„De ce coada este cea mai mare, cea mai reală și cea mai durabilă realizare a României zilelor noastre?”

Scrisoarea unui procuror român refugiat în Occident către Nicolae Ceaușescu

De vorbă cu ascultătorii

8 aprilie 1979

Scrisoarea fostului procuror-șef Ioan Mărculescu către Nicolae Ceaușescu

În locul programului obișnuit „De vorbă cu ascultătorii”, transmitem, astăzi, o scrisoare deschisă adresată domnului președinte, Nicolae Ceaușescu, de dl. Ioan Mărculescu, fost procuror șef al Procuraturii Sectorului 7 din București.

„Mult stimate domnule președinte!

Cel ce Vă adresează aceste rânduri, nevoit să o facă dinafara fruntariilor țării, este unul din cei circa două milioane șapte sute de mii de membri de partid care a purtat cu cinste și demnitate mulți ani carnetul de partid și care (neputând să se exprime liber gândurile și sentimentele pe pământul nostru și al străbunilor noștri) s-a văzut nevoit să ia calea pribegiei și (devenit astfel o un străin printre străini) își permite, din depărtare, să Vă comunice ceea ce gândește și simte.

Și a ales calea pribegiei datorită procurorului general al Republicii Socialistă România, care, dovedindu-și din plin sărăcia cunoștințelor profesionale de specialitate pentru pretențiile funcției ce i s-a încredințat - lucruri de care se fac vinovați, de altfel, cei ce l-au recomandat - a dovedit în plus și lipsă totală de încredere în toți subordonații săi, pe care i-a privit întotdeauna cu dispreț, indiferent de numărul anilor serviși și de eforturile depuse în instituție și indiferent de meritele care nu puțini le-au câștigat prin muncă. Și nimic nu este mai jignitor decât - după foarte mulți ani onorați prin muncă cinstită, conștiincioasă, rodnică, pătrunsă de simțul răspunderii și recunoscută ca atare de toți cei ce au avut datoria s-o aprecieze - să fii dintr-o dată, fără niciun motiv cât de cât demn de luat în seamă, pus sub semnul întrebării, sub semnul neîncrederii.

În afara de faptul că Procuratura Republica Socialistă România are cu totul alte sarcini decât consiliile populare (în care domnia sa, se pare, este specializat), a confundat sarcinile acestor două instituții, încărcând activitatea procurorilor cu lucrări inutile și nu puține, în afara atribuțiilor lor, transformându-i în statisticieni, în dauna activității lor de bază, care justifică rațiunea și scopul instituției din care fac parte.

Prin numirea sa în această importantă funcție, s-a realizat exact ceea ce s-ar fi obținut dacă un inginer, care în viața lui a auzit ceva despre Biblie, ar fi fost hirotonisit preot și numit paroh la o biserică. Dar recomandarea pentru o asemenea importantă funcție constituie și o abatere de la principiul, nu o dată subliniat de Dvs., potrivit căruia, funcția de conducere implică obligatoriu o îmbinare perfectă între pregătirea politică și cea profesională.

În Procuratură, în Justiție și chiar în sectorul de resort din Comitetul Central al Partidului Comunist Român au circulat, și circulă, diferite maxime și cugetări, creații ale înaltului demnitar, care însă își sprijină întotdeauna cuvântările în fața subalternilor amintindu-vă numele și citându-vă, cel puțin, o dată în fiecare frază pronunțată. Informarea Dvs. obiectivă cu privire la cele relatate mai sus le-ar confirma și i-ar da, poate, posibilitate de a-și pune în valoare cunoștințele în problemele consiliilor populare.

Mult stimate domnule Președinte, după preluarea puterii de către clasa muncitoare și după perioada de pauperizare, teroare și abuz, orice a urmat, ați fost singurul om care ați reușit, într-un timp relativ scurt, să câștigați nu numai dragostea și atașamentul poporului, dar și încrederea sa nezdruncinată într-o viață mai bună, într-un viitor marcat de progres și bunăstare.

