Autonomia găgăuză, după 25 de ani (VIDEO)

Doamnelor și domnilor, bine v-am găsit! La microfon – Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii Punct și de la capăt. Cu ce s-au ales găgăuzii în urma adoptării, acum 25 de ani, a unei legi privind statutul special juridic al Autonomiei Gagauz Yeri? Ce datorii mai are Chișinăul față de găgăuzi pentru ca ei să fie fericiți, să fie acolo unde și-au dorit? La aceste întrebări încercăm să aflăm răspunsul cu ajutorul experților invitați în studioul Europei Libere.

Autonomia găgăuză, după 25 de ani

Europa Liberă: În decembrie 2019, s-au împlinit 25 de ani de la adoptarea legii privind statutul autonomiei găgăuze. A fost un eveniment cumva trecut cu vederea, cel puțin n-am văzut petreceri fastuoase, pe măsura performanței, așa cum o prezintă Chișinăul în Europa, în sensul de reglementare a unui potențial conflict, comparabil cu cel transnistrean, care a luat-o în cu totul altă parte. Cine-și mai amintește de acele vremuri, de acum mai mult de 25 de ani, Tiraspolul cu Comratul mergeau mână în mână. Tiraspolul încerca să se asigure cu sprijinul „vărului” din Găgăuzia, convențional vorbind, dar sigur că au fost în condiții total diferite, geografic, în primul rând, erau dezavantajați, în comparație cu Transnistria, care-i separată de acest baraj natural, râul Nistru. Dar astăzi încercăm să vorbim totuși despre ceea ce au reușit găgăuzii să obțină în condițiile acordate de legea privind Autonomia Gagauz Yeri și în studio am invitat doi oameni foarte dotați în acest subiect, Mihail Sircheli (director executiv, „Piligrim-Demo”, Comrat) și Igor Boțan (director executiv, ADEPT).

Mihail, dacă este adevărat că prin statutul acordat Găgăuziei au obținut ceea ce au dorit (sau în ce proporție au obținut ceea ce au dorit) ctitorii autonomiei, Stepan Topal, Mihail Chindighelean sau dacă, în general, să ne ducem încolo căutând rădăcinile acestei autonomii.

Mihail Sircheli: „Înainte de a vorbi ce au obținut găgăuzii, eu cred că pentru discuția noastră de astăzi și, în general, pentru societatea R.Moldova, e important să înțelegem un lucru, că legea privind statutul special juridic e importantă nu numai pentru societatea găgăuză, ci și pentru R.Moldova ca stat. Legea privind statul special juridic al Găgăuziei este una din cele două mai importante legi pentru R.Moldova, împreună cu Constituția. În primul rând, pentru că au fost adoptate în același an, 1994. Constituția – în anul 1994, vara, Legea privind statul special juridic al Găgăuziei – în decembrie, 1994. Aceste două legi finalizează formarea statului suveran și independent R.Moldova, din punct de vedere al formei administrativ-teritoriale. Constituția spune că R.Moldova este un stat unitar, dar stat unitar simplu, iar legea privind statutul special juridic spune că da, R.Moldova este un stat unitar, dar cu regionalism asimetric. De ce este important asta? Și ce înseamnă regionalism asimetric? În statul unitar simplu avem regiuni care sunt comparabile și egale din punct de vedere al teritoriului, componența etnică și, cel mai important, competențele în regiune, de a decide anumite lucruri. În statul unitar simplu, aceste regiuni au numai competențe administrative. În statul regional asimetric, cu regionalism asimetric, sunt unele regiuni ale căror competențe diferă. Și Găgăuzia are competențe de a legisla anumite lucruri pe teritoriul său. A fost dată această lege în 1994. Am ajuns în 2003, când a avut loc acea metamorfoză, cu planul Kozak. Cei de la Chișinău au perceput aceasta ca o lege pentru găgăuzi, nu pentru R.Moldova. De aceea a apărut metamorfoza cu planul Kozak, pentru că R.Moldova nu a avut ce să ofere Transnistriei. Știm ce s-a întâmplat cu planul Kozak, mergem mai departe și ajungem în 2005, când cuiva i s-a aprins creierul, la Chișinău, și au propus acea lege privind principiile reglementării conflictului transnistrean. Acolo sunt principii egale cu cele din Legea 344, cu privire la statutul special juridic și prin legea aceasta, R.Moldova, încă o dată, a confirmat încă o dată că este un stat unitar cu regionalism asimetric. De aceea, această lege, 344, este importantă nu numai pentru comunitatea găgăuză, dar și pentru R.Moldova, în primul rând.”

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Mihail, totuși s-a pornit de la o nemulțumire a găgăuzilor, care spuneau că sunt suficient de mulți ca să fie luați în seamă, mai ales pe fundalul acelor mișcări de eliberare națională, tocmai găgăuzii nu voiau să nu fie topiți într-un cazan al renașterii naționale, să-și păstreze identitatea, și atunci se vorbea despre limbă găgăuză, despre identitatea națională, despre baza economică. Întrebarea mea este o urmare a acestor îngrijorări și adoptări juridice: găgăuzilor li s-a dat ceea ce au vrut ei? Sau în ce măsură sunt ei mulțumiți ei astăzi și după asta să vorbim ce îi nemulțumește încă?

