Anatol Gremalschi: „Mulți părinți își doresc o altă calitate a educației”

Când va suna clopoțelul la 1 septembrie, numărul elevilor din Republica Moldova va fi considerabil mai mic. Numai în Chișinău, dacă urmărim modul în care prezintă statisticile pentru ultimul deceniu decidenții din educație, numărul elevilor transferați la studii peste hotare ar echivala, convențional, cu dispariția a circa 20 de instituții de învățământ. O convorbire despre fața și reversul acestui fenomen cu Anatol Gremalschi, cunoscut expert în politici educaționale, coordonator de program la IPP.

Interviul dimineții: Anatol Gremalschi (IPP)

Europa Liberă: O temă oarecum nouă a devenit virală, de parcă ar fi revelație, în presă – numărul tot mai mare de elevi transferați la studii peste hotare, acolo unde muncesc sau locuiesc părinții... Statisticile, considerate „negre” și invocate drept, iată, alarmante de decidenții din educație, arată, de exemplu, că într-un deceniu numai din municipiul Chișinău au plecat cu familiile lor (sau la familiile lor) peste hotare aproape 17 mii și jumătate de elevi. La scară națională lucrurile ar putea fi și mai impresionante, depinde iarăși de statistici. Cât de îngrijorător apreciați Dvs. că este un asemenea fenomen, dle Gremalschi?

Anatol Gremalschi: „Cred că, în primul rând, ar trebui să pornim de la faptul că este o constatare – dispariția frontierelor deschide noi oportunități și copiii, părinții pot alege mai multe oferte educaționale. O abordare generală nu ar presupune o atitudine alarmantă față de acest fenomen. În cazul Chișinăului, în general situația este mai bună, orașul

oferă mai multe oportunități economice. Prin urmare, transferul copiilor din Chișinău în străinătate, în alte instituții de învățământ, nu se datorează pur și simplu reunirii familiilor, într-o anumită măsură se datorează și faptului că mulți părinți își doresc o altă calitate a educației.”

Europa Liberă: Ce efecte totuși ar putea avea, iată, această golire constantă a curților școlilor, mai ales în Chișinău?

Anatol Gremalschi

Anatol Gremalschi: „Deci, Institutul de Politici Publice, pentru care muncesc cu sprijinul Fundației Soros Moldova, a efectuat în luna mai un sondaj în rândul părinților ca să afle care este atitudinea lor față de calitatea educației, care sunt așteptările lor de la educație și cum își imaginează ei că pot fi depășite obstacolele cu care se confruntă în instituțiile de învățământ. Cunoaștem cu toții că așteptările părinților din Republica Moldova în

general sunt foarte înalte, doar un părinte din 10 consideră suficiente studiile într-o școală profesională, ceilalți 9 părinți din 10 sunt orientați spre colegii și majoritatea, peste 50%, spre universități. Evident și de aici apare cerința față de sistemul educațional.

Părinții, să recunoaștem cinstit, care au o situație materială mai bună, vor studii mai bune. De multe ori, instituțiile de învățământ din țara noastră nu le pot oferi astfel de studii, nu e nici un secret. Un alt factor

este supradimensionarea sistemului nostru de învățământ. El nu corespunde situației demografice reale din țară. În Chișinău, acest lucru tot este unul foarte pronunțat, mai mult de jumătate din liceele noastre din Chișinău nu au câte două clase în paralel pe profil real și umanist, așa cum prevede regulamentul. În consecință, situația alarmantă care derivă din mesajele transmise de cadrele didactice, de colegii mei din Chișinău reflectă teama lor de a-și pierde locurile de muncă și trebuie să-i înțelegem în acest caz.”

Europa Liberă: Dar dacă vorbim totuși de fenomenul reîntregirii familiilor sau revenirii copiilor în familiile care locuiesc sau muncesc peste hotare, putem vorbi cumva despre acest fenomen inclusiv ca o soluție pentru copiii lăsați de izbeliște, în cel mai bun caz lăsați în grija bunicilor sau doar a unuia dintre părinți? Este asta un fel de soluție firească pentru societatea R. Moldova?

Anatol Gremalschi: „În general, datele statistice arată că elevii ai căror părinți sunt în străinătate au note mai bune decât elevii ai căror părinți sunt aici, în R. Moldova. Dacă am corela acest lucru cu plățile

informale care au loc, cu regret, încă în învățământ, am putea bănui că cei mai înstăriți își mai cumpără, uneori, notele. Nu putem spune cu certitudine acest lucru, însă întregirea familiilor în general este un fapt îmbucurător, trebuie să încurajăm mobilitatea nu într-o singură direcție – din Moldova în străinătate, dar și cea în direcția opusă – din străinătate în Moldova. Iar această încurajare evident se face nu numai prin declarații de dragoste sau prin apeluri la sentimentul de dragoste față de satul, orașul în care te-ai născut, dar și prin prestarea unor servicii educaționale de calitate. Și aici părinții, în cadrul sondajului despre care v-am vorbit, sunt foarte critici.