Ați fost pentru toți cetățenii stindardul bunelor speranțe și al hotărârii de a înlătura tot ce le furnizase o viață de mizerie materială și morală. Era rezultatul firesc al faptelor Dvs: ați criticat exageratul cult al personalității; ați criticat vehement abuzurile grosolane ale organelor de represiuni; ați dat posibilitatea reparării unor nedreptăți suferite de muți oameni, subliniind necesitatea încrederii în ceea ce numim cu toții Dreptate și Justiție; ați vorbit cu suflet de nemulțumirile cetățeanului și dreptul lui de a și le exprima; ați criticat mania ședințelor și ați și luat măsura reducerii numărului celor de partid de la una pe lună la una pe trimestru - este drept, numai temporar; ați preluat modelul străin de organizare a teritoriului țării, revenind la vechile denumiri și steme ale vechilor județe; ați încurajat inițiativa, seriozitatea conștiinciozitatea, priceperea și abnegația în sensul lor constructiv și ați subliniat necesitatea cointeresării materiale a oamenilor muncii; ați adoptat o nouă lege a pensiilor, menită să asigure o bătrânețe liniștită și demnă celor ce au muncit o viață, ați accentuat necesitatea îmbunătățirii aprovizionării populației cu produse de larg consum, alimentare și nealimentare; ați subliniat necesitatea respectării demnității și personalității omului, libertății, drepturilor și intereselor lui legitime; ați criticat favoritismul, formalismul, birocratismul și ați cerut tuturor, indiferent de funcție, stricta respectare a legalității; ați pus un accent mai mare pe construcția de locuințe din fondurile statului; ați criticat politica ce dusese agricultura în prăpastie și ați inițiat unele măsuri menite să ii asigure un drum ascendent; ați permis și încurajat cântarea imnurilor de redeșteptare națională, interzise anterior; ați subliniat necesitatea cunoașterii originii și trecutului de luptă al poporului; ați încurajat pe oamenii de știință, literatură și artă și ați restatornicit locul și importanța valorilor naționale în viața națiunii; ați formulat și promovat cu curaj principiile politicii externe, prilejuind simpatia, admirația și interesul popoarelor lumii și satisfacție pentru întreg poporul nostru; ați extins pe multiple planuri relațiile România cu foarte multe țări; ați dat poporului satisfacția de a nu vedea manevrele militare ale unor trupe străine pe teritoriul țării; ați deschis larg porțile pentru turiștii străini - sursă de valută forte, dar și de cunoaștere și înțelegere și ați deschis o ușă (e drept, mai mică - dar ați descris-o) și pentru călătoriile

turistice ale românilor în străinătate; ați creat temeiurile cele lăsau să se întrevadă o concordanță perfectă intre politica externă și politica internă a conducerii partidului și statului.

Și totuși… anii care au urmat după 1971 au marcat o cotitură inexplicabilă pe planul politicii interne tocmai când concordanța cu politica externă începuse să se realizeze și când nu se intuia niciun motiv care s-o stopeze.

Este incontestabil faptul că doriți cu toată puterea ființei Dvs. să realizați, într-un timp cât mai scurt, creșterea potențialului economic al țării și, pe această bază, creșterea nivelului de trai material și spiritual al poporului, ridicarea României pe o treaptă superioară de civilizație și cultură.

Nimeni nu Vă poate contesta buna credință și bunele intenții. Vi se impută însă greșita alegere și stabilire a căilor programate și a metodelor folosite; vi se impută faptul că sunteți dezinformat, că cei ce au datoria să Vă spună adevărul - vi-l ascund. Vi se impută faptul că vizitele de lucru ce le faceți în capitală și în întreaga țară (pregătite de organele locale cu o teamă ce le alungă și somnul) nu Vă pot arăta decât vopseaua proaspăt dată, lustrul de suprafață, ordinea desăvârșită și realizările sau, altfel spus, tot ce poate arăta cât de bun conducător sunt cei ce răspund de activitatea ce o controlați. Vi se ascund cu dibăcie lipsurile răutățile și neajunsurile, uneori - proasta organizare, dezinteresul tuturor celor mulți și nemulțumirea generală devenită cronică.

Poporul se întreabă și întreabă, dar – în zădar, pentru că nimeni că nimeni nu-l ascultă, nimeni nu explică și nimeni nu-i răspunde:

De ce v-ați îndârjit în stabilirea unei cote atât de mari pe fondul de acumulare în dauna celui de consum, deși Vă este cunoscut că prin aceasta prelungiți fără termen sacrificiile ce implicit ii cereți?

De ce popoarelor țărilor mai sărace, vecinilor României, cu cote destinate acumulării mai mici, le este deja asigurat un standard de viață superior?

De ce se fac investiții uriașe în acele ramuri al industriei în care nu sunt niciun fel șanse de a deveni competitivi pe piața externă și în care prețurile obținute totuși nu acoperă nici costurile?

