2022: «anul NATO» și al Ucrainei

Se încheie „anul Ucrainei”, cum o amintește săptămânalul britanic The Economist în ultimul său număr pe anul acesta. Ba chiar, The Economist alege Ucraina ca fiind efectiv și incontestabil «țara anului 2022». A fost însă și «anul NATO». Putin a invadat Ucraina în luna februarie sub pretextul că ar dori să oprească extinderea NATO și a obținut pe dos: o Alianță Nord Atlantică mai unită ca oricând.

2022: «anul NATO» și al Ucrainei

Încă din luna martie, s-a decis întărirea flancului estic, NATO inițiind o serie de întăriri permanente, la sol, dar și în aer și pe apă. S-a trecut la întărirea securității cibernetice, de asemenea, precum și la o mai bună interoperabilitate a trupelor și armamentului țărilor membre, cărora li s-a cerut să-și sporească cheltuielile militare cel puțin până la pragul deja asumat de 2% din Produsul Intern Brut (PIB), ceea ce România face deja.

A venit apoi candidatura Suediei și Finlandei. Primirea celor două țări nordice fusese decisă de șefii de stat și de guvern ai celor 30 de țări membre la summit-ul de la Madrid din 28-30 iunie. Formula oficială este că cele două țări au fost invitate să se alăture Alianței și au acum statutul de „invitați" (invitees).

Parlamentele majorității celor 30 de țări membre actuale au ratificat deja primirea celor două țări nordice. Ea întârzie, deocamdată din pricina a ceea ce se poate numi un șantaj din partea unui membru NATO foarte important, Turcia, mai ales în contextul actual.

### Vezi și... ### Ce măsuri pot lua UE și NATO după atacul Rusiei asupra Ucrainei

Extinderea Alianței nu poate avea loc decât prin aprobarea unanimă a celor 30 de membri de acum, dar președintele turc Recep Erdoğan a formulat revendicări față de cele două țări, Finlanda și Suedia, în chestiuni legate de ceea ce el numește terorismul kurd, și de prezența în țările scandinave a unor militanți kurzi (din gruparea PKK) în exil care au primit azilul politic.

Dincolo de toate acestea, Erdoğan mai speră și să poată să-l convingă pe Joe Biden să accepte potențiala vânzare de aeronave avansate americane F-16 către Turcia.

Vreme de zeci de ani, Finlanda și Suedia și-au cultivat cu atenție neutralitatea. Din punct de vedere cultural, ele sunt ferm în tabăra vestică, dar până acum s-au ferit să-și irite vecinul uriaș cu arme nucleare, Rusia.

„Putin dorea să aibă mai puțin NATO la frontiere, dar acum are mai mult NATO”

Invadarea Ucrainei a determinat o regândire radicală, atât din partea guvernului Suediei și Finlandei, cât și a populației celor două țări, oamenii întrebându-se dacă nu ar putea fi mai în siguranță până la urmă „în interiorul cortului”, adăpostindu-se sub protecția colectivă a NATO cunoscută sub numele de „Articolul 5”. Acest articol vede un atac asupra unui membru ca un atac asupra tuturor. Un sondaj recent din Finlanda a arătat că 62% dintre finlandezi sunt în favoarea aderării.

Ironia cea mare este că în ultimii 25 de ani Finlanda și Suedia au fost cei mai mari sprijinitori ai Turciei și ai ambițiilor sale de apropiere de UE. Turcia este un etern candidat la aderarea la UE, de aproape șase decenii, încă de la începutul anilor 1960, iar Finlanda și Suedia au sprijinit în permanență candidatura Turciei, în vreme ce lideri europeni ca Nicolas Sarkozy și Angela Merkel se opuneau, nu în ultimul rând din pricina tendințelor autoritare ale lui Erdoğan.

Rămâne însă acest fapt, amintit și de secretarul general al Alianței Jens Stoltenberg: „Putin dorea să aibă mai puțin NATO la frontiere, dar acum are mai mult NATO.”

Este greu de imaginat acum că de la Elțîn și de la crearea defunctului «Consiliu Rusia-NATO» și până după ocuparea și anexarea Crimeei, în 2014, Rusia a avut o misiune permanentă, ca o ambasadă, la sediul Alianței din Bruxelles.