Tensiunile din Ucraina oferă un fundal special pentru primul contact Serebrian – Ignatiev, un interviu cu fostul vicepremier Al.Flenchea

Noul vicepremier moldovean pentru reintegrare, Oleg Serebrian, se pregătește să aibă prima sa întâlnire cu negociatorul principal de la Tiraspol, Vitali Ignatiev, pe 18 februarie, la finalul unei săptămâni în care tensiunile între Rusia și Occident, cauzate de manevrele militare ruse în jurul Ucrainei, au atins cote ridicate. Un predecesor al lui Serebrian, fostul vicepremier pentru reintegrare Alexandru Flenchea, care s-a aflat în post în perioada noiembrie 2019 – martie 2020, spune într-un interviu acordat Europei Libere că tensiunile din regiune creează „un nou context politic” pentru contactele Chișinău-Tiraspol. Interviul cu Flenchea, astăzi director al asociației „Inițiativa pentru Pace”, a pornit de la știrea că Duma de Stat a Rusiei i-a cerut președintelui Vladimir Putin să recunoască independența autoproclamatelor republici populare Donețk și Luhansk din estul Ucrainei, controlate de separatiștii sprijiniți de Kremlin. În cazul în care Putin s-ar gândi să dea curs acestei cereri, se vor schimba datele problemei și în dosarul transnistrean, se poate crea un precedent relevant?

Interviu cu Alexandru Flenchea

Alexandru Flenchea: „Ca să înțelegem rolul acestui document, al apelului adoptat ieri de către Duma de Stat, trebuie să privim situația în ansamblu și să înțelegem foarte exact ce vrea Rusia sau mai exact președintele Vladimir Putin. Primul său scop anunțat deschis este cel de a elimina ceea ce este perceput de Kremlin ca și amenințare militară din partea NATO la adresa Federației Ruse. Al doilea scop, cel neanunțat, este de a reface într-o formulă sau alta Uniunea Sovietică, un lucru lesne de înțeles pentru oricine care măcar și superficial urmărește parcursul președintelui Vladimir Putin din 2007 încoace. Și iată, dacă privim situația anume așa, din perspectiva asta, vedem că documentul aprobat de Duma de Stat, apelul de recunoaștere a celor două regiuni separatiste este un instrument într-un joc de presiune politică, la fel cum și armata rusă, așa-numitele aplicații, la fel cum și războiul este și el pentru Vladimir Putin un instrument, un instrument pe care Vladimir Putin este pregătit să-l folosească, ceea ce nu înseamnă neapărat că este opțiunea numărul unu pentru el.

Ar prefera să-și atingă scopurile fără a recurge la instrumentul cel mai puternic și cel mai periculos, care are multe riscuri și politice, și economice pentru el, și de ordin extern, și de ordin intern, dar cel mai important că este pregătit să recurgă la el, mai puțin Occidentul. Și de asta Vladimir Putin joacă foarte abil pe frica întregii lumi față de un război la scară largă în Europa, și nu întâmplător și președintele american Biden, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursurile lor ieri s-au referit la cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru că paralelele între situația de atunci și ceea ce urmărim acum sunt mai mult decât evidente și am toată senzația că mă aflu, de fapt, acum în anul 1938, și nu în 2022.”

Europa Liberă: Și cum se regăsește dosarul sau cazul transnistrean, iată, în aceste împrejurări?

Alexandru Flenchea: „Republica Moldova, ca și stat, în tot acest joc global în care este implicat nu doar tot continentul european, dar, de fapt, toată lumea euroatlantică, este evident mai puțin decât un jucător mic, adică avem potențialul și trebuie să devenim un jucător mic, la acest moment suntem o piesă în acest joc și, eventual, o victimă colaterală a acestei confruntări.