De ce nu se acordă o atenție deosebită agriculturii, industriei agroalimentare și a acelor ramuri ale industriei pentru care avem experiența, priceperea și resursele materiale necesare și pentru

ale căror produse sunt mai multe posibilități de desfacere în condiții avantajoase pe piața mondială?

De ce țăranii-cooperatori refuză să strângă recolta, de ce o privesc ca și când nu ar fi a lor? Care sunt cauzele acestor atitudini de total dezinteres și, mai ales, de ce nu se iau măsuri pentru reala lor cointeresare?

De ce se cere în continuare, an de an, elevilor, studenților și oamenilor muncii din orașe să suplinească prin munca lor dezinteresul țărănimii?

De ce nu se observă că toate reformele și toate metodele folosite până în prezent pentru cointeresarea țărănimi n-au nici cel mai palid rezultat, fiind respinse cu tăcută indignare?

De ce țărănimea - din care am descins cu toții, și muncitori, și intelectuali, chiar dacă soarta și viața ne-au așezat sau nu pe o treaptă oarecare a ierarhiei politice sau administrative - a fost și este cea mai dezmoștenită și mai dezavantajată clasă socială din România tuturor timpurilor, deși ea a plătit cu cel mai mare tribut de vieți și de sânge apărarea pământului strămoșesc pe care s-a născut?

De ce transformarea socialistă a agriculturii așa cum s-a înfăptuit în România nu asigură țăranului muncitor decât limita suportabilă a mizeriei, iar clasei muncitoare și celorlalte pături sociale - lipsa cronică de produse agroalimentare?

De ce nu se văd și nu vi se aduc la cunoștință realizările gospodăriile individuale, care asigură piețele orașelor cu legume și fructe și care le-au creat un standard de viață remarcabil?

De ce nu se acordă muncitorilor o retribuție care să stimuleze substanțial și sporirea producției, și calitatea ei superioară indispensabilă unei desfaceri competitive; o retribuție care să permită oricărui muncitor să vadă și să simtă - în propriul buzunar și la sfârșitul fiecărei luni - rezultatul muncii lui fructuoase?

De ce nu se acordă intelectualilor o retribuție în raport proporțional și cu investiția făcută de stat pentru pregătirea lor superioară, și cu importanța socială a muncii lor?

De ce cetățenii României de azi sunt tentați să-și părăsească țara și de ce cei de naționalitate germană cer, în masă, viză de plecare definitivă? De ce acest fenomen n-a fost deloc caracteristic României antebelice?

De ce nu se iau măsuri pentru înlăturarea cauzelor care generează această stare de lucruri?

De ce nu se renunță la învățământul politic de masă? Ce roade a adus el în cursul anilor? Cu cât a crescut datorită lui producția industrială sau agricolă, productivitatea muncii, calitatea produselor sau nivelul de trai al poporului - nu constituie el un prilej de cheltuieli bănești inutile? Oare faptul că omul muncii constată că munca sa conștiincioasă și constructivă se reflectă

direct și imediat - nu după una sau mai multe generații - în nivelul lui de viață? Nu ar constitui asta cel mai eficient învățământ politic? Credeți că documentele de partid și întrecerile socialiste vor putea înlocui vreodată această evidentă realitate? În afară de cei plătiți pentru îndrumarea și controlul învățământului politic de masă nici măcar un singur om al muncii nu s-a înscris la o formă sau alta de învățământ de bună voie, din curiozitate sau pentru a se instrui? Iar dacă nimeni nu s-ar ocupa de asemenea înscrieri, la fiecare început de an, tot nimeni n-ar regreta autodesființarea lui. Bucuria ar fi generală pentru câștigarea timpului pierdut!

Dacă aproape toate orașele țării sunt în prezent sub aspect arhitectonic asemănătoare, datorită uniformității tuturor noilor cartiere construite în ultimii 20 de ani, de ce se urmărește același lucru și la țară? De ce nu sunteți informat că proiectele-tip de case individuale pentru centrele rurale (case construite într-o curte ce nu poate depăși 200 m² și, respectiv, 300 m² în varianta caselor cu un etaj) nu îmbie pe nimeni să le realizeze și de ce s-a ajuns

ca nu în puține comune să se construiască blocuri de locuințe - toate la fel și în vădită discordanță cu linia arhitecturală a tuturor celorlalte case. Ce rost au blocurile de locuințe la țară? Ce tradiție pătează ele, cui îi folosește dispariția gospodăriei țăranului muncitor și unde mai poate crește el vaca, porcul și păsările?

