Antonio Vigilante: „Sunt sigur că Moldova își poate reveni, pentru că dispune de resurse și are oportunități”

Inegalitățile în domeniul sănătății, educației și veniturile polarizate împiedică dezvoltarea umană în Republica Moldova. Aceasta este una dintre concluziile unui raport al Națiunilor Unite de apariție recentă. În Indicele Dezvoltării Umane, care oferă o imagine complexă a progreselor naționale din anul trecut, Moldova se poziționează pe locul 112 din 189 de state, ceea ce înseamnă că țara a pierdut cinci poziții pe parcursul unui singur an. Un interviu la această temă cu Antonio Vigilante, fost oficial la Națiunile Unite, care a elaborat o actualizare statistică pentru datele din Republica Moldova și din lume.

Interviul dimineții la EL: cu Antonio Vigilante

Antonio Vigilante: „Moldova continuă să progreseze, însă uneori progresul este într-un ritm mai lent decât în alte țări, deci ești depășit. Ca o mașină care te depășește, nu înseamnă că nu te miști, dar există cineva care se mișcă mai repede decât tine. De aceea, în ultimele decenii, Moldova își pierdea pozițiile. Cred că mai mult de 20 de poziții din 1990, care este primul an pentru care s-a calculat indicele de dezvoltare umană. După cum ați spus corect, Moldova se situează pe locul 112 anul acesta. Datele se referă la anul 2017. Cu toate acestea, Moldova este încă în categoria dezvoltării umane înalte. Este ultima țară din acel grup. Există 4 grupe: dezvoltare umană foarte înaltă, înaltă, medie și joasă. Astfel, Moldova încă este considerată o țară cu indice înalt de dezvoltare umană în acest an.”

Antonio Vigilante

Europa Liberă: Ce ar însemna asta? Ar trebui să declanșăm alarma sau este doar un avertisment, o reamintire că trebuie să atragem atenția la unele aspecte în legătură cu care o ducem mai rău?

Antonio Vigilante: „Da. Înseamnă că este nevoie de o accelerare, că viteza dezvoltării nu este suficientă pentru a continua și a progresa într-un ritm pe deplin satisfăcător. Știți că indicele este compus din trei elemente principale: sănătate, educație și venit. Când este vorba de venit, noi îl calculăm în funcție de paritatea puterii de cumpărare, altfel nu poți compara țările care au costuri diferite, costuri de trai. Și probabil aceasta este dimensiunea în care Moldova se descurcă mai rău, una din cele trei. Deoarece prima este speranța de viață care reprezintă sănătatea, apoi avem anii de școlarizare și apoi avem venitul pe cap de locuitor în ceea ce privește puterea de cumpărare. Deci, în majoritatea cazurilor, Moldova, valoarea indicatorilor, raportul conținând mai mulți indicatori, este în medie cu țări din Asia Centrală și Europa de Est. Când vorbim de venit, este sub medie, așa că aici sunt necesare mai multe eforturi pentru a ave creștere incluzivă, creștere cu locuri de muncă, aici fiind lacunele de bază - participarea forței de muncă, ocuparea forței de muncă și altele.”

Europa Liberă: Dar, în opinia dvs., cine trebuie să completeze aceste lacune? Este responsabilitatea guvernului, a sectorului privat, a cetățenilor?

Antonio Vigilante: „Ca în fiecare țară, nu putem vorbi despre o singură instituție sau o singură autoritate care trebuie să-și facă munca. Evident, trebuie să creezi condiții pentru ca economia să prospere. Trebuie să ai instituții și politici care permit sectorului privat să investească și să creeze locuri de muncă. Deci, este întotdeauna o abordare foarte complexă care are de-a face cu credibilitatea politicilor, durabilitatea politicilor, cu accesul la justiție și cadrul de reglementare, precum și capacitatea de a investi în țară atât de sectorul public, cât și de cel privat. Deci, cred că există elemente diferite. Nu în ultimul rând, elementul psihologic - oamenii cred într-un viitor mai bun, ei vor să investească în viitorul lor, în viitorul familiei, copiilor și în țara lor. Din păcate, Moldova este afectată de un nivel înalt de migrație, ceea ce poate însemna că oamenii nu sunt destul de încrezuți în viitor și preferă să caute o viață mai bună în altă parte. Deci, acesta este un fenomen care, în timp ce aduce remitențe valoroase de la migranți, în același timp privează țara de energii, talente, abilități care ar fi putut fi folosite aici pentru dezvoltarea țării.”

