Adevărată stahanovistă în ale scrisului, funcţionând după principiul: „Anul şi romanul”, Amélie Nothomb revine în 2017 cu un roman „sfâşietor, crud şi impecabil scris” (Lire), Frappe-toi le coeur, tradus imediat în româneşte, Loveşte-ţi inima!, Trei, 2018, primul dintr-o anunţată serie de autor Amélie Nothomb.
Your browser doesn’t support HTML5
Cartea la pachet
„Destinul nu era interesat decât de Marie, iar această excludere a terţilor îi aducea suprema jubilaţie”, acesta-i punctul de plecare al naraţiunii, Marie fiind o fată de 19 ani, cea mai frumoasă din oraşul ei de provincie, măritată cu Olivier, „cel mai frumos băiat din oraş”, şi care aduce pe lume „cea mai frumoasă fată”, „o capodoperă”, „…frumoasă ca o zeiţă. O să-i punem numele Diane”. În loc s-o bucure această adoraţie colectivă, Marie simte că „inima îi îngheaţă şi mai tare”, iar cea care înţelege cauza este chiar mama sa: „E geloasă la modul maladiv pe fiică-sa. Asta îi otrăveşte sufletul”. La rându-i, bunicul îi explică Dianei, foarte inteligentă la cei doi anişori ai săi, că „mama ta nu e rea, minunăţia mea. E doar geloasă”. Între timp, familia creşte, iar „Diane îşi dădu seama că ceva nu era în regulă. Când se născuse Nicolas, mama era fericită şi îşi iubea puiuţul; de data asta, mama delira de bucurie şi dădea pe dinafară de dragoste pentru Célia”. În tot acest timp, Diane „o iubea în asemenea măsură pe mama sa, încât era capabilă să aibă, la patru ani, sentimentul de nedreptate (…) pentru că nu avea o viaţă pe măsura aşteptărilor sale”, astfel încât prima născută „trebuia să lupte pentru a nu-şi urî mama care se deda acelor excese fără nici un fel de pudoare faţă de cei din jur”. Deloc întâmplător, la 11 ani fata vrea să devină medic, iar întâlnirea cu „o frază de Alfred de Musset: Loveşte-ţi inima, acolo e geniul”, o face să ia marea decizie: va fi medic cardiolog.
E începutul unei alte poveşti, nu mai puţin pasionale – studentă la medicină, Diane este fascinată de profesoara ei, Olivia Aubusson, care, odată ajunsă mentorul tinerei, nu va ezita s-o exploateze fără scrupule, ca în cele din urmă să-şi dea arama pe faţă: „Prin urmare, puteai să fii profesoară la universitate, başca o femeie împlinită şi seducătoare, şi totuşi să fii geloasă pe fiica ta plăpândă şi traumatizată, pentru atenţia acordată de o fostă admiratoare”.
Aşa că atunci când, peste şapte ani, poliţia o anunţă pe Diane că „Olivia Aubusson a fost asasinată (…) cu douăzeci de lovituri de cuţit în inimă”, femeia de 35 de ani ştie imediat cine a făcut-o, dar bineînţeles nu spune la nimeni – peste câteva zile, în prag îi apare Mariel, fiica de 20 de ani, „dar care părea de 16”, a Oliviei. „Diane nu o întrebă nimic.
- N-am unde să mă duc, zise Mariel.
- Aici eşti acasă.”
Un roman care-şi merită numele, Loveşte-ţi inima!
17 iunie ’19