Recent la Chişinău a fost prezentat primul spectacol al teatrului dramatic-muzical-experimental „BI-POLAR” în Moldova. Piesa intitulată „Le pays: Venind acasă” abordează artistic, cu nuanțe de dramă și umor, problema exodului de tineri din Moldova. Iniţiativa aparţine câtorva organizaţii sociale„Proiectul Casa Mare”, Asociația Națională a Experților și Asistenților Sociali din Moldova și centrul „VRC-Moldova”. Spectacolul interpretat de tineri amatori, mulţi dintre care nici nu au făcut actorie sau coregrafie, şi regizat de un psiholog ar urma să ajungă şi în alte localităţi din ţară. detalii în interviu cu regizorul piesei, psihologa Angela Nicolaou.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Angela Nicolaou
Angela Nicolaou: „Ideea a apărut în urma unor întâlniri şi comunicări cu nişte colegi, nu psihologi, ci experţi sociali, la care noi discutăm diferite teme, probleme. Una dintre ele a fost să facem o piesă despre emigrare, în special despre plecarea tinerilor din Moldova.”
Europa Liberă: De ce anume această tematică a migraţiei aţi ales?
Angela Nicolaou: „Ea e destul de actuală în R. Moldova. Eu în activitățile mele o întâlnesc mereu. Am predat cinci ani la universitate şi am văzut că numărul studenţilor scade. Fiind psiholog, psihoterapeut văd că tinerii care vin la consultații ei pleacă sau revin în Moldova pentru puţin timp sau caută să-şi facă studiile sau să muncească în străinătate. Având training-uri cu companii, aud cu spun se plâng că nu găsesc oameni calificați, profesioniști, tineri chiar dacă oferă salarii bune. Deci este o temă foarte actuală.”
Europa Liberă: E vorba de un spectacol muzical şi de dans. A ajuns migraţia atât de prezentă în practic fiecare familie, fiecare cetăţean încât o putem descrie şi înţelege deja fără vorbe, doar şi prin muzică, dans, gesturi?
Angela Nicolaou: „Teatrul, orice gen de artă este modul de a ajunge la subconștientul omului. De ce am ales aşa un gen? Pentru că nu este nevoie de cuvinte. Toţi cei care trăiesc în Moldova, fie el moldovean, rus, găgăuz, bulgar, ei toţi au întâmpinat această problemă. Toţi pleacă din Moldova. Recent am văzut o statistică. Moldova e pe primul loc la capitolul migraţie. Mai mult de 53 la sută din cetăţeni migrează din ţară. Spectacolul în care nu sunt cuvinte, ci doar muzică, plastică şi gesturi ajunge la un nivel mai profund interior, instinctiv şi este clar ceea ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Spectacolul descrie trei situaţii. Într-un caz o tânără decide să plece din cauza unor conflicte cu părinţi, în alt caz o tânără decide să emigreze pentru că face parte dintr-o familie social vulnerabilă de alcoolici şi în alt treilea caz cauza emigrării e decesul părinţilor. Sunt aceste principalele motive ale exodului tinerilor din Moldova sau ar fi şi altele?
Angela Nicolaou: „A fost o metodă artistică de a agrava puțin situaţia. Cauzele emigrării sunt diferite. Oamenii îşi caută o viață mai bună, un salariu mai mare. Cineva nu se regăsește aici. Chiar recent am vorbit cu un tânăr de 24 de ani care mi-a zis că nu îşi vede viitorul aici – «eu merg, lucrez în străinătate, vin aici cu bani, din nou plec ». Sunt diferite motive, nu doar cele descrise în spectacol. Pur şi simplu într-o piesă nu poţi arăta toate motivele.
Imagine din spectacolul „Le Pays: venind acasă”, Chișinău
A fost o linie principală prin care eroinele spectacolului au trecut de la o muncă grea, un fel de sclavie la o uzină, fabrică, au trecut prin greutăţi după care li s-a evit o oportunitate să trăiască mai bine, mai uşor. Ele fiind femei, abordarea a ţinut cont şi de asta. e mai uşor să te dai pradă unor promisiuni frumoase şi care presupun o mai mică implicare fizică, morală. Ele ajung să trăiască mai frumos, dar până la urmă devin foarte vulnerabile. Dorinţa de a trăi bine, cu bani uşori nu aduce la bine – aceasta a fost încă o linie a spectacolului.”
Europa Liberă: În final toate aceste tinere par să nu se integrează în statele în care au plecat, încep a consuma alcool, droguri îşi reanalizează viața şi decid să revină acasă. E un final oarecum fictiv, rupt de realități noastre în care puțini dintre cei ce au emigrat revin acasă. De ce anume aşa aţi gândit finalul?
Angela Nicolaou: „Pentru că sunt optimistă. Văd ţara noastră ca pe una ce poate oferi posibilităţi aici acasă celor motivaţi. Văd în jurul meu, printre prieteni, rude, o mulţime de oameni care rămân
Doar acasă tu poţi să fii împlinit. Doar Moldova îţi dă recunoașterea totală...
acasă şi îşi creează aici realitatea, inclusiv eu. Eu am trăit în străinătate, ştiu ce înseamnă să trăieşti acolo, dar eu m-am reîntors în ţară. A fost şi propria experienţă. Doar acasă tu poţi să fii împlinit. Doar Moldova îţi dă recunoașterea totală pentru că asta e ţara ta, aici sunt rădăcinile tale, aici e energia aceasta a patriei, a poporului tău, a valorilor tale. Aici te face să fii curajos, puternic.