Europa Liberă: Care sunt veștile bune cu privire la Moldova? Există domenii în care Moldova poate a excelat?

Antonio Vigilante: „Da. Adică, cu siguranță imaginea nu este una sumbră. Există elemente, de exemplu, acoperirea cu servicii medicale nu este rea, resursele alocate în bugetul național pentru sănătate și educație sunt mult mai multe decât cheltuielile militare, deci această relație între cheltuielile sociale și cheltuielile militare este foarte favorabilă. Speranța de viață este, de asemenea, peste 71 de ani, valoarea de 71,7 este destul de bună. Anii de școlarizare sunt, de asemenea, buni până acum, 11 ani în medie, valoarea 11,6. Deși există o tendință care nu permite menținerea sau creșterea acestora, probabil din cauza efectului migrației. Dezvoltarea este, de asemenea, o istorie de inegalități dintre țări și în interiorul țărilor. Acum, în ceea ce privește distribuirea inegalităților în Moldova, nu este prea rău, este cu siguranță în medie...”

Europa Liberă: Toți sunt săraci în mod egal?

Antonio Vigilante: „Nu aș spune așa, pentru că conceptul de dezvoltare umană face o distincție între creșterea economică propriu-zisă, pentru că a fost considerată zeul suprem, creșterea economică, fără a acorda atenție la distribuție, fără a acorda atenție la ce faci cu resursele. Astfel, indicele de dezvoltare umană și toți indicatorii respectivi consideră că alte elemente ale vieții sunt la fel de importante ca venitul, ca de exemplu, accesul la oportunități. Și pentru a avea acces la oportunități, trebuie să ai capacități. Iar aceste capacități sunt construite pe baza sănătății tale și a competențelor tale, deci pe baza educației. Deci, când vorbim despre distribuție și inegalitate, luăm în considerare nu numai distribuirea veniturilor, ci și distribuția oportunităților de acces la sănătate și educație, de exemplu. Și acolo la nivel internațional se văd unele din cele mai insuportabile și lipsite de etică diferențe. De exemplu, dacă ne referim la Germania, fiecare fată și băiat german se așteaptă să fie în școală 14 ani. Dacă ne referim, pe de altă parte, la Burkina Faso, un copil din Burkina Faso merge la școală un an și jumătate. Deci puteți vedea că deja cazualitatea, soarta când te naști într-un anumit loc și nu în altul îți condiționează viața de la naștere, dar această inegalitate este mai agravată de faptul că nu ai aceleași șanse ca alți copii din alte țări. Acest lucru este adevărat în educație și în sănătate, de asemenea. Imaginează-ți simplul fapt că ești, de exemplu, născut în Sierra Leone și nu în Hong Kong, înseamnă că vei trăi cu 30 de ani mai puțin. Nu ai făcut nimic, nu ești vinovat de nimic, totuși viața ta va fi cu 30 de ani mai scurtă. Sau, dacă te naști în Republica Centrafricană, de exemplu, te poți aștepta la un venit de 600 de dolari pe an. Dacă ești născut în Qatar, poți aștepta 116 mii. Adică, aceasta nu este o lacună, este o diferență majoră. Deci, în distribuție cred că Moldova nu se descurcă rău. Și Moldova încă plătește pentru primii ani de schimbare; în deceniul anilor ’90, evoluția a fost deosebit de lentă în această țară. De exemplu, Armenia și Albania a început cu același indice ca Moldova în 1990, dar și-au revenit mult mai repede în urma schimbărilor socio-economice și politice, iar astăzi ele sunt mai avansate.”

Europa Liberă: Ce fac aceste foste republici sovietice, cu care împărtășim atât de multă istorie, ce le-a făcut să crească mai repede? Ce s-a întâmplat în Armenia, de exemplu, și nu s-a întâmplat în Moldova, în opinia dvs.?

