Andriano Marian: „În primul rând este un proiect de incluziune socială prin muzică” (VIDEO)

Orchestra Naţională de Tineret din Moldova (Moldovan National Youth Orchestra) va lansa duminică cel mai ambițios proiect de incluziune socială prin muzică din Moldova. Concursul național La La Play Voices va selecta 101 copii cu vârste cuprinse între 10 și 16 ani. Acești tineri vor fi instruiți de dirijori şi muzicieni experimentați ca apoi să susţină cinci concerte corale alături de Orchestra Naţională de Tineret. Detalii în interviul cu dirijorul şi creatorul acestei orgenstre, Andriano Marian.

Interviul dimineții: cu dirijorul Andriano Marian

Andriano Marian: „La la Play Voices este de fapt la a doua ediţie. În prima ediţie au participat 20 de beneficiari, de copii din 12 raioane. A fost un proiect pilot, o încercare, după care s-a adeverit că a fost un proiect ce a funcţionat cu succes şi împreună cu partenerii proiectului - UNICEF Moldova, Suedia, Fundația Est-Europeană şi Ministerul Educației – am decis să lărgim acest proiect. În acest an, proiectul are ţinta de a avea 101 beneficiari, inclusiv cei 20 de anul trecut. Cei din ediţia precedentă vor rămâne ca o bază a proiectului şi vom identifica adiţional 81 de copii.”

Europa Liberă: De ce-l definiţi că e un proiect de incluziune socială și ce vă doriți de fapt prin acest proiect?

Andriano Marian: „Este foarte important să menţionăm că este în primul rând un proiect de incluziune socială prin muzică. Aceşti copii, după patru luni de selecţie în toată ţara, vor fi împreună cu toţii. Ei nu neapărat ştiu teoria muzicală, nu se cunosc unii pe alţii, reprezintă

grupuri etnice diferite vor coexista împreună într-un campus de vară în care vor avea ore de cor. Vor avea această incluziune prin muzică, prin lecţii de cor şi nu doar alături de Orchestra de Tineret. Vor furniza ca produs final concerte pe cele mai mari scene ale ţării. Cum am mai spus, s-a adeverit că muzica distruge orice barieră. Indiferent că ei vorbesc româna sau rusă, ei creează o familie puternică. De asta este important de menţionat că este un proiect de incluziune şi este cel mai ambiţios din ţară.”

Europa Liberă: Vă propuneţi să ajungeți în 18 localități din toate raioanele, inclusiv în Găgăuzia și în regiunea transnistreană în căutarea tinerilor talente. Fireşte că veţi încerca să-i selectaţi pe cei mai buni. Dar se pare că nu toţi pornesc cu şanse egale. Or un copil din capitală unde muzica clasică e mai prezentă, unde există şcoli de muzică, cursuri, centre de creaţie pare a fi mai avantajat decât un copil dintr-un sat din Edineţ sau Donduşeni.

Andriano Marian: „Dacă să detaliem ce înseamnă un talent, sigur că este o mare diferenţă atunci când vorbim de voce şi de folosirea unor instrumente muzicale. Nu este neapărat nevoie de o pregătire muzicală minuțioasă ca să cânţi bine cu vocea fără a-ţi da seama ce capacităţi ai. Dacă este vorba de instrumente medicale, lucrurile sunt diferite. Interpretarea la un instrument muzical necesită un dascăl şi un talent pe măsură.

Repet de fiecare dată exemplul Elizavetei Maristan din Ciocîlteni, o

beneficiară de anul trecut, care chiar dacă nu a ieșit niciodată din raion se poate spune că a fost o beneficiară de frunte ca voce. A ajuns să fie mediatizată şi de El Pais din Spania. Cred că nu există această discriminare pozitivă între cei care au o școală muzicală mai aprofundată în spate şi cei care nu o au.

Noi, juriul, vom selecta participanții după mai multe criterii. Ne dăm bine seamă că cineva poate nu are o pregătire minuțioasă, dar emană un talent extraordinar. În al doilea rând, vorbim şi despre aspectul social. Proiectul vine să ofere oportunități celor care nu le au. Dacă este vorba despre un copil care a participat la o sută de concursuri naționale şi despre un copil care are un background social nu tocmai favorabil, dar este la fel de talentat deși încă neșlefuit, atunci prioritatea se va da celui care nu are oportunitate să iasă, să-şi facă auzită vocea. Iată de ce sloganul proiectului este „Ascultă-mi vocea”. Vom încerca să fim la maxim de precauţi în a da oportunităţi copiilor, celor care nu le au.”

Europa Liberă: Cum reuşiţi să convingeţi că muzica clasică e la modă tinerii de azi preocupaţi de gadgeturi, reţele sociale, muzică contemporană?

