Anatolie Golea: „Nu văd premise pentru declanșarea unui conflict. Situația este relativ stabilă”

Diplomaţia moldoveană a avut săptămâna trecută mai multă treabă ca de obicei: s-a văzut nevoită să reacţioneze, pe toate „fronturile” posibile, la un aşa zis „decret” al liderului administraţiei de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, prin care Tiraspolul pare să încerce să dispute cu Chişinăul controlul asupra satului Varnița din zona de securitate. S-a reacţionat destul de puternic şi la anunţul despre deschiderea a ceea ce Tiraspolul numește „reprezentanță oficială a Transnistriei la Moscova”, iar Rusia califică drept „organizație non-profit pentru dezvoltarea legăturilor cu Moscova”. De ce, tocmai acum, aceste eforturi ale Tiraspolului de a se întâri pe poziţii, eforturi numite „provocări” de diplomaţia moldovenească? Discutăm la temă cu jurnalistul de la Chişinău, Anatolie Golea, fost consilier prezidenţial.

Interviul dimineții: cu Anatolie Golea

Anatolie Golea: „Dacă sincer, eu n-am văzut mare noutate în acest decret al lui Vadim Krasnoselski. Conflictul este de ani buni, adică de vreo 20 de ani Varnița, Corjeva, încă câteva localități au o subordonare dublă. Aceeași localitate Corjeva este considerată de drept un sat în subordonarea Chișinăului, Tiraspolul o consideră o suburbie a orășelului Dubăsari, aceeași situație e și cu Varnița. Deci, eu nu prea am văzut mare noutate.

Poate este legat într-un fel sau altul de campania electorală sau cei de la Tiraspol încearcă să tensioneze, sau cei de la Chișinău încearcă să atenționeze opinia publică că, uite, se întâmplă, s-ar putea întâmpla ceva. Știți că am mai avut și anul trecut, și în 2017 anumite tensionări de situație când prognozele erau că iată-iată izbucnește un conflict, dar de fapt nu s-a întâmplat nimic, cred că nici de astă dată nu se va întâmpla nimic extraordinar, sper, cel puțin. OSCE-ul a reacționat, pentru că a considerat de datoria OSCE-ului să reacționeze, deoarece au fost convocați la Ministerul de Externe reprezentanții formatului „5 + 2”.

Un pas, probabil, corect pentru a atenționa că se întâmplă ceva acolo. Urmează să vedem. Eu, deocamdată, nu văd premise, cum n-am văzut nici în 2017 sau în 2018 pentru declanșarea unui conflict. Situația este relativ stabilă.”

Europa Liberă: Ar putea totuși această situație să aibă o conotație strict socială, adică să fie un răspuns al Tiraspolului la solicitările de tot felul de facilități din partea locuitorilor, iată în cazul dat ai satului Varnița? Se știe că mulți pensionari de acolo merg după pensii în Bender, unde cu acest adaos al Rusiei pensiile parcă îs mai atractive, mai sunt și utilități mai ieftine. Se pare că niște cetățeni ar fi solicitat niște facilități de la Tiraspol și ăștia ar fi răspuns în felul acesta. Ar putea fi, iată, aceasta la mijloc?

Anatolie Golea: „Da, este vorba de nivelul de viață, de niște lucruri elementare. Oamenii, în sărăcia pe care o suportă pe ambele maluri ale Nistrului, încearcă să găsească ceva, unde este mai bine, mai ieftin. Cei de pe malul stâng al Nistrului spun că

pensionarii încearcă în perioada rece a anului să locuiască pe malul stâng al Nistrului cine are unde, cine are rude, prieteni, cumetri, chiar se mută pentru perioada rece a anului, pentru că, după cum știm, Transnistria nu plătește pentru gazul rusesc, adică plătesc persoanele fizice la tarife mult mai mici decât pe malul drept al Nistrului și acești bani nu mai ajung la Gazprom, iarăși pensiile cu adaosuri deja nu este diferența mare, dar oricum este.