Mihail Sircheli: „Haideți să înțelegem încă un lucru, că nu identitatea găgăuză și limba găgăuză, și cultura găgăuză a devenit „driverul” și catalizatorul protestelor în Găgăuzia, care a făcut oamenii să iasă în stradă și să militeze pentru Autonomia Găgăuză, ci unionismul care creștea la Chișinău. Pentru găgăuzi a fost foarte important. Găgăuzii, în teritoriu, percepeau acest lucru ca pe un pericol pentru ei. Așa a fost percepția. A fost sau nu așa, asta-i altă discuție, dar percepția creează realitatea.”

Europa Liberă: Adică, găgăuzii, ca și transnistrenii, s-au temut să nu fie duși cu de-a sila în România.

Mihail Sircheli: „Da, unionismul, o posibilă, eventuală, unire cu România și retorica anti-găgăuză care a început la un moment dat la Chișinău, asta a fost catalizatorul care a făcut oamenii să iasă pe stradă. În legătură cu Transnistria, procesul a fost absolut diferit. Eu am vorbit cu oameni din Găgăuzia, care au fost în fruntea acestui proces, negocierile cu Chișinăul, la sfârșitul anilor ᾿80, începutul anilor ᾿90. Ei au spus așa: În prima zi după proclamarea Republicii Găgăuzia, noi nu ne-am izolat ca Transnistria, noi am continuat să participăm în procesele naționale, în Consiliul Suprem, în toate procesele politice. Am participat și am căutat soluții și asta este o mare diferență între ceea ce s-a întâmplat în Transnistria și ce s-a întâmplat în Găgăuzia.”

Europa Liberă: Dar asta nu pentru că așa au vrut găgăuzii...

Mihail Sircheli: „Nu. Asta au vrut găgăuzii.”

Europa Liberă: ...ci pentru că n-au avut un Lebed᾿, n-au avut o Armată a 14-a.

Mihail Sircheli: „Ei, nu chiar așa...”

Mihail Sircheli

Europa Liberă: „Bine, discutabil. Igor, totuși, Mihail zice că driverul nu a fost limba și etnicitatea, dar totuși activiștii scoteau în față aceste argumente, intelectualii, ca, până la urmă, limba să rămână în spate, să apară în față dreptul de a numi procurorul, de a avea structurile proprii, de a avea o autonomie maximă administrativă.

Igor Boțan: „Noi trebuie să pornim de la faptul că mișcarea de renaștere națională în Găgăuzia, Gagauz Halki, era o filială a mișcării de renaștere în R.Moldova. Trebuie să luăm în considerație acest lucru și trebuie să luăm în considerație că toate aceste mișcări de renaștere au pornit după ce...”

Europa Liberă: Să zicem emancipare.

Igor Boțan: „Corect, emancipare! ...când la Conferința a XIX-a de partid a PCUS s-a adoptat rezoluția privind democratizarea societății sovietice. Asta s-a întâmplat în 1988, deja în 1989 aveam aceste mișcări și mișcarea Gagauz Halkî era o parte a mișcării de renaștere aici, în R.Moldova. Ulterior, a intervenit faptul la care s-a referit Mihail, frica concetățenilor noștri din Găgăuzia și din Transnistria, legată de eventuala disoluție a Uniunii Sovietice. În fața lor era frica și nedeterminarea, ce urmează mai departe, și factorii la care s-a referit Mihail. Acești factori au făcut ca mișcarea Gagauz Halkî, cumva, să se distanțeze de mișcarea de renaștere națională din R.Moldova. Ne amintim chiar că, prin 1990, guvernul a adoptat o hotărâre prin care a dispus dizolvarea mișcării Gagauz Halkî...”

Mihail Sircheli: „Pe 20 august.”

Igor Boțan: „Da, pe 20 august, exact. Noi am lucrat împreună la un studiu privind evoluțiile politice din Găgăuzia și, din acel moment, a început această mișcare, care ulterior a fost numită mișcare secesionistă în Găgăuzia, și în Transnistria - cu adoptarea acestor decizii de către deputații de toate nivelele, privind proclamarea independenței Transnistriei în cadrul URSS -, și asta era frica principală, disoluția URSS. Și în Găgăuzia s-a întâmplat același lucru. Din fericire, în cazul Găgăuziei, pe o anumită perioadă, liderii de acolo, liderii de renaștere națională din Găgăuzia au intrat în dialog cu autoritățile de la Chișinău și a avut loc înțelegerea de care se pomenește până în prezent. O înțelegere că R.Moldova adoptă o Constituție, pentru că noi toți eram cu originile din RSSM, și în cadrul Constituției pe care o adoptă statul independent R.Moldova se va regăsi un articol dedicat autonomiei găgăuze și, bine, s-a referit acest articol, 111...”

Mihail Sircheli: „Care a apărut abia în 2003...”

Igor Boțan: „El a apărut în ‘94...”

