Arta pierdută a „sulițelor” de pe acoperișurile Moldovei

Acest ornament monumental de pe un acoperiș din Comrat este unul dintre nenumăratele rămășițe, uzate de vreme, ale unei tradiții arhitecturale unice în sudul Moldovei și în unele regiuni din apropiere.

Decorațiile sunt cunoscute sub numele de „sulițe”. Dacă mergi pe ulițele satelor din sudul Moldovei, aproape fiecare casă este încoronată cu una.

Andrei Prohin, secretarul științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a  Moldovei, spune că ornamentele erau, de obicei, orientate spre drum și serveau ca un fel de carte de vizită pentru familia din interior.

„Este un fel de a spune că familia care locuiește acolo este harnică și că are grijă de casă”, spune Prohin.

Fiecare desen are o semnificație proprie. Există nenumărate variante, unele cu rădăcini în tradiția populară. Doi porumbei deasupra unei case reprezintă o relație de iubire și armonie între soțul și soția din acea gospodărie.

Se spune că „șerpii” care se încolăcesc de o parte și de alta a ornamentului principal ar proteja  casa de spiritele rele.

Astăzi, multe dintre ornamente s-au deteriorat ori au dispărut complet. Prohin spune că tradiția a început să dispară prin anii 1970 și 1980.
 

„Acum este mai la modă să faci case care să semene cu cele din Occident, ridicate din materiale moderne”, a spus Prohin.

În mod tradițional, casa țărănească de lemn era folosită vreme de aproximativ trei generații înainte de a fi dărâmată pentru a se construit alta nouă.

Unele case mai noi imită tradiția cioplită în lemn cu modele din tablă, cum ar fi această casă din satul Avdarma.

Alte case fac variațiuni neașteptate pe marginea temelor tradiționale ale acoperișului. În Parapontika, proprietara în vârstă a acestei proprietăți spune că fiul ei a vizitat Moscova în timpul Jocurilor Olimpice din 1980 și a revenit cu suvenirul „Mișa”, mascota Olimpiadei.

Vladislav Anatolivetci, managerul Muzeului Regional de Istorie din Comrat, crede că tradiția sulițelor pe acoperiș a început acum 200-300 de ani, dar spune că este imposibil de știut cu certitudine, din cauza naturii perisabile a lemnului.

Casele, spune Anatolivetci, au fost construite de echipe care, în timpul procesului de construcție, puneau o cruce simplă de lemn pe frontispiciu pentru a binecuvânta proiectul. După ce casa era terminată, o „suliță” mai elaborată, sculptată de un meșter local, lua locul crucii.

Ornamentele erau, pentru familie, „o legătură cu Dumnezeu” și împiedicau spiritele rele să intre în casă, spune Anatolivetci.

Ambii experți care au vorbit cu RFE/RL spun că nu au existat încercări concrete de a reînvia tradiția. Anatolivetci crede  că, deocamdată, ar fi dificil să faci ca arta populară să revină la modă. „Oamenii sunt acum mai puțin spirituali decât erau odinioară”, ne-a spus el.