelor de protecție pentru medicii din Leova și alimentele minime necesare pentru familiile aflate în situație de risc.
Zilnic am mers la instituțiile medicale încurajând bravii noștri doctori și după la porțile vârstnicilor noștri lăsați singuri în fața pandemiei, în spate având o altă molimă grea: SĂRĂCIA.
Unica fericire pe care am putut-o asigura în această lună a fost în noaptea de Paște, când sute de leoveni s-au răspândit în toate colțurile orașului, de la alimentare la scări de blocuri, respectând distanța socială (după cum am convenit) și așteptând sosirea părintelui Ion de la biserica Sf.Ioan Botezătorul, cu care am reușit în mai puțin de 2 ore să ajungem în peste 20 de locații din oraș, unde oamenii își așternuse «prinoasele».
Și asta doar datorită vitezei «fulger» a cuviosului părinte care refuza din mers orice ajutor sau donației din partea enoriașilor.
Ce timpuri am ajuns să trăim, mă gândeam atunci...
Și sfințirea bucatelor de Paște a devenit un lux iar în unele cazuri poate deveni o crimă, ținând cont de strictețea măsurilor de protecție.
Am ajuns acasă spre dimineață, așa cum cred că au ajuns și medicii, polițiștii și toți cei care luptă cu această năpastă globală.
Iată de ce azi pentru mine e zi de liniște.
De parcă n-ar fi luni..
Marți
Primarul trebuie să fie alături de oameni...
Am convenit să ne întâlnim cu câțiva colegi la Primărie pentru a pregăti și a distribui mai multe sacoșe alimentare pentru acele familii la care nu am reușit să ajungem până la Paște.
Nu vreau să-i supun riscului dar administrația publică locală nu poate sta în tufișuri în aceste zile.
De dimineață asistenții sociali au pregătit listele beneficiarilor. Până în prezent, am ajuns la peste 100 de familii și asta grație suportului oferit de donatorii mărinimoși din diasporă și cei de acasă.
Tot astăzi urmează să mai primim încă 140 de seturi oferite de administrația raională.
Sunt mulțumit pentru că în fond toate vor merge la oameni iar pentru ei, sărmanii, mai puțin contează luptele noastre de culise sau modul în care conlucrăm. Ei vor ca cei pe care i-au ales să le fie alături, îndeosebi în aceste zile.
O veste bună în aceste zile sumbre.
În curând va fi dat startul unui proiect important, finanțat de UE, în urma căruia 1/4 din orașul Leova va fi conectată la sistemul de canalizare.
Dar ca și orice proiect serios, acesta necesită cofinanțare iar asta însemnă că pe lângă toate nevoile legate de pandemie, va trebui să convig populația să contribuie.
Nu cred că va fi ușor, mai ales că prognozele economiștilor globali, nu doar a celor locali, sunt destul de pesimiste.
Economia mondială și cea regională va suferi enorm și repercusiunile asupra noastră sunt inevitabile, mai ales din considerentul că supraviețuim din remitențe și importuri.
Ciudată matematică. Primim bani din afara țării ca să procurăm produse din afara țării...
Ce-i drept, un primar, astăzi nu poate schimba «logica» procesului, însă ceea ce poate face, este să fie alături de cei care l-au ales și de cei care nu.
Pentru că sunt toți orășenii mei și țin la fiecare din ei în parte.
Și dacă ne va ajuta Dumnezeu, să fim în continuare ocoliți de urgia virusului ucigaș, atunci voi încerca să cred că a fost și meritul modest al meu și colegilor din primărie. Sau poate nu…
Important e să se termine o dată…
Miercuri
Unde-i unul, nu-i putere/ Unde-s doi, puterea crește... Campania de susținere a păturilor social-vulnerabile din or. Leova a continuat și astăzi. Deja cu implicarea conducerii raionului.
Sper că prezența ambelor niveluri ale puterii locale, la poarta fiecărui cetățean, insuflă speranță în aceste zile grele.
Chiar dacă suntem exponenții diferitelor curente și viziune politice iar uneori chiar geopolitice, în aceste zile nevoia ne-a unit. Mai bine zis nevoile acelorași oameni care ne-au ales.
Uneori mi se creează impresia că chiar dacă am locuit peste treizeci de ani în acest orășel, nu îl cunosc deloc.
În aceste 6 luni de mandat am realizat că există o lume nevăzută, plină de probleme și de oameni lăsați în voia sorții.
Sărăcia în Republica Moldova e un fenomen obișnuit dar atunci când te întâlnești cu ea față în față, când vezi lacrimi de bucurie sau zâmbetele fericite ale copiilor atunci când iau în mână produsele alimentare (de altfel obișnuite și firești pentru o altă parte a populației), înțelegi cât e de dramatică situația economică în țara noastră.