Mihail Sircheli: „Acolo a fost pentru anumite regiuni din Est și din Sud.”

Igor Boțan

Igor Boțan: „Și în paralel au lucrat experții de la Chișinău și liderii de la Comrat, au lucrat asupra statutului juridic special al Găgăuziei în cadrul R.Moldova și, din punctul meu de vedere, aceasta a fost o soluție fericită pentru R.Moldova, pentru că, așa cum menționa și Mihail, noi știm că R.Moldova este cotată pozitiv de instituțiile...”

Europa Liberă: Igor, scuza-mă, dar eu vreau să înțeleg și pun întrebarea foarte simplist: Găgăuzia a vrut doar garanții că R.Moldova nu se va uni și până la urmă asta au obținut găgăuzii, în cazul în care R.Moldova își pierde independența, găgăuzii obțin dreptul...

Mihail Sircheli, Igor Boțan: „Autodeterminarea.”

Europa Liberă: ...autodeterminarea. Asta este baza acestei autonomii găgăuze, dar, în afară de asta, totuși, limba, universitatea, grădinițele, autonomie economică, vamă, nu știu ce, lucrurile astea sunt importante sau nu sunt importante?

Igor Boțan: „Ele sunt vehiculate de liderii de la Comrat, în special de fostul bașcan, dl Mihail Formuzal, care în 2006, când a devenit Guvernator al Găgăuziei, a avut un program în care toate lucrurile la care vă referiți Dvs. ...”

Europa Liberă: Inclusiv, a vrut partid etnic...

Igor Boțan: „Asta nu, el n-a vrut partid etnic, el a devenit lider al...”

Europa Liberă: Partidul Regiunilor ce era?

Igor Boțan: „Partidului Regiunilor, care trebuia să devină un partid-clonă a Partidului Regiunilor din Ucraina, nu era vorba despre etnicitate, ci despre un partid care încerca să îmbine toate minoritățile...”

Europa Liberă: Asta pentru că n-a putut face un partid sută la sută etnic, ceea ce-i interzis în legislația Moldovei.

Mihail Sircheli: „Știind politica dlui Formuzal - în primul rând, nu este posibil, conform legii, să creezi un partid etnic sau local -, administrația lui nici nu a pledat pentru schimbarea legislației R.Moldova, pentru a crea un partid etnic sau regional. Și pentru dl Formuzal, și pentru toți bașcanii pe care i-am avut, Găgăuzia a fost ca o rampă de lansare pentru politica națională.”

Europa Liberă: Și Formuzal, care a ajuns în Germania...

Mihail Sircheli: „Poate el adună acolo experiență și vrea s-o implementeze. Dar cel mai important – despre limbă. Bineînțeles, unionismul nu poate fi o scuză pentru faptul că noi, în Găgăuzia, nu dezvoltăm limba găgăuză și cultura găgăuză. Dar, încă o dată spun, acele cerințe care au fost la începutul anilor ᾿80, limba găgăuză, cultura găgăuză, pentru care a suferit și Leonid Dobrov, și Todor Marinoglo, au fost persecutați de KGB, și Leonid Dobrov a stat la dispensarul psihiatric din Dnepropetrovsk trei ani pentru asta. Aceste cerințe au fost implementate în ᾿86, când deja a fost introdusă limba găgăuză ca subiect de predare în școli, au început să fie tipărite cărți, ziare ș.a.m.d. Ei spun că noi, în ᾿86, am obținut ce am vrut, dar limba găgăuză nu a avut un potențial să scoată oamenii în stradă și acest grup care cerea limbă găgăuză și cultură găgăuză a fost foarte marginal, nu a fost susținut.”

Europa Liberă: Eu nu vreau să rămânem foarte mult în istorie, vreau să-mi răspundeți la întrebare, dacă statutul special, acordat înainte cu 25 de ani și mai bine, i-a făcut pe găgăuzi mai fericiți, mai împliniți, asta pe mine mă interesează. Și ce urmează, ce mai are de recuperat Comratul sau, invers, ce trebuie să facă Chișinăul ca, într-adevăr, găgăuzii să aibă o autonomie productivă, în care oamenii sunt fericiți, nu au frica asta a zilei de mâine și acest model să fie, într-adevăr, prezentat în Europa ca unul de succes, eventual, aplicat și unor regiuni europene și nu doar, și mai ales Transnistria, ar putea accepta o astfel de formă de coabitare?

Mhail Sircheli: „Nu vreau să vorbesc acum pentru Transnistria, dar cred că chestiunea transnistreană trebuie să fie soluționată în cadrul unui stat unitar cu regionalism asimetric, care este astăzi R.Moldova. Aceasta este foarte bine și clasa politică din R.Moldova trebuie să înțeleagă asta. ”

Europa Liberă: E comparabil cu ceea ce are Găgăuzia?

Mihail Sircheli: „Sigur, dar mult mai dezvoltat, pentru că Găgăuzia, acuma, potențialul care este în această Lege 344, nu este implementat sută la sută, după estimările mele, undeva 15-20 de procente maximum.”

