Varazdat Hambardzumian, sculptor din Erevan
Ultimul guvern s-a purtat foarte ciudat. Când vedeau un bătrân căutând prin tomberoane, îl ignorau. Dacă ai fi povestit asta cuiva acum 50 de ani, nimeni nu te-ar fi crezut.
Revoluția a fost un test pentru noi și onoarea a triumfat. Este oare ceva mai important decât asta? Oamenii au oportunități acum, simt că pot porni o afacere fără ca cineva să îi împiedice. Republicanii (partidul fostului prim-ministru Serj Sarkisian, care a demisionat sub presiunea protestelor stradale masive din 2018) încearcă să strice totul. Asta înseamnă că revoluția are deja succes, că ne mișcăm în direcția bună.
Armenii au nevoie acum de un sentiment de înțelegere și de iubire, unul pentru celălalt. Simt că ne apropiem de acel moment, dar nu sunt mulțumit încă.
Narine Martirosian, cofetar din satul Uși
Ceea ce facem nu ne poate asigura viitorul. Să vindem dulciuri la marginea șoselei? Până când? Dacă ar exista o fabrică aici, aș putea avea o slujbă decentă, stabilă.
Când a avut loc revoluția, nu știam prea multe. Aveam impresia că lucrurile se vor îmbunătăți, dar deocamdată nu vedem schimbări. Acoperișul nostru are o problemă și am auzit că există o inițiativă de reparație a tuturor acoperișurilor deteriorate din sate. Se pare că e vorba despre o lege nouă. Nu știm dacă este adevărat sau nu, dar sperăm că guvernul va realiza acest lucru.
În unele zile, reușesc să-mi vând dulciurile, fructele și copiii mei au ce mănca; în alte zile nu vând nimic și ei rămân flămânzi. Uneori nu au nici pantofi cu care să meargă la școală. De ce trebuie să lucrăm pe marginea șoselei? Avem nevoie de fabrici. Dacă ar exista o fabrică, aș avea un venit stabil, ca pe vremuri.
Hayk Simonian, profesor de matematică din satul Bagaran
Nu cred că s-a schimbat ceva în sistemul de învățământ. Văd că noua conducere nu știe de unde să înceapă. Nu pot spune că este un guvern rău, ci doar foarte confuz.
Ei cer multe, dar nu ne dau instrumentele de care avem nevoie. Până de curând am avut un singur computer la școală, însă în fiecare zi trebuia să introducem evaluările online. Nouăsprezece profesori, un computer, o grămadă de lucru și o conexiune la internet foarte-foarte lentă. Ce naiba?
Pot spune guvernului aceste probleme, dar ei nu pot face nimic, pentru că nu au resurse. De aceea ei trebuie să se concentreze pe calitatea educației și nu pe documente sau înregistrări online.
Mulți dintre copii nu au un scop în viață. Sunt pierduți. Asta vine din educație: dacă ai parte de-o educație decentă, dacă înțelegeți lumea din jurul tău, vrei să devii parte din această lume. Vreau să le dau copiilor un scop.
Artak Simonian, preot din orașul Echmiadzin
O revoluție este ca o maree puternică. Aduce bijuterii și inele pierdute, ceasuri de valoare, dar și multe gunoaie. Oamenii sunt încântați de această maree - toți sunt gata să-și schimbe viața. Însă acum trebuie să așteptăm retragerea apelor pentru a vedea ce a rămas. Gunoiul sau comoara? E prea devreme să spunem.
Aici, în Echmiadzin, schimbările se simt. Fiecare regiune ar fi putut avea propriul său Manvel și să simtă beneficiile revoluției. Oamenii se bucură de fericire interioară. (Nota redacției: Manvel Grigorian este fost general și parlamentar, arestat la scurt timp după evenimentele din 2018 și acuzat de mai multe infracțiuni, inclusiv extorcare de bani).
Astghik Haciatrian, barmană din Erevan
Eram foarte entuziasmați când a avut loc revoluția. Acum, pentru mine personal, aș spune că sunt foarte dezamăgită. Nimic nu s-a schimbat.
M-am așteptat să fie combătut nepotismul. Noul guvern trebuie să adopte legi care permit tinerilor să-și valorifice potențialul, indiferent de conexiunile pe care le au sau nu le au.
Vreau să văd o Armenie prosperă. Vreau să văd oameni mulțumiți de munca lor, și nu de această continuă corvoadă, marcată de mici recompense. În Armenia este ceva obișnuit. Știu oameni angajați la minister care lucrează până în noapte, dar sunt plătiți foarte prost.
Ruzan Avoian, vânzătoare de fructe din Gyumri
Gyumri este un oraș sărac. Este foarte greu să vinzi ceva aici. Este la fel întotdeauna: dacă nu muncești, nimeni nu te va ajuta. Revoluția nu a fost un eșec. Dați-mi voie să spun așa: o revoluție este ca și cum primești o casă nouă. Tot tu trebuie să o mobilezi. Numai un prost poate crede că o revoluție rezolvă totul.
Eu și copiii mei eram afară, când a avut loc cutremurul. (Nota redacției: dezastrul din 1988 a distrus cea mai mare parte a orașului Gyumri și a omorât circa 25.000 de oameni.) Hainele de pe noi erau tot ce ne rămăsese. Așa că am preluat inițiativa și mi-am construit propria casă. Unii localnici încă așteaptă să li se dea locuințe noi și trăiesc în adăposturi temporare.
De ce ar trebui guvernul să facă asta? Dumnezeu ți-a dat un creier și-o limbă. Folosește-le! Guvernul nu are bani, așa că nu mai aștepta.
Radek, păstor din satul Lernavan
Oamenii se simt mai liberi. Liberi să-și exprime dorințele și grijile. Înainte, oamenii se temeau că ar putea spune ceva greșit. În conducerea anterioară, oligarhii republicani puteau fi nemulțumiți dacă noi spuneam ceva despre partidul lor.
Aici, la munte, noi câștigăm bani datorită animalelor, deci nu am fost afectați economic. În perioada sovietică, aici să găseau fabrici și aveam de lucru. Altceva nu contează. Oamenii pot avea o viață decentă dacă au locuri de muncă stabile. Am trei femei acasă, în familia mea. Le întrețin pe toate: ele sunt casnice și lucrează pământurile, deoarece nu pot găsi de lucru. Nu suntem închiși la minte, vrem ca femeile noastră să câștige și să-și construiască o carieră.
Varujan Harutiunian, fermier într-un sat de lângă Yeghegnadzor
Înainte de revoluție, nu exista aproape nicio oportunitate pentru micii fermieri în domeniul exportului – era un monopol. Din punct de vedere legal, nimic nu s-a schimbat. Dar legile antimonopol au început să funcționeze.
Îmi place agricultura, pentru că vezi rezultatele muncii tale - dacă muncești din greu, ai un salariu decent. Câștig o mie de dolari lunar dacă mă străduiesc.
Mă gândesc la țara mea ca la o familie: dacă toți membrii vor lucra, familia va reuși. Dar dacă nu există voință, atunci familia va eșua. Avem o felie a societății care vrea să trăiască bine, dar nu este pregătită să muncească. Din această cauză, prim-ministrul (Nikol Pașinian) întâmpină greutăți, pentru că oamenii nu vor să ajute.
Oamenii spun că nu există locuri de muncă în Armenia. Nu sunt de acord - oamenii sunt doar pretențioși. Nu aștepta, mergi la muncă. Alege un job la care ești bun și vei avea venit. Dacă toți ar accepta oportunitățile pe care le au, am avea țara viselor noastre.