Rusia a intrat în 1922 cu un guvern instabil care guverna în special prin legea marțială, cu un război civil continuu, o foamete care se răspândea în regiunea Volga și părți ale țării ocupate de forțele de intervenție străine. Pe plan international, era considerată încă un paria.
Dar până la sfârșitul anului, bolșevicii marcaseră cea de-a cincea aniversare a loviturii de stat din 1917, cunoscută sub numele de Revoluția din Octombrie, aproape puseseră capăt războiului civil împotriva așa-ziselor forțe capitaliste și monarhice, goniseră din țară mare parte din trupele străine și semnaseră primul tratat de pace international, cu Germania.
La 30 decembrie 1922, reprezentanții guvernelor sovietice ale Rusiei, Ucrainei, Belarusului și Republicii Transcaucaziane au urcat pe scena Teatrului Bolșoi din Moscova pentru a proclama formarea unei noi țări, care în mai puțin de două generații va deveni o superputere globală - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Privind retrospectiv, 1922 pare însă un an fatidic pentru Rusia și vecinii ei, un an în care țara s-a rupt decisiv de trecutul său. În materie de politică, afaceri externe și cultură, au avut loc evenimente și au fost luate decizii care au pus bazele a decenii de opresiune totalitară instituționalizată.
Anul acesta vor fi aniversate mai multe evenimente pe care președintele rus Vladimir Putin și alții care susțin că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost o „catastrofă geopolitică” ar prefera să nu și le amintească.
Ascensiunea unui „sociopat”
„Acesta este primul an în care am avut ocazia să ne dedicăm eforturile sarcinilor reale, principale și fundamentale ale construcției socialiste”, a declarat liderul revoluționar și fondatorul sovietic Vladimir Lenin, în sesiunea de închidere a celui de-al 11-lea congres al partidului bolșevic din Moscova, pe 2 aprilie 1922, într-un discurs axat pe planurile sale economice.
„În ultimul an am arătat destul de clar că nu putem conduce economia”, recunoștea Lenin. „Fie dovedim contrariul în anul viitor, fie puterea sovietică nu va putea exista”.
Dar, retrospectiv, cea mai de rău augur decizie a congresului a fost numirea unui nou secretar general de partid: Iosif Stalin, un fost student la seminar în vârstă de 43 de ani, devenit revoluționar. Mai multe amănunte pe pagina Europa Liberă România.