Europa Liberă: Dumneata, ca un vorbitor de limbă, foarte bun, vorbitor de găgăuză, vorbitor de rusă, pe dumneata personal te întreb, iată, această garnitură de acte legislative, că nu-i numai statutul, te satisface pe dumneata?

Mihail Sircheli: „Nu”

Europa Liberă: Și de ce anume?

Mihail Sircheli: „Pentru că trebuie să fie mai multe competențe economice și financiare, în primul rând, și despre asta, cu părere de rău, clasa politică din Găgăuzia nu vorbește destul. Ultima reformă a administrației publice centrale, de fapt, a luat puțin din competențele Găgăuziei, când s-a reformat Inspectoratul Fiscal de Stat și Găgăuzia a rămas fără acesta. Astfel, statutul Găgăuziei este acum mai jos decât statutul unei primării. În cea mai simplă primărie ai un specialist de taxe locale sau, dacă primăria e mai mare, un departament de taxe locale, dar Găgăuzia a fost privată de dreptul de a avea.”

Europa Liberă: Și de ce ar trebui să aibă? Pentru că, vă întreb, toate celelalte zone trăiesc în aceleași condiții. Spun așa: voi, tot ce colectați, dați la Chișinău și Chișinăul o să decidă cât să vă taie vouă din această plăcintă.

Mihail Sircheli: „Asta nu satisface nici raioanele. Asemenea competențe trebuie să aibă nu doar Găgăuzia, ci și raioanele simple. Eu am vorbit, de exemplu, cu dl Răileanu, fost primar al Cimișliei, și el a spus: „Noi nu știm câți subiecți economici avem pe teritoriul nostru, pentru că Inspectoratul Fiscal de Stat nu se subordonează nouă, oficiul Inspectoratului Fiscal, noi nu știm care este baza noastră economică.”

Europa Liberă: Plătitorii de impozite...

Mihail Sircheli: „Ei sunt acolo. Chișinăul poate să spună: voi astăzi aveți atâtea taxe colectate, asta va ajunge. Autoritățile publice locale nu pot să demonstreze că lucrurile stau diferit, pentru că nu au acces. Și Găgăuzia, nu ca o autonomie administrativă simplă, dar autonomie teritorială, bineînțeles că trebuie să aibă aceste competențe: acces la datele de bază ale Inspectoratului Fiscal de Stat și competențe în administrarea taxelor. De asta depinde foarte mult bugetul local, potențialul economic ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, voi nu v-ați împărțit cu ceilalți atunci când (voi, convențional vorbind) Mihail Formuzal nu s-a împărțit cu petrolul pe care l-a primit de la Moscova, cu cadourile oferite pentru că găgăuzii sunt mai prieteni cu cineva...

Mihail Sircheli: „Nici dl Ddodon nu s-a împărțit cu aceste cadouri, nici Irina Vlah și nici alți politicieni, asta-i politică...”

Europa Liberă: Sigur că eu ironizez, dar vă dau dreptate că autonomia economică, probabil, este o hârtie de turnesol care arată dacă funcționează sau nu.

Mihail Sircheli: „Știți cum, no money – no honey. Primul și cel mai important pilon al autonomiei teritoriale este autonomia economică și fiscală și aici eu cred că trebuie să lucrăm foarte mult. Dar, cu părere de rău, autoritățile din Găgăuzia, nici Comitetul Executiv, nici bașcanul, nici Adunarea Populară, nu oferă, în acest caz, not deliver (nu-și fac treaba – n.red.). Și aceasta nu este vina Chișinăului, consider că 100% de vină e a Comratului, pentru că nu poate să formuleze clar ce vrea și cum vrea.”

Europa Liberă: Nu poate sau încearcă să facă mici aranjamente, să-și asigure un confort minim.

Mihail Sircheli: „Aranjamente personale, pentru confort minim personal și, după cum văd, utilizează statutul lor în Adunarea Populară și bașcanat pentru a soluționa niște probleme care deseori n-au nimic în comun cu interesul Autonomiei Găgăuze.”

Europa Liberă: Dle Boțan, Dvs. cum răspundeți la această întrebare, repet, primitivă, a mea? Autonomia culturală, etnică a fost doar de ochii lumii?

Mihail Sircheli: „Autonomia teritorială, nu culturală.”

Europa Liberă: Pardon, cu motivație etnică, cu motivație culturală, dar autonomie teritorială, care se scotea în față de multe ori, și li se reproșează găgăuzilor că voi ați cerut autonomie, dar de fapt continuați să vorbiți în rusă. Și în felul acesta, de fapt, în spatele acestei discuții se ascunde o chestiune principială. Le dați voie să colecteze banii acolo, pe loc, și să decidă cum să-i cheltuie sau nu?

