Marţi am purtat o discuţie la Europa Liberă în care ne-am amintit de regretatul cîntăreţ Ştefan Petrache, iar unul dintre vizitatorii paginii noastre de Facebook a spus că oamenii sunt mult prea prinşi de cotidianul searbăd, bucşit cu lipsuri, pentru a se mai interesa de soarta unui om de artă.
Your browser doesn’t support HTML5
Arta în cotidian
E adevărat, viaţa în Republica Moldova e mai dificilă ca în multe alte părţi ale lumii. Şi nu doar din cauza sărăciei şi corupţiei, ci şi a răutăţii care pluteşte în aer. Am mai spus-o şi o mai spun: moldovenii sunt oameni răi.
Fireşte că acest cotidian moldovenesc îţi taie elanul, te seacă de puteri, de optimism, te transformă într-un individ încrîncenat şi obosit. Dar tocmai asta ar trebui să te apropie întucîtva de artă. Arta ne poate colora existenţa, ea ne poate face să trăim vieţile pe care nu avem cum să le trăim, ea e un mijloc foarte bun pentru a suporta mai bine realitatea anostă, cenuşie, e o accedere la banalul, dar necesarul frumos. De aceea, oricît de secundară ar fi, arta nu trebuie neglijată. Şi pentru că tot vorbeam de Ştefan Petrache, cîntecele lui extraordinare sunt în măsură să-i sensibilizeze pe mulţi.
Dacă reuşeşti să te sustragi iureşului zilnic şi să găseşti timp pentru un cîntec bun, pentru un film bun sau pentru un roman fain, te transformi un pic, devii mai uman, şi vezi lucrurile din mai multe perspective. Nu poţi să umbli o viaţă înhămat la căruţa cotidianului. Arta îţi face viaţa mai frumoasă, îi conferă demnitate şi te apropie de farmec. Încercaţi, dacă nu aţi făcut-o.