De ce coada, impusă de lipsurile războiului, s-a instalat în viața oamenilor în așa fel încât și azi, după 35 de ani după terminarea lui, nu mai poate fi desființată? Le place oare oamenilor muncii să

stea la coadă: și pentru carne și pește (atunci când sunt) și pentru pâine, mezeluri, brânzeturi, și pentru orice se găsește într-un magazin alimentar, și pentru legume și fructe, și pentru foarte multe altele? De ce coada este cea mai mare, cea mai reală și cea mai durabilă realizare a României zilelor noastre și de ce Ungaria, de exemplu, a reușit s-o treacă în rândul tristelor amintiri?

De ce chiar și aprovizionarea unităților economice cu materii prime, materiale, combustibili și piese de schimb lasă și astăzi de dorit, producând goluri în producție și impunând muncă în asalt la fiecare sfârșit de perioadă de plan? Ce servicii se aduc socialismului și ce succese poate el propaga, în condițiile expuse mai sus, popoarelor altor țări chiar dacă incontestabilele realizări ale regimului sunt tot atât de evidente? Oare prețul plătit - cu interminabilele și tot atât de incontestabilele sacrificii ale întregului popor - nu este totuși prea mare?

De ce permiteți ca zeci de mii de oameni să fie scoși din producție împotriva neexprimatei lor voințe, ținuți în picioare ore întregi - în piețe, pe marginea străzilor, a șoselelor, în ploaie, în frig sau sub arșița soarelui, păziți pentru a nu-și părăsi locuirile – numai pentru a Vă întâmpina pe Dvs. sau pe oaspeții Dvs. pentru a Vă scanda numele? Credeți în sinceritatea unor asemenea manifestații realizate în asemenea condiții? Credeți că toți cei care abuzează, amintindu-vă mereu numele - citându-vă și preamărindu-vă cu orice ocazie, în orice cuvânt, în orice text tipărit, în proză sau poezie, la radio sau televiziune, în adunările de orice fel - o fac cu sinceritate?

De ce, împotriva prevederilor Constituției, se combat credințele religioase, chiar cele recunoscute de stat? De ce nu se revine la măsura nerecunoașterii sărbătorilor religioase (au mai revenit și alte state care construiesc societatea socialistă) și de ce obiceiurile tradiționale legate de Biserică sunt apreciate ca nefaste? De ce s-a uitat că Biserica a constituit în decursul istoriei țării lăcașul culturii, izvorul dragostei de glie și de neam de la care s-au adăpat sute de generații, tezaurul în care s-au păstrat marile valori de cultură și artă veche românească și care a apărat și

strâns în jurul lui întreaga suflare românească? De ce se uită că niciodată nimeni nu a reușit să despartă Biserica de Popor și că lupta împotriva Bisericii n-a reușit de-a lungul veacurilor decât fortificarea ei?

De ce întregul popor trebuie să gândească după același calapod și de ce oamenii nu pot avea idei constructive în favoarea lor chiar în cadrul societății socialiste?

De ce numi indicațiile Dvs., în orice domeniu de activitate, sunt întotdeauna calificate drept: „prețioase și de o excepțională valoare teoretică și practică” și de ce părerile, opiniile, propunerile sau sugestiile nu ar putea fi, eventual, tot atât de valoroase? De ce valoarea unei idei este apreciată numai dacă pleacă de sus și de ce nu există mai multă receptivitate și interes tot atât de mare și pentru ideile ce pleacă de jos? Oare în tratarea problemelor mari sau chiar foarte mari, cunoștințele sau opiniile specialiștilor - chiar contradictorii, dar constructive, dezbătute public și prin toate mijloacele de informare și comunicare - n-ar avea darul de a ajuta conducerea de partid și de stat în alegerea celor mai bune soluții?

Parodia dezbaterilor publice, ce are loc în prezent, n-ar trebui oare înlocuită cu confruntarea de opinii curajoase și deschise? Nu s-ar pierde decât corul apologeților ideilor ce vin de sus, dar această așa-zisă „pierdere” ar constitui un enorm câștig - și pentru popor,

și pentru conducerea de partid și de stat. Astfel, de exemplu, Dvs. personal ați încercat în câteva cuvântări, difuzate de radio și televiziune și apoi publicate în presă, să explicați necesitatea stabilirii și menținerii unei cote ridicate destinate fondului de acumulare. Explicațiile Dvs. au fost foarte clare, iar corul apologeților, folosindu-se de aceleași mijloace de informare și comunicare, le-a desecat în continuare în toate micile detalii, ajutându-se de cifre, de scheme, de diagrame etc., dar claritatea indiscutabilă a tuturor explicaților date n-a reuși să convingă masele de oameni și n-a reușit, pentru că ei știau că vecinii lor de graniță trăiesc mai bine, deși nu s-au născut în țări gata industrializate și nici n-au realizat ritmuri de industrializare la nivelul atins de România.