Igor Boțan: „Sigur că problemele pe care le menționați sunt principiale și ele sunt reflectate în Legea privind statutul special al Găgăuziei. Problema-i cum se implementează această lege. Noi am studiat, împreună cu Mihail, tipurile de autonomie pentru autorități în Europa și am ajuns la concluzia că Găgăuzia se înscrie perfect în tipurile existente, putem spune că Găgăuzia este o autonomie cu înclinații protecționiste și de descentralizare. Găgăuzia niciodată după ce i-a fost oferit acest statut nu a depășit și nu a trecut limita care să poată fi calificată drept o autonomie cu tendințe secesioniste. Și toate aceste lucruri sunt foarte importante. Și toate accentele, așa cum le spune Mihail, sunt legitime, ele sunt legitime, ele sunt lucruri care se realizează în Europa, iar noi știm că modelele pe care liderii din Găgăuzia încearcă să le implementeze pe loc, aici, sunt împrumutate de la Tirolul de Sud, în Italia, insulele Aland. Din acest punct de vedere, autoritățile de la Chișinău trebuie să înțeleagă foarte clar că Autonomia Găgăuză și liderii politici de acolo sunt la curent cu ce mai pot cere de la Chișinău, în cadrul autonomiei, astfel încât statutul Autonomiei Găgăuze să fie adus la standardele europene și acest proces nu poate fi oprit, deci noi nu putem sta și spune: iată, stimați cetățeni găgăuzi, un sfert de veac în urmă, voi ați primit ce ați dorit și gata, relațiile dintre Chişinău și Comrat rămân înghețate. Nu, trebuie să înțelegem că această cooperare va continua și...”

Europa Liberă: ... și ne vor cere mai mult decât scrie în această lege.

Igor Boțan: „Da, vor cere mai mult și...”

Mihail Sircheli: „Și e legitim.”

Igor Boțan: „... și nu putem exclude că vor cere mai mult, și vor cere...”

Europa Liberă: Dar vor cere, oare, mai mult decât este rezonabil ca să se păstreze statul unitar? Nu se va transforma într-un secesionism la fel de periculos ca și cel transnistrean? Asta este îngrijorarea unora, nu a mea, dar unii zic: dacă le dăm un deget, or să vrea toată mâna.

Igor Boțan: „Acesta este un proces absolut natural și așa cum îl descrieți Dvs., așa este, așa se întâmplă. Liderii găgăuzi vor cere mult, foarte mult, vor negocia cu Chișinăul și vor găsi un punct de convergență, în care vor spune: da, am cerut mult, am primit ceva. Chișinăul spune: au cerut foarte mult, le-am oferit...”

Europa Liberă: Cine va veghea să nu se pună în pericol caracterul unitar al statului?

Igor Boțan: „Este Curtea Constituțională. Și am văzut, pachetul de legi care se discută din 2015, am văzut grupurile de lucru care au existat în cadrul Parlamentul R.Moldova, grupul de lucru format din deputați din Găgăuzia, au elaborat acest pachet de legi, l-au prezentat în Parlament, a fost votat, numai că șeful statului a zis că, la rugămintea...”

Europa Liberă: Eu nu vreau să intrăm în amănunte juridice privind legislația. Eu, iarăși, vă pun o întrebare simplă. În discuție este, Mihail, un criteriu de mulțumire a găgăuzilor. Dacă eu aș fi găgăuz și aș locui în Comrat, eu aș da dreptate celor care spun că găgăuzii sunt subreprezentați? Descrieți-mi, vă rog, ce mecanisme de reprezentare există a găgăuzilor, pe linii administrative, academice, și dacă astea sunt mulțumitoare.

Mihail Sircheli: „Noi, în R.Moldova, încurcăm foarte multe lucruri când vorbim despre autonomia teritorială. În ᾿94, conflictul cu Găgăuzia n-a fost soluționat prin oferirea reprezentării la nivel național. Pentru că noi nu am fost atât de numeroși, ca, de exemplu, albanezii în Macedonia, ca să cerem... ”

Europa Liberă: Dar mai numeroși decât bulgarii în Taraclia.

Mihail Sircheli: „Nu atât de numeroși ca să cerem reprezentarea la nivel național. De aceea, conflictul cu Găgăuzia s-a soluționat prin oferirea statutului special juridic în Găgăuzia, adică a fost oferită autonomia teritorială...”

Europa Liberă: Da, am demarcat hotarele, s-a făcut primul referendum...

Mihail Sircheli: „Da, primul referendum și în acest teritoriu, băieți, aveți competențe din domeniul economic, financiar, legislativ - ceea ce este cel mai important lucru, care condiționează faptul că poți adopta legi locale în limitele competențelor existente, ceea ce nu au voie raioanele simple. Asta este cel mai important. Acest statut, oferit prin Legea 344, credeți-mă, nu a fost implementat nici 10 %. Avem foarte mult de lucru. Și să nu încurce oamenii cu referendumul acesta din 2014. Noi am discutat cu Igor dacă acest referendum din 2014 poate fi interpretat ca o acțiune secesionistă în Găgăuzia. Dar, dacă vă uitați la rezultatele acestui referendum și la retorica de după referendum, găsiți că nu există stări de spirit secesioniste. Pentru că acest referendum a fost făcut pentru a redirecționa atenția comunității internaționale spre Găgăuzia și a primi mai multe competențe și mai mulți bani pentru regiune.”

Europa Liberă: Și totuși cum e cu reprezentarea? Că de multe ori aud voci de la Comrat care spun: Dle, pe noi nu ne reprezintă nimeni.