Andriano Marian: „Proiectul nu îşi manifestă neapărat preocuparea de a spune că muzica clasică e cool pe care o facem din 2011. Proiectul vine să le ofere beneficiarilor o nouă dimensiune. Câţi din ei au oare oportunitatea să cânte în orchestră simfonică sau să lucreze cu un dirijor experimentat? În localităţile din care provin aceşti copii există o anumită realitate, un spectru de evenimente culturale, aici venim să le facem un contrast destul de mare. Ei vor fi alături de muzicienii din Orchestra de Tineret, vor realiza lucrări cu aceşti muzicieni pentru concertele finale. Este o chestie extraordinară pentru că inclusiv unii

muzicieni care studiază aprofundat anumite instrumente nu au avut ocazia încă de a cânta în orchestre simfonice. Noi le oferim o altă dimensiune. La fel le oferim prin concertele care vor fi în decembrie, de exemplu Pop simfonic, un public monden din Chişinău care le va aprecia la justa valoare. Noi aducem aceşti copii într-un spaţiu muzical elitist.”

Europa Liberă: Aţi menţionat despre Orchestra Naţională de Tinaret pe care o coordonați şi dirijați. Încă pe când eraţi student v-a venit ideea să formaţi o orchestră de tineri. Cum aţi reuşit să transformați această idee într-un proiect de succes în Moldova, ţară în care muzica şi cultura în general nu par a se număra printre priorităţi?

Andriano Marian: „Pentru asta şi există de fapt societatea civilă. Statul sau decidenţii politici trebuie să creeze oportunităţi pentru tinerii care au idei sau sunt antreprenori să-şi poată realiza ideile. Moldovan National Youth Orchestra este o platformă creată de o ONG. Desigur este un tip de platformă preluat din Vest. Sunt ţări cu orchestre de tineret cu tradiţie de 40 de ani. Nu este ceva inedit. Noi am încercat să creăm această

platformă aici, o platformă în care să reunim toţi tinerii muzicieni din diferite instituţii muzicale pre-şcolare, universitare, tineri ambiţioşi. Am încercat să-i aducem împreună ca ei să creeze împreună.

Este vorba despre o familie, o coeziune între tineri. Probabil că am reuşit să ne menținem pentru că față de alte orchestre de tineret noi am încercat să ieșim din spațiile închise concertistice şi să ieșim la public. Noi ne-am dat seama că așteptând publicul doar în săli de concerte în mod tradițional va fi greu să obținem multă atracție față de muzica academică. Încă de la lansare am făcut concerte în aer liber cu acces gratuit. Deci am mers noi la public. Abordarea a fost inversată. O facem şi prin diferite flash-mob-uri, prin acțiuni de culturalizarea muzicii în spații rurale, prin expediția La la play care va fi la a treia ediție în acest an. Încercăm să ieșim afară, să cooptăm şi un tip nou de marketing mai atractiv. Scopul nostru este să fim mai aproape de oameni, de tineri.”

Europa Liberă: Şi încercați, de fapt reușiți să ajungeți în Moldova profundă, acolo unde poate nu a răsunat niciodată muzică clasică. Dvs. cum simțiți această Moldova profundă, vedeți doar fațeta asta destul de tristă a realităților în care trăiesc oamenii din Republica Moldova?

Andriano Marian: „Înainte să plecăm în prima expediție muzicală am avut anumite așteptări, dar s-au modificat pe parcurs. Am explorat Moldova, am fost în aproximativ 22 de localități. Vreau să vă spun că nu este nici pe departe totul atât de gri cum pare, nu este nici pe departe totul pierdut. Mi-am dat seama că totul se rezumă la liderii comunitari, la o anumită comunitate, la forța ei, când într-o localitate există 1-2 mii de suflete se conturează eforturile anumitor grupuri decidente.

Jurnalul expediției La La Play

Totul depinde de anumiți oameni. Am văzut sate în care există copii, bucurii, zâmbete, bunăvoință, optimism. Am văzut şi localități în care toate acestea sunt mai puțin vizibile. Totul este relativ. Cert e că noi aici

la Chișinău coexistăm într-o bulă. Dacă explorăm doar anumite puncte turistice şi nu mergem în Moldova profundă este foarte puţin. Situaţia e relativă, dar nu e nici pe departe atât de pesimistă cum o descriu unii. Am întâlnit oameni extraordinari, lucruri care se mişcă mai repede sau mai încet, dar ţara nu se ţine doar pe Chişinău. Oamenii muncesc şi aceste spaţii rurale sunt foarte importante pentru viitorul acestei ţări.”