Trebuie să înțelegem că mizele sunt mult mai mari și Republica Moldova, zona transnistreană, conflictul transnistrean nerezolvat, care este amenințarea, problema și durerea de cap numărul unu, doi și trei pentru statul Republica Moldova, nu se regăsesc nici în top 50 pe agenda liderilor mondiali. Și având asta în cap, și înțelegând acest lucru, trebuie și conducerea țării, fiecare dintre noi să înțelegem foarte bine că pentru noi, ca și stat, ca și popor, ca și națiune, riscurile și amenințările în viața noastră de zi cu zi, dar și în viitorul pe termen scurt și mediu vin din zona transnistreană, vin din problema nerezolvată a acestui conflict separatist. Simplu vorbind, riscul ca trupele aeropurtate ruse să fie desantate pe aeroportul de la Tiraspol în acest an sunt incomparabil mai mici decât riscurile legate de contrabandă care vine prin și din zona transnistreană, riscurile legate de corupție, care este alimentată de această contrabandă, mult mai mici decât riscul ca reforma justiției să stagneze și, de fapt, să fie anihilată de factorii de corupție care vin de la Tiraspol și care timp de 30 de ani au corupt și continuă să corupă elitele de la Chișinău. Toate aceste riscuri sunt mult mai palpabile și ne afectează zi de zi, și ne afectează la scară largă, de fapt, subminează dezvoltarea noastră ca și stat.”

Europa Liberă: Autoritățile de la Tiraspol, dle Flenchea, n-au făcut niciodată un secret din dorința de a obține de la Moscova recunoașterea independenței autoproclamatei „republici moldovenești nistrene”, este o constantă de opțiune, se fac în permanență demersuri în acest sens. Prin ce se deosebește totuși, în opinia Dvs., dosarul transnistrean de cel al regiunilor Donețk și Luhansk, de vreme ce în primul caz Kremlinul păstrează retorica de recunoaștere a integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova?

Alexandru Flenchea: „Diferă din toate punctele de vedere, dacă vreți, tangențe sunt mult mai puține decât similitudini. În primul, în al doilea și în al treilea rând, între regiunea transnistreană și Federația Rusă este Ucraina, deci nu este un hotar comun și asta schimbă totul. În al doilea rând, cum am și zis, mizele și importanța acestui dosar, dar și acestei zone pentru Federația Rusă, din punct de vedere militar, din punct de vedere politic, din punct de vedere economic, având toate astea în cap, suntem într-o situație mai avantajată ca Ucraina, trebuie să recunoaștem asta. Deși Republica Moldova este un stat mult mai mic, cu resurse mult mai mici decât Ucraina și, respectiv, noi cu acele puține resurse pe care le avem trebuie să fim foarte atenți, trebuie să calculăm foarte bine fiecare pas ca cu puținele resurse să putem să realizăm ceea ce ne propunem. Tocmai de asta, urmărim toate evoluțiile sau mai degrabă și, din păcate, involuțiile din zonă, urmărim cum evoluează lucrurile și pe dosarul transnistrean, am adunat și o echipă de experți în diferite domenii: experți în domeniul gestionării crizelor, al negocierilor, juriști, economiști, experți în domeniul social și am făcut o echipă inclusiv cu colegii din alte țări și în ultimul an am lucrat pe tot ceea ce este criză regională în tot spațiul post-sovietic. Și credem că ceea ce avem noi și acel potențial pe care-l avem, experiența pe care o avem cu siguranță ar fi utile și ar putea fi aplicate și pentru țara noastră. Suntem gata să sprijinim eforturile actorilor politici de la Chișinău în cazul în care își doresc cu adevărat o avansare pe acest dosar și își doresc și soluționarea definitivă a conflictului.”

Europa Liberă: Da, apelul Dumei ruse reactualizează cumva tema statutului special ce ar urma să fie oferit cândva regiunii transnistrene, mai exact al conținutului acestuia, ca să spunem așa, având însă acest precedent ucrainean, că se va recurge sau nu se va recurge la recunoașterea propriu-zisă a regiunilor separatiste ucrainene, ce garanții vedeți Dvs. și colegii Dvs., ce garanții mai poate avea Chișinăul că acest statut va putea fi altul decât unul pe placul Moscovei? Se poate pune problema în acest fel?