Mihail Sircheli: „La Comrat oamenii încurcă și nu există o înțelegere foarte clară. Eu cred că atunci când vorbim de reprezentarea la nivel național, subminăm puțin autonomia teritorială.”

Europa Liberă: Bine, haideți să încerc eu să formulez concluzia mea din ceea ce ați spus. Deci, mai importantă decât reprezentarea formală, de exemplu, un deputat într-un partid acolo, care se declară găgăuz și, de fapt, nu poate să facă nimic acolo, în fracțiunea aceasta, mult mai important este, într-adevăr, să fie valorificat statutul Găgăuziei, ca să aibă o voce puternică în raport cu guvernarea.

Mihail Sircheli: „Acest sistem mixt a oferit Găgăuziei două mandate. În cazul în care găgăuzii ar fi avut partide locale, care ar fi participat în procesele electorale și, presupunem că aceste două mandate ar fi fost câștigate de partidul local al găgăuzilor, și acest partid ar fi fost reprezentat în Parlamentul R.Moldova, atunci coaliția dintre PSRM și ACUM ar fi fost dintre PSRM, ACUM și partidul din Găgăuzia. Partidul din Găgăuzia ar fi putut atunci să joace și să utilizeze acest instrument pentru a-și promova interesele sale.”

Europa Liberă: Un fel de UDMR românesc...

Mihail Sircheli: „Dar acuma, când partide regionale nu există, ce rost să ai această reprezentare în Parlament? Eu nu văd.”

Igor Boțan: „Eu cred că lucrurile cu reprezentarea s-au rezolvat de la sine. Atunci când a fost adoptat statutul Găgăuziei, în Parlamentul R.Moldova, dacă nu mă înșel, erau șapte deputați de origine găgăuză. Deci, peste cota Găgăuziei în populația R.Moldova. Deci, nu puteau exista cerințe sau nu puteau exista un fel de reproșuri că concetățenii noștri găgăuzi nu sunt reprezentați sau sunt subreprezentați. Dimpotrivă, noi cunoaștem că deputații găgăuzi care au fost aleși în 1994, ulterior, în 1998, au insistat pe introducerea sistemului uninominal, tocmai pentru ca Găgăuzia să aibă circumscripții uninominale și deputații să fie aleși în Găgăuzia. La alegerile din 98, s-a confirmat încă o dată că reprezentarea găgăuzilor în baza sistemului proporțional este peste cota populației găgăuze în R.Moldova și atunci aceste discuții despre reprezentare pur și simplu au dispărut de la sine. Nu a existat o astfel de problemă. Un alt lucru legat cu reprezentarea este că, potrivit Legii Guvernului, guvernatorul Găgăuziei este, din oficiu, membru al Guvernului R. Moldova.”

Europa Liberă: Am înțeles. Deci, dacă are suficientă tărie de caracter și argumente, are unde să se producă.

Mihail Sircheli: „În sistemul proporțional această reprezentare nu e o reprezentare a Găgăuziei. Eu nu sunt convins și nu cred că deputații de origine găgăuză în Partidul Socialiștilor reprezintă Găgăuzia. Ei nu reprezintă acolo Găgăuzia.”

Europa Liberă: Am înțeles.

Mihail Sircheli: „Ei reprezintă Partidul Socialiștilor.”

Europa Liberă: Apropo de Partidul Socialiștilor, de ce există o opinie, iarăși, destul de răspândită, că găgăuzii, mai cu seamă liderii care ajung să conducă Găgăuzia au totuși o stare de spirit ruso-centrică? Și, în felul acesta, și Găgăuzia ar avea predilecții spre Rusia, spre Est, de aici și baza limbii, rusă. Dvs. sunteți una din excepțiile că vorbiți în română la fel de bine, că găgăuzii, mai curând inima lor, e în răsărit și pe asta se bazează și anumite ajutoare și, atunci când a încercat Turcia să intre peste ruși, rușii i-au îndepărtat, există temei pentru asemenea suspiciuni sau teorii folclorice?

Mihail Sircheli: „Istoric, găgăuzii au apărut aici datorită Imperiului Rus. Țarul Alexandru I, după războiul ruso-turc...

Europa Liberă: OK, factorul istoric.

Mihail Sircheli: „Da. Factorul educație: educația s-a făcut, masiv, în limba rusă. În perioada interbelică, România tot a încercat să introducă educație pentru toți, primară, până la patru clase și apoi până la șapte ani, dar nu a reușit, pentru că perioada a fost foarte scurtă. După al doilea război mondial, sovieticii au venit cu likbez, cu educație masivă pentru toți și, de fapt, au reușit să pornească procesele, când limba rusă a înlocuit limba găgăuză. Prin limba rusă găgăuzii au primit acces la educație. Și nu trebuie să excludem factorul propagandei rusești, care este puternic.

Europa Liberă: Deci, parcursul european al Moldovei este încă prea scurt ca să concureze cu aceste etape, corect?