Mult stimate domnule Președinte! În prezent, peste tot - la țară, în orașe, în mijloacele de transport în comun, la piață, la munca patriotică, la cozi în magazine, la policlinică (unde cozile sunt mai mari ca în magazine), în spitale, pe stradă, la serviciu, pe stadioane etc., deci absolut peste tot - se spune răspicat adevărul, se spun clar marile nemulțumiri ale tuturor, ale tuturor celor mulți, al întregului popor, indiferent de sex, credințe religioase sau de naționalitate - toți știu că înainte de alegerea Dvs. la conducerea partidului era foarte riscant pentru libertatea lor să-și exprime sincer părerile și nemulțumirile ce-i frământau. Acum, o fac și o fac fără repercusiuni, dar cu conștiința neîmpăcată, deoarece nu văd nicio ieșire și nu întrevăd nicio licărire de speranță.

Toți știu că trăiesc și muncesc în cea mai bogată țară din sud-estul Europei, dar că sunt totuși cei mai săraci locuitori ai aceleiași zone geografice. Săraci în țară bogată, ceea ce nu știu și nici nu pot înțelege este motivul pentru care Dvs., cel care le-ați câștigat inițial încrederea, V-ați oprit din drumul menit să le împlinească speranțele și nici de ce ați revenit la unele hotărâri deja aplicat (Legea Pensiilor din '66, de exemplu) sau ați amânat sine die adoptarea altora, adoptate și promise anterior.

Mult stimate domnule Președinte! Aveți posibilitatea, ca nimeni altul, să Vă informați exact de starea reală de spirit a populației; să-i cunoașteți tot atât de exact frământările și necazurile; să știți unde se oprește adevărul și de unde începe minciuna; aveți toate puterile în mâinile Dvs. și sunteți singurul în măsură să înlăturați minciuna și pe mincinoși; să luați legătură directă cu masele de oameni; să le dați curajul să Vă spună păsurile, nu prin reprezentanții lor aleși, ci direct, nemijlocit, în cadrul acelorași vizite de lucru, mai puțin sau chiar deloc pregătite - veți surprinde astfel realitățile așa cum sunt; veți afla astfel adevărul ce vi se ascunde și, acționând apoi în consecință, pentru înlăturarea cauzelor generatoare de nemulțumiri, veți reda poporului încrederea pentru binele, prosperitatea și fericirea ce-i doriți. Nimic și nimeni nu Vă poate împiedica să realizați acest lucru, întrucât alături de Dvs. va fi întreg poporul, cu toată sinceritatea, priceperea, conștiinciozitatea și abnegația necesare, cu toată capacitatea și puterea lui de muncă!

Fiți sigur că, pornind pe un asemenea drum, niciun cetățean al României, indiferent de naționalitate, nu va mai dori să mai părăsească țara în care s-a născut, în care a muncit și care l-a hrănit. Fiți tot atât de sigur că așa cum întreg poporul a fost alături de Dvs., spontan și cu tot sufetul, atunci când ați înlăturat forme de organizare și metode străine lui sau când ați asigurat pensii omenești celor ce au muncit o viață, tot astfel va fi sprijinul Dvs. de nădejde când va vedea că ați revenit pe drumul năzuințelor lui.

Vreți să faceți propagandă socialismului? Alegeți drumul dorit de popor și veți realiza cea mai convingătoare propagandă! Nicio concepție politică, indiferent cum se numește, nu poate fi pe drept criticată dacă asigură efectiv respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, adevărata etică și echitate socială, dacă luptă pentru realizarea păcii și înțelegerii intre oameni, pentru realizarea progresului pe toate planurile vieții sociale, prosperității și satisfacerii depline a nevoilor materiale și spirituale ale întregii societăți omenești. Fie ca omenia, buna credință și bunele intenții, ce nu vi se pot contesta, să învingă și să aducă poporului împlinirea speranțelor pentru o viață mai bună și mai demnă.

[Transcriere: Diana Benea]