Alexandru Flenchea: „În lumea în care trăim noi nu există garanții, există doar probabilități și există strategii. Vladimir Putin nu știe ce o să facă astăzi, nu știe ce o să facă cu apelul pe care l-a primit de la Duma de Stat, semnat de speakerul Volodin. Îl va ține pe birou, se va uita în fiecare zi la el și cu siguranță va folosi acest document în discuțiile pe care le va avea cu liderii mondiali, inclusiv în „formatul Normandia”, dar și în contactele bilaterale și mai departe va acționa în funcție de evoluții. Semnalele pe care le-au transmis ieri și Putin, și Lavrov, care s-au întâlnit primul cu cancelarul federal german, Lavrov s-a întâlnit cu președintele în exercițiu al OSCE, care este și ministru de externe al Poloniei, un alt jucător important în zonă.

Semnalele au fost cumva încurajatoare în sensul că, la acest moment, Rusia este mulțumită de felul în care evoluează lucrurile, Rusia este mulțumită de răspunsurile pe care le-a primit în scris de la NATO și UE, în sensul că au subiect de discuții. Și cel mai important acum este ca în aceste zile și săptămâni foarte tensionate și foarte dificile toată lumea să-și păstreze vigilența și să fie atentă să nu se întâmple așa ca să cădem în capcana întinsă de Kremlin atunci când, amenințând toată lumea cu războiul și pe urmă, peste noapte, anunțând că-și retrage trupele, toată lumea să se relaxeze și de bucurie că am scăpat de război să nu facă cedări importante în dosarul ucrainean, în dosarul Donbasului, vorba celebră rusă лишь бы не было войны (numai să nu fie război), pentru că în cazul în care se va merge la cedări doar ca să nu se admită războiul, asta ar fi cel mai important și cel mai probabil periculos precedent pentru Republica Moldova. Pentru că, dacă scenariul acesta se întâmplă, noi ca și stat foarte puțin am putea influența acest proces, dar eu sunt încurajat de ceea ce am auzit ieri și de la Biden, și de la președinta Ursula von der Leyen, și anume referințele pe care le-au făcut la cel de-Al Doilea Război Mondial, la acele lecții pe care le-a învățat omenirea, lecții care sunt la suprafață, în încercarea de a evita un război cu orice preț și nu zic că trebuie să fie examinat războiul ca și opțiune, dar, evitând războiul, nu putem plăti orice preț pentru asta. Întotdeauna sunt soluții care să fie spre beneficiul tuturor și cu respectarea intereselor vitale ale fiecărui actor.”

Europa Liberă: Ar trebui să se schimbe cumva abordările Chișinăului în negocieri, pornind, iată, de la cele ce s-au întâmplat sau se vor întâmpla eventual?

Alexandru Flenchea: „În primul rând, trebuie să vedem care sunt abordările Chișinăului în noul context politic. Deocamdată, vedem mesaje pozitive și constructive venite de la Chișinău, din partea noului negociator-șef și vicepremier pentru reintegrare, Oleg Serebrian, vedem o pauză în declarații la Tiraspol, Tiraspolul oarecum a pus pe pauză replicile acide și învinuirile, cu siguranță așteaptă să vadă primii pași făcuți de noul negociator-șef și, după ce acești pași vor fi făcuți, se pare că într-o perspectivă apropiată va avea loc o rundă de negocieri în formatul „5+2”. După ce va fi dinamizat contactul direct între Oleg Serebrian și Vitali Ignatiev în formatul „1+1”, vom vedea cum merg grupurile de lucru și după asta vom putea spune, în primul rând, cum a pășit Chișinăul – cu dreptul sau cu stângul –, în al doilea rând, cum reacționează Tiraspolul, dar și Moscova, pentru că și Moscova este reținută în declarații din momentul numirii noului vicepremier. Deci vom vedea primii pași, vom vedea reacțiile și atunci voi putea spune dacă trebuie sau nu revizuit sau ajustat ceva.”

Europa Liberă: Totuși, dle Flenchea, atât Tiraspolul, cât și Moscova insistă sau au insistat până acum asupra accelerării negocierilor. De ce credeți că o fac? Sunt împrejurările de acum potrivite, benefice, astfel încât și Chișinăul să grăbească pașii tocmai acum?

