Alternativa pentru Germania (AfD) - între radicalizare şi criză internă

Afinităţi elective AUR - AfD

Radicalizarea politică a Partidului naţionalist-autoritar Alternativa pentru Germania (AfD) continuă. Aripa extremistă a profitat în ultimii doi ani de coronapandemie, susţinând în mod populist grupările antivacciniste şi mişcările conspiraţioniste.

Your browser doesn’t support HTML5

Alternativa pentru Germania (AfD) - între radicalizare şi criză internă

Evoluţia într-o direcţie tot mai radicală s-a observat deja imediat după înfiinţarea acestui partid eurosceptic şi militant antimusulman, în 2013. Aderarea la AfD a unor personaje vocale, provenite din mici formaţiuni extremiste de dreapta au creat tensiuni între forţele ceva mai moderate care au încercat să facă din acest partid o grupare frecventabilă pentru diverse segmente nemulţumite ale populaţiei. Preşedintele fondator, Bernd Lucke, şi succesoarea acestuia, Frauke Petry, au renunţat nu numai la conducerea partidului, ci l-au şi părăsit, încercînd să înfiinţeze, fără succes, formaţiuni noi.

Săptămîna trecută a demisionat şi copreşedintele AfD, Jörg Meuthen. El şi-a justificat decizia, invocând faptul că partidul s-ar fi transformat într-o formaţiune cu „trăsături totalitare”. O parte a partidului, susţinea acelaşi Meuthen, care este deputat european, s-a îndepărtat de principiile constituţionale ale statului democrat. Corona a făcut din partid un soi de sectă.

### Vezi și... ### Cauzele iraţionale ale coronascepticismului

Desigur se pune întrebarea cum de nu a observat Meuthen această evoluţie până acum. Anumite derapaje pe care el le deplînge au fost semnalate şi în anii trecuţi. Trăsăturile autoritare - totalitare le spune Meuthen – au fost dominante de la bun început. Tot aşa şi simpatiile pentru perioada 1933-1945, exprimate prin formule clasice de bagatelizare a nazismului, prin cuvântări aluzive în care se relativiza Holocaustul, prin participarea unor lideri la demonstraţii xenofobe sau prin apropierea vizibilă de formaţiuni naţionalist-autoritare, similare, din Germania sau alte ţări europene.

Din partea celor rămaşi în partid, decizia lui Meuthen de a părăsi AfD a stârnit reacţii asemănătoare ca şi după demisia primilor doi şefi ai grupării. De data asta, deputata Joana Cotar, originară din România, s-a găsit să-l tragă de urechi pe dezertorul Meuthen. Cea mai mare parte a partidului împărtăşeşte concepţii liberal-conservatoare, iar baza formaţiunii este neschimbată, a declarat Cotar într-un interviu radio.

Ceea ce trebuia să fie o pledoarie pro AfD s-a dovedit a fi o imagine fidelă a partidului. Cotar are dreptate, doctrina partidului a rămas neschimbată, indiferent cum i-ar spune. În esenţă, AfD nu este nimic altceva decât un partid radical care încearcă să înlocuiască sistemul democratic actual cu unul autoritar, naţionalist, într-o Europă fără Uniunea Europeană.