Igor Boțan: „Este așa și Dvs. chiar ați indus această idee, cu referire la referendumul din 2014. Apropo, acest referendum, ca în oglindă, a reflectat opțiunile găgăuzilor de la începutul anilor ᾿90. Două întrebări au fost la referendum, una referitoare la așa-zisa independență amânată a Găgăuziei, în caz dacă R.Moldova se unește cu România.”

Mihail Sircheli: „Statutul amânat.”

Igor Boțan: „Și a doua problemă era că nu vrem intrarea în UE, vrem în Uniunea Eurasiatică. Deci, au trecut atâția ani și noi vedem că au fost reproduse aceste doleanțe, dacă putem spune așa, a cetățenilor noștri din Găgăuzia. Sigur că liderii găgăuzi au fost cei care au pus pe agendă aceste probleme. Acum întrebarea Dvs. referitoare la limba rusă și de ce găgăuzii preferă în continuare să vorbească în limba rusă. Pentru că, în discuții cu intelectualii găgăuzi, limba rusă este o fereastră în lumea civilizată, la cel mai înalt nivel, pentru că astfel avem acces la literatura universală, la articole științifice, în diferite domenii...”

Europa Liberă: De ce nu engleza?

Igor Boțan: „Este adevărat, dar cineva trebuie să facă eforturi ca engleza să devină o limbă la fel de bine cultivată în condițiile R.Moldova.”

Europa Liberă: Știți, eu, în cazul generației mele, desigur că nu pot să citesc liber în engleză ca să-mi alimentez necesitățile mele jurnalistice, intelectuale, dar tinerele generații, probabil ar trebui să se uite real care este perspectiva. În ziua de azi, când Occidentul oferă nu doar modele civilizaționale, cum obișnuiți Dvs. să spuneți, dar mijloace financiare, oferă susținere, oferă posibilități de export, de călătorii ș.a.m.d. Pentru tineret asta-i convingător sau nu?

Mihail Sircheli: „Pentru tineret nu, dar pentru gasterbeiteri – deja. Pentru că după criza financiară și economică care a fost posibilă în Rusia din cauza sancțiunilor impuse de comunitatea internațională, mai mulți concetățeni de origine găgăuză, care lucrau preponderent acolo, acuma merg mai mult în Germania. Din satul meu natal, mai mult de jumătate de sat deja-i în Germania. Întâi vin la ambasada Bulgariei, primesc cetățenia bulgărească și apoi se duc acolo și asta schimbă deja și paradigma. Dar eu nu cred că ei și-au schimbat viziunea asupra vectorului străin al R. Moldova.”

Europa Liberă: Și atunci cum coexistă vectorii aceștia? Întreaga R.Moldova, chiar în frunte cu un președinte socialist, spune: noi vâslim spre Europa, conducându-ne de clauzele Acordului de Asociere și pentru asta avem, în schimb, cetățenie, asistență, bune relații cu Occidentul, FMI ș.a.m.d. Toată nava, tot Titanicul ăsta se mișcă spre Europa, iar într-o bărcuță șade Irina Vlah și vâslește îndărăt, spune: nu, noi vrem în partea opusă. Cum se împacă aceste două concepții de viață?

Mihail Sircheli: „Cum credeți că se împacă, când Formuzal trăiește în Germania? Eu cred că și Irina Vlah va trăi tot undeva în Europa, nu în Rusia, după ce va termina mandatul. Se împacă foarte bine. Cum se zice, frigiderul câștigă bătălia cu televizorul. Dar sunt niște sentimente care au rădăcini adânci în noi, mai ales generația Dvs., generația mea, dar care încă nu pot fi scoase de acolo. Ele se alimentează cu propagandă rusească, prin televiziunile rusești, Vladimir Soloviov, Kiseliov, care în fiecare zi spun niște povești, se joacă cu emoțiile oamenilor, dar în același timp, viața continuă și ea dictează anumite condiții.”

Europa Liberă: Să vă întreb, iarăși, ceva foarte sincer, pe Dvs. personal. Iată, Fiodor Angheli, Dumnezeu să-l ierte, a încercat să fie un găgăuz care să intre pe filiera românească. El a tradus opere nemuritoare, în ambele limbi. Adică era un vorbitor de română și era considerat, nu doar el, dar mi-a venit exemplul ăsta. Acuma spuneți-mi, vă rog, limba română este o poartă suficient de deschizătoare pentru Dvs., pentru ca să deveniți frecventabil în societatea intelectuală de la Chișinău, unde se împart granturi, unde sunt ONG-uri, unde se cunosc oamenii între dânșii?

Mihail Sircheli: „Unde se împart granturi - da, dacă vă referiți la asta. Uitați-vă, eu citesc cărți în limba rusă, dar este important ce citești.”

Europa Liberă: Și păcatul meu este.

Mihail Sircheli: „Da. Nu cărțile unde Stalin este numit manager eficient, dar cărțile care prezintă prin prisma critică perioada sovietică. ”

Europa Liberă: Troțki, de exemplu?

Mihail Sircheli: „Troțki, acuma și Gorbaciov, care nu se percepe ca trădător sau ca cel care a dizolvat Uniunea Sovietică, dar ca William Taubman, unde se scrie și se analizează tot parcursul său de viață...