Pe de altă parte, în Transnistria situația economică este precară și se înrăutățește în continuare, nu sunt locuri de muncă nici ca pe

malul drept al Nistrului și foarte multă lume de pe malul stâng al Nistrului face naveta la Chișinău. Asta probabil că ar trebui să ne bucure că nu s-au întrerupt legăturile dintre cele două maluri ale Nistrului, oamenii circulă, traversează râul și își caută de treburile cotidiene.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, dle Golea, ceva mai devreme, pe 22 ianuarie, s-a aflat despre deschiderea la Moscova a ceea ce Tiraspolul numește reprezentanță oficială a Transnistriei, Rusia califică drept organizație nonprofit pentru dezvoltarea legăturilor cu Moscova. Având în vedere că totuși aceste lucruri se întâmplă în ajunul alegerilor moldovene, iar Igor Dodon nu ascunde că socialiștii pe care îi susține au nevoie de votul cetățenilor domiciliați în stânga Nistrului, putem presupune că lucrurile astea ar avea legătură, adică că sprijinul administrației Krasnoselski și poate și al Rusiei pentru socialiști să fi fost condiționat cumva cu aceste acțiuni care permit Tiraspolului să se simtă mai sigur, ca să zic așa?

Anatolie Golea: „Eu zic să le luăm pe rând. Deci, acest decret al lui Krasnoselski nu știu dacă are o conotație electorală sau strict electorală. Probabil vine de la sine într-un fel, vine de la dorința de a demonstra că noi avem grijă de interesul cetățeanului, dar ceea ce ține de deschiderea așa-zisei reprezentanțe oficiale a Transnistriei la Moscova, în centrul Moscovei, pe strada Arbat, aici probabil că se întrezărește o legătură cu alegerile parlamentare din Republica Moldova, pentru că până în prezent Transnistria a făcut două sau trei tentative de a deschide astfel de reprezentanțe, au fost numiți și reprezentanți ai Tiraspolului la Moscova, inclusiv Alexandru Karaman, fostul vicepreședinte al Transnistriei, dar aceste deschideri nu au fost oficializate, nu s-au încununat de succes.

Au fost și pe timpul lui Smirnov, și pe timpul lui Șevciuk, dar până la urmă s-au terminat cu nimic, pentru că desigur nu face Transnistria sau Tiraspolul ceva de capul lui în capitala Rusiei, fără susținerea Kremlinului, a Moscovei nu este posibil să deschizi o asemenea reprezentanță.

Or vedem că de această dată reprezentanța a fost deschisă cu participarea înalților demnitari din Duma de Stat și din Consiliul Federației, deci ambele camere ale Parlamentului rus, ceea ce

vorbește despre faptul că e ceva. Eu văd în această instituționalizare a reprezentanței Transnistriei un semnal, dacă vreți, o avertizare către Chișinău și partenerii externi cu care Moscova nu este în cele mai bune relații în prezent, că să nu vă faceți de cap, pentru că noi, Moscova, am putea purcede și la alți pași, cum ar fi recunoașterea Transnistriei, pentru că deschiderea reprezentanței oficiale, deși, conform legislației ruse ea se numește altfel, de fapt este un pas spre recunoaștere și eu cred că este o atenționare în ajunul campaniei electorale. Aici aș vedea o legătură între aceste lucruri.

De altfel, anterior nu am crezut niciodată că Rusia ar putea purcede la recunoașterea Transnistriei, precum a făcut-o în cazul Abhaziei sau Osetiei de Sud, nu cred nici acum că acest lucru s-ar putea întâmpla, pentru că Rusia nu are nevoie de o Transnistrie independentă sau o Transnistrie în componența Federației Ruse. Transnistria de mult a devenit pentru Rusia o valiză fără de mâner care este greu s-o duci, dar îți pare rău s-o arunci. Mai ales după anexarea Crimeii, Rusia nu prea are nevoie de Transnistria nici în calitate de cap de pod.

Transnistria rămâne un mijloc de șantaj al Chișinăului. Rusia probabil ar vrea sau să păstreze acest statu-quo, sau, în

eventuala schimbare a guvernării de la Chișinău, să soluționeze problema Transnistriei în componența Republicii Moldova, dar conform unui scenariu prielnic pentru Tiraspol și Moscova, aproximativ de maniera care a fost în 2003 cu așa-zisul „memorandum Kozak”.”

Europa Liberă: În unele comentarii, apropo, apare această idee că după alegerile din Moldova ar putea aceste scenarii să se adeverească, adică aceste alegeri sunt și despre care va fi răspunsul viitoarei majorități parlamentare la multiplele scenarii de federalizare. Se are în vedere, firește, o majoritate probabil PD-PSRM și rezultatul ar putea fi transformarea Transnistriei într-un apendice al intereselor Rusiei. Cam așa arată această idee. Dvs. ce credeți?