Alexandru Flenchea: „Chișinăul trebuie să grăbească pașii în sensul de acțiuni concrete care să apropie reintegrarea țării, ceea ce nu este identic și nu este același lucru cu procesul de negocieri în formatul „5+2”. Procesul de negocieri este un instrument și el nu garantează o dinamică pozitivă. Politica de reintegrare elaborată, în primul rând, și implementată de guvern, fie în dialog cu Tiraspolul, fie unilateral atunci când și unde dialogul nu merge – aceștia sunt pașii la care mă refer eu, aceștia sunt pașii care trebuie, într-adevăr, accelerați și procesul de negocieri în toate formatele, în primul rând, în formatul „5+2” nu trebuie decât să servească scopului anunțat și împărtășit de toată lumea, chiar și de Tiraspol, dacă nu recunosc acest lucru pe față, scopul anunțat de restabilire a unității țării noastre.”

Europa Liberă: S-a vorbit de faptul că modul în care este instrumentat dosarul transnistrean de către Moscova ar fi un fel de precedent de utilizat și în estul Ucrainei. S-au inversat cumva lucrurile, ar putea adică situația cu presiunea recunoașterii regiunilor respective din Ucraina deveni un precedent pentru problematica transnistreană?

Alexandru Flenchea: „Știți, încercările de a face anumite predicții și de a încerca a explica cine și pentru cine este sau ar putea să fie un precedent – fie că Republica Moldova pentru Ucraina, fie că invers –, ele sunt un exercițiu nu tocmai util, pentru că noi încercăm sau cei care fac asemenea exerciții încearcă să prezică acțiuni din partea Moscovei pe care Moscova sau decidenții de la Moscova, Vladimir Putin încă nu le-a definit nici măcar pentru sine și nu le-a pus pe hârtie, vorbind la figurat. Vladimir Putin are, cum am zis, niște scopuri foarte bine formulate pentru el, dar felul în care vrea să ajungă la realizarea, la atingerea acestor obiective în mare măsură îl improvizează și este un jucător bun al improvizației, aruncă o fumigenă, face un pas, scandalizează lumea, urmărește reacțiile și pe urmă acționează în funcție de reacții. De asta eu nu cred că este productiv să mergem pe această cale de a încerca să înțelegem cine pentru cine ar putea servi un precedent periculos, este inutil, pentru că încercăm să găsim motanul proverbial care nu există.”

Europa Liberă: Da, chiar dacă nu vă surâd predicțiile, o să insist, o să vă întreb – în ce situații autoritățile ruse ar putea proceda de aceeași manieră în cazul transnistrean, că de pretexte nu cred că se poate pune problema?

Alexandru Flenchea: „Haideți în cazul acesta eu am să încep cu Ucraina, pentru că ieri, în cadrul briefingului comun cu cancelarul federal german Olaf Scholz, Putin a dat de înțeles foarte transparent că ar putea să recurgă la recunoașterea regiunilor separatiste din estul Ucrainei doar în cazul în care Ucraina iese din Acordul de la Minsk, cu alte cuvinte, vorbind în termeni simpli, refuză să implementeze un statut special pentru aceste regiuni - accentuez! - în componența statului Ucraina. Și aceasta e paradigma, acestea sunt condiționalitățile pe care Putin le aplică Ucrainei. În cazul Republicii Moldova, lucrurile stau un pic altfel, pentru că Republica Moldova ca și stat neutru, și ați văzut de câte ori a fost reiterată această teză de conducerea țării in corpore, de la președinte până la speaker și premier, Republica Moldova este un stat neutru și cel puțin într-o perspectivă previzibilă nu are planuri de revizuire a acestui statut și, respectiv, anume și exclusiv din acest motiv Rusia nu vede riscuri de ordin militar din partea Republicii Moldova, adică că Republica Moldova ar putea deveni o bază pentru NATO, a se citi SUA. Și de asta – precizez - riscurile recunoașterii Transnistriei sunt mult mai mici, adică e ceva care nu este examinat la momentul actual de către Federația Rusă cu siguranță. Nu este prețul sau prețul unui conflict global, fie el și politic, prețul sancțiunilor economice, care ar lovi mult mai dureros asupra Rusiei, parte din aceste posibile sancțiuni deja au și fost anunțate, inclusiv de către președinta Comisiei Europene, nu este un preț pe care Rusia ar fi pregătită să-l plătească pentru recunoașterea Transnistriei, care este o miză incomparabil mai mică decât estul Ucrainei și Ucraina în ansamblu.”