A trăi într-o ţară unde deja sunt formate şi dezvoltate toate domeniile, unde eşti asigurat din toate punctele de vedere e tare uşor. Dar să trăieşti într-o ţară unde nu sunt toate aceste lucruri, unde tu eşti cel care trebuie să facă realitatea e mai complicat. Toate acestea necesită ceva timp. Europa, America au trecut sute de ani până a ajunge să ofere mai multe oportunităţi cetăţenilor lor. Noi avem această posibilitate doar de zeci de ani.”
Imagine din spectacol
Europa Liberă: Tot la final încercaţi să sugeraţi că Moldova are nevoie de cei plecaţi, că îi vrea înapoi, că îşi iubeşte, să zic aşa, cetăţenii. Chiar credeţi că e aşa, or sondajele de opinie surprind o cu totul altă realitate?
Angela Nicolaou: „Of, asta e aşa de dureros. Când spun că Moldova are nevoie de cetăţenii săi, o simt la nivel senzorial. Există o metaforă – țara noastră este ca o mamă. Copiii la un
Când spun că Moldova are nevoie de cetăţenii săi, o simt la nivel senzorial...
moment dat zbor din cuiburi. Nu e chiar aşa. Pentru că dacă o să plece toţi, ce se întâmplă? Nu-l face locul pe om, omul face locul. Şi atunci rămâne doar pământul, rămân doi oameni care se luptă pentru politică sau pentru ceva. Ţara nu este doar politică. Ţara mai este şi cultura, este familia, sunt bătrânii, copiii care cresc aici. Oricum sunt cei care rămân şi ei sunt cei mai puternici pentru că aici este într-adevăr greu să
Ţara nu este doar politică. Ţara mai este şi cultura, este familia, sunt bătrânii, copiii care cresc aici...
trăiești. Psihologic este greu. De aia noi şi plecăm crezând că acolo e mai uşor. Interacționând mereu cu oameni diferiţi aud diverse opinii. Oamenii spun că acolo nu este mai uşor. Acolo trebuie să munceşti mai mult, trebuie să depui efort mai mult. Unii nu fac faţă şi se întorc. Alţii nu au curajul să se întoarcă.
Am cunoscuţi care au plecat în Canada, şi-ar dori să revină, dar fie le este ruşine, fie nu ştiu cum să se încadreze în realitatea care este în ziua de azi. Asta nu înseamnă că oamenii nu vor să se întoarcă. Ei s-ar fi întors dacă ar fi posibilități minime.”
Europa Liberă: Dvs. în calitate de psiholog ce soluții vedeți pentru a stopa exodul tinerilor, poate dincolo de soluțiile demografilor legate de locuri de muncă, un trai mai bun aici în Moldova?
Angela Nicolaou: „Cred că ar fi bine să fie o idee care să fie mereu promovată despre ţara noastră. Să fie ca o ideologie, dar nu în sensul negativ. Ideea, din greacă eidos, formează interiorul nostru. Nu putem să acționăm dacă nu avem o idee pentru care să acţionăm. Trebuie să avem o motivaţie, un scop spre care să tindem. Dezvoltarea culturii, unor obiecte în cadrul cărora copii ar fi fost instruiţi, să vorbească despre asta, să fie mai multe activităţi despre cunoaşterea ţării. noi trăim în ţară şi uneori nu o cunoaştem. Se fac multe lucruri la nivel de ONG-uri, mici comunităţi.
Eu văd schimbarea, nu ştiu cum alţii, dar eu o văd. Oamenii îşi asumă responsabilitatea pentru a-şi face viaţa aici, în Moldova, fără ca să aştepte ca Guvernul sau cineva trebuie să le ofere
este nevoie ca oamenii să se unească după interese, valori, scopuri, cum ar fi ecologia, dezvoltarea copiilor, copii autişti, teatrul...
şansa aceasta. E un fel de conștientizare în care te întrebi despre cine eşti tu de fapt şi care este misiunea ta. Este greu de unul singur să mergi prin viaţă. De aia este nevoie ca oamenii să se unească după interese, valori, scopuri, cum ar fi ecologia, dezvoltarea copiilor, copii autişti, teatrul ş.a. Astfel numărul oamenilor care o să aibă încredere că e posibil să trăim bine o să crească şi realitatea se va schimba. Se zice ca dacă vrei să schimbi lumea, începe de la tine.”
Europa Liberă: Despre migrație s-a vorbit mult, s-a scris, s-au făcut filme, spectacole, ce plus valoare credeţi că aduce spectacolul Dvs. regizat de un psiholog şi interpretat de tineri amatori, mulți dintre care nici nu au făcut actorie sau coregrafie?
Angela Nicolaou: „Bună întrebare. Noi am discutat despre scopul acestui spectacol. Scopul este să trezească în sufletele noastre dragostea faţă de Moldova pe care noi o avem, dar pe undeva poate ne este ruşine sau nu vrem să o recunoaştem din punct vedere psihologic. Un alt scop al nostru a fost cel de a provoca oamenii să-şi pună întrebări. Spectacolul e fără cuvinte, nu sunt explicaţii şi atunci spectatorul e lăsat să-şi facă singur concluziile.”