Anatolie Golea: „Cred că asemenea scenarii sunt posibile. În cazul în care Partidul Socialiștilor ar veni la putere, Igor Dodon ar trebui să răspundă acestor așteptări ale Moscovei printr-un scenariu de soluționare a conflictului transnistrean ca Moscova și Tiraspolul să aibă pârghii de influență foarte bine conturate asupra deciziilor pe care le va lua Chișinăul.

Evident că reincluderea Transnistriei în componența Republicii Moldova ar schimba foarte mult structura electoratului, structura alegătorilor; s-ar vota altfel. De aici dorința lui Igor Dodon de a atrage electoratul din Transnistria la aceste alegeri în proporție cât mai mare posibil. Ne amintim că în 2016 la alegerile prezidențiale în turul doi au participat circa 17 mii de locuitori ai Transnistriei care au fost aduși în mod organizat la secțiile de votare și au influențat într-un fel procentajul în favoarea lui Igor Dodon.

Acum prețul este și mai mare poate, pentru că pe lângă faptul că se votează doi candidați în circumscripțiile uninominale din Transnistria, acești cetățeni vor vota și în circumscripția națională pe listele de partid. Și probabil se mizează pe faptul că vor vota pentru Partidul Socialiștilor. Eu cred că acest lucru a fost discutat, cu certitudine a fost discutat la întâlnirea dintre Igor Dodon și Vadim Krasnoselski de la finele anului trecut. Atunci, Krasnoselski de câteva ori a refuzat categoric întâlnirea cu Igor Dodon, dar după ce președintele Republicii Moldova a fost în vizită oficială la Moscova pe 31 octombrie – 1 noiembrie, Krasnoselski a acceptat întâlnirea cu Dodon și evident aceasta s-a făcut nu fără implicarea Moscovei.

Să vedem câți cetățeni ai Republicii Moldova domiciliați pe malul stâng al Nistrului vor participa la alegeri. Eu nu cred că vor participa foarte mulți, va fi vorba probabil de 10-20 de mii care vor alege cei doi deputați, dar nu vor aduce mare surplus de valoare Partidului Socialiștilor în circumscripția națională, dar este important să se obișnuiască că ei participă la alegeri în Parlamentul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar despre democrați ce credeți? Cum ar putea ei să se raporteze la această chestiune, eventual într-o coaliție cu socialiștii după alegeri?

Anatolie Golea: „Cred că este prematur să vorbim acum despre coaliții, pentru că va fi foarte complicată crearea coalițiilor, eu cred că mai curând vor fi alegeri repetate sau anticipate. De aceea cred că este prea devreme să vorbim despre pozițiile democraților și socialiștilor. Democrații, unii democrați au business cu Tiraspolul și sunt interesați să păstreze schemele care există. Mă refer și la importul de electricitate de la hidrocentrala de la Cuciurgan, dar și la alte scheme care există, pentru că aceste scheme sunt știute, inclusiv de către observatorii internaționali, care spun că, dacă la Chișinău ar fi voință politică, conflictul ar putea fi soluționat, de aceea acum în schemele existente sunt și lideri socialiști, și lideri democrați.

Desigur că în prezent concepția socialiștilor și concepția democraților în ceea ce privește soluționarea diferendului transnistrean diferă. Mai mult decât atât, Chișinăul nu are un plan unic de soluționare a acestui conflict. Dna Cristina Lesnic spunea la sfârșitul anului 2018 că în 2019 se va purcede la discutarea chestiunilor din coșul al treilea ce ține de securitatea și statutul Transnistriei, dar de fapt acest coș este gol, pentru că Chișinăul nu a pus nimic în acest coș și nu știu ce au ei de gând să discute. Nici socialiștii nu au un plan bine determinat, conturat, deși a fost acel proiect de lege despre federalizare, acesta pare-mi-se este dat uitării deja, de când a venit dl Șova în calitate de consilier al președintelui Igor Dodon poziția s-a cam schimbat vizavi de acest proiect inclusiv, de aceea eu cred că este prematur să vorbim și despre coaliții și despre soluționarea conflictului conform unor strategii.

Pe de altă parte, sunt și afinități. Chișinăul de comun acord cu Tiraspolul pe parcursul ultimilor doi ani a rezolvat mai multe probleme din așa-zisul „pachet de la Berlin” sau „pachetul 4 + 4”, cum îi zice Igor Dodon. Acest pachet a fost conturat inclusiv de către Igor Dodon și Vadim Krasnoselski, dar a fost rezolvat, soluționat de către Guvernul Pavel Filip. Deci vedem că, atunci când apar interese, poziția este comună. Ca și concluzie aș zice că nimic nu se exclude. Deocamdată, atât doar putem spune.”