De exemplu, fiecare al treilea părinte vrea ca odrasla lui să studieze

într-o altă școală, mai bună, fiecare – atenție mare! – al doilea părinte își dorește ca copilul lui să studieze în străinătate. Acest lucru arată foarte clar că elevii din Chișinău pleacă nu doar pentru a se încadra în familiile lor biologice, ci și pentru a obține studii mai bune. Să nu uităm, pleacă chiar și copii după absolvirea gimnaziului; oferta cea mai accesibilă fiind liceele din România, dar foarte mulți copii pleacă și în școli din țări unde învață în engleză, franceză, germană și e un lucru bun.”

Europa Liberă: Dle Gremalschi, și niște politici eficiente ale statului care să vizeze, iată, problemele despre care discutăm, cum ar arăta în viziunea Dvs.?

Anatol Gremalschi: „În politicile despre care vorbiți trebuie să punem accentul pe calitatea educației. Dacă veți analiza planurile de dezvoltare ale instituțiilor de învățământ, veți vedea că dezvoltarea de multe ori este înțeleasă prin extindere – vom crește numărul de elevi,

vom crește numărul de clase ș.a.m.d. și mai puțin pe dezvoltarea calității educației. Iar calitatea educației presupune crearea unor instituții de învățământ mari, dacă vorbim de licee, cu 4-5 clase în paralel, la profilurile real, umanist, altfel ca să se creeze o atmosferă de studii și nu o atmosferă de prezență la lecții. Cu regret, acest mesaj nu prea este înțeles de societate în general și de părinți în ansamblu. Observați, când se pune problema așa-numitei „optimizări”, reacțiile în societate sunt foarte virulente, lumea nu acceptă astfel de lucruri.”

Europa Liberă: Dar cu copiii deja aflați peste hotare este în general rezonabil să se pună problema, să se mizeze cumva în R. Moldova și pe acești elevi?

Anatol Gremalschi: „Desigur acești copii nu trebuie să fie înstrăinați de sistemul educațional din Moldova. Pe de altă parte, noi trebuie să le respectăm dreptul de a-și alege locul unde să-și facă studiile, fiindcă dacă punem interdicții în cazul de față geografice sau mediul de

reședință, fiecare din noi ar trebui să învețe în școala din satul în care s-a născut și tot acolo să-și facă și studiile universitare, dacă are universitate în satul respectiv.

Statul ar trebui să încurajeze absolvenții instituțiilor de învățământ din străinătate să revină în Moldova să lucreze în întreprinderi, să predea în universități și să predea în licee, de ce nu? Sunt foarte multe proiecte europene și mi se pare că și Guvernul acum încurajează astfel de proiecte de consolidare a legăturilor, se numesc „twinning”, îngemănare, când școlile se pot îngemăna.

De exemplu, copilul a plecat în străinătate. El trebuie să piardă legătura cu școala în care a învățat? În majoritatea absolută a cazurilor da, el o pierde, dar nu-i corect. Să încurajăm aceste legături, înseși școlile trebuie să fie proactive, să urmărească absolvenții lor, să urmărească elevii care au învățat în școlile respective, să aibă legături cu ele, să facă schimburi de programe, de lecții, de proiecte, de lucrări ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Dvs. ați vorbit de încurajarea mișcării, să spunem, elevilor în direcția opusă, spre R. Moldova. Există în general vreun semn al unei asemenea mișcări îndărăt, există preocupări ale statului, se întâmplă în general ceva în acest sens?

Anatol Gremalschi: „Mie mi-a plăcut în general poziția dnei ministru Liliana Nicolaescu-Onofrei, care a spus foarte clar: „Dacă vreți să aveți elevi, dacă vreți să aveți studenți, școala, universitatea, colegiul trebuie să fie unul competitiv”. Prin urmare, eu văd deja o orientare a instituțiilor de învățământ spre calitate, spre competiție, pe – haideți s-o spunem așa – piața serviciilor educaționale. În Chișinău, părintele poate să-și aleagă instituția de învățământ. Primii pași se fac, punându-se accentul anume pe calitate, pe competitivitate, pe schimburi de elevi care au loc deja.”

Europa Liberă: Dar atâta timp cât R. Moldova este în proces, asta se răsfrânge cumva asupra statului? Iată, acest exod, dacă îl putem numi așa, al elevilor? Este în general acest proces benefic sau păgubos pentru R. Moldova, din punctul Dvs. de vedere?

Anatol Gremalschi: „În general, Moldova nu trăiește pe o insulă izolată. Prin urmare, ea în loc să restricționeze deplasarea și mobilitatea elevilor și studenților ar trebui să le încurajeze. Și îmi place foarte mult faptul că Codul Educației prevede studierea a două limbi moderne. Pentru ce studiem noi limbile moderne? Evident, pentru a fi mobili.

Este pozitiv pentru R. Moldova și faptul că și cadrele didactice vor putea să circule. Deocamdată nu am auzit ca profesori de liceu să fie invitați în liceele din străinătate ca să predea. Și apare întrebarea: dar

de ce ei nu sunt oare invitați? Ar trebui tot să ne gândim la acest lucru. De ce nu vin la noi în R. Moldova copii să învețe în liceele noastre? Tot ar trebui să ne gândim și la acest lucru. Prin urmare, nu sunt adeptul abordărilor alarmante a acestor cifre, sunt adeptul studierii atente a fiecărei cauze, a fiecărui factor care influențează această plecare și întreprinderea măsurilor de rigoare.”

Europa Liberă: Dle Gremalschi, vă mulțumim foarte mult pentru amabilitatea de a discuta cu noi în această dimineață.