După cortina artificială a caselor și mașinilor de lux, se ascunde o Moldovă nevăzută pentru mai toate guvernările dar foarte cunoscută pentru cei din administrația publică locală, care deseori sunt neputincioși în rezolvarea problemelor propriilor locuitori.
Din lipsă de dorință sau competență ar spune unii dar problema reală e în lipsa de resurse financiare și umane.
Până în prezent, aproximativ 300 de familii din or. Leova au fost ajutați de administrația locală și raională, de agenți economici și donatori mărinimoși din țară și de peste hotare.
Cu suportul mai multor organizații obștești din țară și aceleași donații colectate online, medicii din Leova au primit măști, dezinfectanți, viziere boxe de intubare și asta pe lângă resursele alocate de APL.
Atunci mă întreb, cu ce a fost susținut personalul medical de la nivel central?
Îmi spunea un conducător de instituție medicală că în toată perioada pandemică, a primit 200 măști de la Ministerul Sănătății și asta în condițiile în care cu atâta fast se anunță sumele impunătoare de donații colectate și ajutoarele externe în bani și echipamente de protecție.
Sunt utile desigur, dar nu în luna mai.
Retoric mă întreb, oare dacă ar fi fost echipați medicii noștri corespunzător încă în februarie, ar fi reprezentat ei oare acum 1/4 din persoanele infectate?
Joi
Sămânța aruncată în câmp fertil, neapărat va da roadă... După ce vom trece de această perioadă dificilă iar ritmul de activitate zilnică va reveni la normal, vom constata că multe din cele ce puteau fi realizate în aceste luni, necesită implicare și soluționare rapidă.
Chiar dacă oficial, aceste zile au fost declarate nelucrătoare, nu cred că există primar sau angajat al primăriei în această țară, care să nu aibă ce rezolva în localitatea sa.
Am hotărât să folosesc această perioadă util și pe lângă rutina administrativă zilnică, acte de binefacere și alte activități, am acordat mult timp scrierii mai multor proiecte pe care le-am consultat astăzi la Chișinău cu câțiva consultanți pe acest domeniu.
Proiectele și finanțările externe sunt unica șansă a APL-urilor locale de a realiza ceva semnificativ, pentru că resursele proprii și cele alocate de Guvern, sunt insuficiente.
În primul an de mandat vreau să acord o atenție sporită drumurilor locale și iluminatului stradal, 2 din problemele locale prioritare, selectate de locuitori în cadrul unui sondaj.
Iată de ce scrierea unui proiect pentru mine e ca un proces de însămânțare a solului și dacă o faci corect și după tehnologie, cu siguranță că vei culege «roada» mai târziu.
Vineri
Sfârșit de săptămână liniștit...
Dimineața începe de obicei cu examinarea corespondenței și actelor pregătite pentru semnare.
În toată această perioadă, cel puțin 5-6 colegi din aparat, au fost periodic la serviciu și în mare parte datorită lor a fost menținută funcționalitatea procesului administrativ.
Nu am fost niciodată un om al biroului și încerc să îmi planific ziua așa încât să reușesc să fiu și în «teren», acolo unde mă pot vedea cu oamenii și afla, direct de la sursă, ce probleme necesită implicarea mea directă.
În după amiaza zilei am mers pe câteva drumuri locale care necesită a fi renovate.
Sursele pe care le avem planificate în acest an pentru reparația drumurilor ar fi suficiente pentru reabilitarea unui singur km.
Și asta în condițiile în care suntem centru raional.
Mi-e greu să îmi închipui ce își pot permite colegii mei primari din localitățile rurale, acolo unde situația e și mai proastă.
Toți suntem în așteptarea acelor sume promise de autoritățile centrale, care urmau a fi oferite în cadrul unui nou program guvernamental de renovare a infrastructurii rutiere.
Însă după această pandemie, nimeni nu mai are certitudinea că lucrările planificate vor avea și acoperire financiară pentru că destinația cheltuielilor va trebui revăzută la nivel național și nu m-aș mira dacă s-ar face din nou în detrimentul administrației publice locale.
De fapt, una din laturile pozitive ale acestei epidemii, dacă o pot numi așa, este că în această perioadă s-a văzut clar care este eficacitatea și importanța strategică a anumitor instituții ale statului, care au stat în prima linie și care în perspectivă necesită mai mult suport, competențe și resurse pentru exercitarea atribuțiilor.
Săptămâna s-a încheiat și, de luni, toți funcționarii publici revin oficial la muncă.
Sper mult că stadiul critic a fost depășit pentru țara noastră și întreaga lume și în sfârșit vom reuși cu toții să revenim treptat la ritmul nostru firesc de activitate, mai ales că perioada post-pandemie, va fi echivalentă unei perioade postbelice, atunci când totul trebuie relansat, reconstruit și renăscut.
Să începem de la fiecare din noi!
Dumnezeu să ne ajute!