Antonio Vigilante: „Sigur că au reformat statul mai repede, așa că au reconstruit instituții, participarea politică, mult mai rapid, probabil într-un mod diferit. Deci, ei au fost rapizi în înființarea instituțiilor democratice, în implicarea oamenilor în ele. Și, evident, bugetul și destinația resurselor, investiția în competențe și competitivitatea ca țară face în mod clar o diferență. Stabilitatea politicilor este destul de importantă, și nu este neapărat stabilitatea guvernului. Poți avea toate schimbările și schimbările democratice pe care le permit alegerile, dar, cu toate acestea, anumite politici naționale trebuie să fie consistente și trebuie menținute pentru o perioadă foarte lungă, timp de mai mulți ani. Deci, țările care se mișcă încet câteodată sunt victime ale acestui fenomen, când un guvern aprobă anumite politici, cum ar fi politicile de investiții, politicile fiscale și altele, dar apoi vine următorul guvern și schimbă totul. Așadar, nu există o stabilitate în politici și încredere din partea investitorilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care unele țări fluctuează mai mult decât altele, în ceea ce privește calea lor spre dezvoltare.”

Europa Liberă: Vorbind despre politici… În cercetarea Dvs., ați menționat că încrederea în guvernare pare a fi destul de joasă, doar 13% din cetățenii Moldovei având această încredere. Cum ar putea comunitatea internațională și chiar cetățenii să aștepte că politicile vor fi implementate și promovate de aceste autorități?

Antonio Vigilante: „Este o chestiune ce ține de schimbarea reală și schimbarea percepută. Consider că, evident, în scopul continuării tendinței pozitive, trebuie să adoptați schimbările necesare ale instituțiilor politice, sistemelor, accesului la justiție, și nu doar acestea. Apoi, avem oamenii care văd acest lucru și cred în el. Dacă adoptați toate politicile, iar ulterior, corupția este foarte înaltă, oamenii vor înțelege că există o cale de ocolit legea. Astfel, eu nu cred în aceasta, chiar dacă legea este corectă. Dacă instituțiile nu sunt credibile din motiv că nu sunt eficiente, oamenii se vor distanța de ele, chiar dacă acestea ar avea intenții bune. Consider că încrederea în Guvern este un indicator important și, după cum ați spus, în Moldova, acesta nu este foarte înalt, fiind de fapt unul din cei mai joși indicatori, într-adevăr. Cu toate acestea, există două probleme: una este reală și alta este comunicarea. Astfel, trebuie să realizăm schimbările, dar acest lucru nu este suficient. Trebuie de asemenea să comunicați și să le arătați bine, transparent, astfel încât oamenii să creadă că acestea sunt reale și nu doar declarative, astfel încât ei să adere mai convinși și să aibă încrederea în ceea ce are loc, astfel fiind mai optimiști față de viitorul lor propriu.

Aș vrea să spun ceva, deoarece raportul nu trebuie să facă pe cineva să se simtă pesimist. Nu există nicio țară care ar fi mers în sens invers dezvoltării din 1990. Chiar și acele țări care sunt în război, afectate de un conflict pentru o anumită perioadă. La momentul actual, noi constatăm că nu există nicio țară în lume care ar avea un indice al dezvoltării umane în 2017 mai jos decât cel din 1990. Acest lucru nu este suficient de bun, însă cel puțin este ceva – nici o țară nu merge înapoi, în termeni absoluți, comparativ cu situația din 1990.”

Europa Liberă: Deci, cu privire la dezvoltarea umană, cel puțin, ne aflăm în secolul XX…

Antonio Vigilante: „În orice caz, sunt sigur că în timp util, Moldova își poate reveni și există spațiu, pentru că ea dispune de resurse, nivel de educație. Țara are oportunități. Cred că este mai mult o chestiune de a afla care sunt factorii de declanșare care ar permite țării să meargă mai repede. O resursă sub-utilizată este turismul, de exemplu. Am observat că Moldova găzduiește doar 120.000 vizitatori anual, în timp ce alte țări având posibil mai puține atracții găzduiesc de trei sau de cinci ori mai mulți turiști. Astfel, acesta este un domeniu cu un potențial imens. Iarăși, abilitățile, există multe domenii care ar putea fi capitalizate. Există oportunități. Nu este o țară fără speranță. Este o țară cu viitor.”