Europa Liberă: Dar româna? Cât de frecvent o folosiți?

Mihail Sircheli: „Româna – nu, pentru că statul R.Moldova nu face suficient ca limba română să fie prezentă în Găgăuzia. Și aici este o întrebare, nu pentru găgăuzi, dar pentru statul R.Moldova, pentru că în acești 25 sau 30 de ani avem numai două licee de limbă română, unul la Comrat și unul la Vulcănești și atât. Liceul „Mihai Eminescu” de la Comrat construiește un nou sediu, cu bani veniți din România. Dar ce a făcut statul R.Moldova ca să ofere posibilitate găgăuzilor să vorbească limba română? E un subiect foarte complicat. Eu cred că statul R.Moldova ar trebui să aibă o politică clară privind integrarea lingvistică a unei comunități. Și nu numai în Găgăuzia, ci și Taraclia, unde situația e la fel.”

Europa Liberă: Mulțumesc că ați abordat subiectul acesta, pentru că de multe ori puterea de la Chișinău, care-i atât de vremelnică, se dovedește a fi foarte vremelnică, are aroganța asta administrativă, care spune: kuda vî denetisi s podvodnoi lodki? Adică - oricum suntem înconjurați de colivia asta și eu sunt șeful, tu ești subalternul și lozincile astea care ne spun că Transnistria trebuie să fie ademenită de nivelul de viață și de respectarea drepturilor omului în partea dreaptă a Nistrului, astfel încât să vrea ei să vină să ceară să se unească înapoi cu... Uneori tot așa li se spune și găgăuzilor și tupeismul acesta administrativ pe mine mă sperie, pentru că în timpul acesta, așteptând respectarea drepturilor omului și împărțirea echitabilă a impozitelor, se pun deoparte niște bani. Iată, procurorul a spus...

Mihail Sircheli: „A spus ca o scuză pentru a nu promova aceste trei legi, pentru că Partidul Socialiștilor nu a oferit și președintele care a promis că acele trei legi vor fi adoptate până la 23 decembrie 2019, până la aniversarea Găgăuziei, vor fi adoptate. Ele nu au fost adoptate...”

Europa Liberă: N-ați avut ocazia să-l întrebați de ce s-a răzgândit?

Mihail Sircheli: „Nu, el a venit la Comrat, nu ne-o permis...”

Igor Boțan: „Stați că aici e o altă problemă, legile, în fond, dl președinte nu le-a promulgat în 2017 și ele trebuie votate de către parlament.”

Europa Liberă: E vorba de tehnică legislativă sau de concepție?

Mihail Sircheli: „Și de încredere.”

Igor Boțan: „Încredere, dar există și deputați care spun că legile vin în contradicție cu prevederile constituționale privind...”

Europa Liberă: Mingea e în terenul Curții Constituționale...

Igor Boțan: „Este opinia deputaților, legile ar veni în contradicție cu Constituția și este scuza ca să nu voteze aceste legi. Dar faptul că șeful statului în 2017 nu a promulgat aceste legi, acuma problema se rezumă la faptul că deputații trebuie să revoteze aceste legi și nu există majoritatea pentru asta.”

Europa Liberă: Ultima întrebare este foarte simplă: autonomia găgăuză, în forma în care a fost legiferată în 1994, până la urmă, a avut rost sau vi s-a dat vouă, găgăuzilor, un minim ca să atenueze pofta de emancipare?

Mihail Sircheli: „Încă o dată repet ceea cu ce am început, Legea 344 este importantă nu numai pentru comunitatea găgăuză, ci și pentru comunitatea R.Moldova. Asta prima. Și doi: cum credeți, poate fi implementată această lege când statul R.Moldova și clasa politică nu este gata să dea o descentralizare simplă raioanelor? Eu nu cred că e posibil. Pentru că ei nu vor să dea descentralizarea raioanelor simple...”

Europa Liberă: Dar mite găgăuzilor. Și cum intrăm iarăși într-un an electoral în care administrația centrală iarăși o să împartă cadouri și o să spună: vouă vă dăm o bucată de asfalt mai mult, vouă vă dăm două foi de ardezie în plus... sigur că e greu să revendice autonomia, nu doar în Găgăuzia, dreptate are Mihail, și la Soroca, și în niște raioane care, mai ales în alegeri, s-au colorat într-o anumită culoare, care nu prea sunt ascultătoare, între ghilimele. Din păcate, vom tot vorbi despre lucrurile astea, dar asta nu înseamnă că vom scăpa din vedere această construcție, așa cum, iarăși îi dau dreptate lui Mihail, o construcție constituțională importantă pentru ca R.Moldova, în exterior, în Europa, spre care se mișcă R.Moldova, sau pretinde că se mișcă, să fie tratată ca un stat civilizat.

Doamnelor și domnilor, aici s-a încheiat emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Mihail Sircheli, director executiv al ONG-ului Piligrim-Demo din Găgăuzia, și Igor Boțan, director executiv al Asociației pentru Democrație Participativă ADEPT.