Europa Liberă: ONU a adus Festivalul Internațional de Film Documentar Millenium în Moldova care tinde să exploreze interacțiunea dintre artă și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. În opinia Dvs., cum poate arta îmbunătăți situația drepturilor omului într-o țară precum Moldova? Și poate ea face acest lucru în general?

Antonio Vigilante: „O să vă dau un răspuns care este destul de general, însă va aborda întrebarea dvs. Toate Guvernele au convenit că până în 2030 aceste Obiective de Dezvoltare Durabilă vor fi realizate. Sărăcia trebuie să fie eliminată, foamea să fie eliminată, schimbările climaterice să fie inversate, etc. educația și sănătatea trebuie să fie pentru toți, trebuie să creeze locuri de muncă. Toate acestea sunt foarte bune, dar dacă acestea rămân la nivelul unei declarații guvernamentale și un acord internațional, oamenii vor spune: ok, hai să așteptăm și să vedem, deoarece aceasta nu e treaba mea, ci a guvernului și a statisticii. Nu, este de fapt ceva ce se referă la viața fiecăruia și la viața cotidiană. Aceasta poate fi o diferență pentru multă lume la nivel mondial dintre viață și moarte. Oamenii nu neapărat înțeleg acest lucru. Există forme de artă care ajută oamenii să cunoască alți oameni, să înțeleagă ce este dincolo de limitele noastre proprii, ce este dincolo de orizontul nostru, ce are loc acolo, pentru ce ei luptă, care este speranța lor, care este demnitatea lor. Prin aceste documentare se permite acest lucru, vă permite să înțelegeți și să simțiți empatie față de istoriile altor oameni, față de alte situații, care uneori au o tangență cu istoria dvs. alteori sunt foarte diferite, dar cel puțin deveniți un cetățean global mai bun. Înțelegeți că problema noastră aici în Moldova, în Chișinău, în domeniul meu, pe strada mea, este doar o parte a unei probleme mult mai mari și probabil, dacă nu voi soluționa problema ceea, atunci nu voi putea soluționa nici problema mea, deoarece lumea este globalizată și din acest motiv, în vederea influențării vieții mele, ar trebui să influențez viața globală. Trebuie să devin un cetățean global și să înțeleg că multe din lucrurile pe care le vedem la nivel global nu sunt distante, ci ne afectează viața noastră în fiecare zi. Dar câți oameni ar putea să se declare cetățeni globali, care să înțeleagă problemele globale? Să ne uităm la schimbările climatice, care ar putea ruina milioane de oameni și țări întregi. Ele afectează agricultura oriunde în lume. Acestea nu reprezintă o problemă care trebuie să fie soluționată de altcineva. Toți sunt afectați, astfel este treaba tuturor. Astfel, acestea sunt Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Noi utilizăm arta, pentru că prin emoții, uneori, vă dați seama și sunteți îndemnați spre acțiune cu mult mai mult decât prin rațiune. Știți, mintea dvs. vă poate spune ceva, ați putea spune ok, dar oricum. Însă, când sentimentele dvs. profunde sunt implicate, atunci posibil, puteți să vă simțiți mai îndemnați să participați, să fiți conștient și revenind la întrebarea dvs. să urmăriți ce face țara, ce face Guvernul. Întrebați și cereți ca angajamentul care a fost asumat pe plan internațional să fie implementat și realizat. Consider că fără participarea civică, fără presiunea populară, guvernele pot fi sustrase și pot uita despre ceea ce este calea cea dreaptă. Eu simt rolul angajamentului civic care poate trece la fel prin artă și filmele documentare sunt deosebit de adecvate, deoarece un film documentar nu este prescris dar vă face să vă gândiți și stă cu dvs. pentru o perioadă lungă de timp după ce l-ați vizionat, posibil contrar unui film de ficțiune, care vă distrează și apoi dvs. uitați. Un film documentar, întrebarea din acesta vă deranjează și continuă să revină. Astfel, dvs. reflectați și apoi probabil dvs. aveți dorința de a face ceva.”