Avem ceea ce am tolerat...

Valentina Șcerbani

Jurnalul săptămânal al Valentinei Șcerbani.

S-a născut în 11 ianuarie 1988 la orașul Glodeni. A absolvit Universitatea Alecu Russo din Bălţi, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Master în mediere culturală inter-mediteraneeană la Universitatea Ca’Foscari din Veneția, Universitatea Autonomă din Barcelona, Paul Valéry din Montpellier și Moulay Ismaïl din Meknès. Lucrează de mai mulți ani în mass-media și în domeniul relațiilor publice.

Luni

Kemal o iubeste pe Füsun. Füsun il iubeste și ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate împlini. Cam așa ne minte coperta a patra a romanului lui Pamuk, Muzeul Inocenței. De fapt, este un roman complex, despre sexualitate, senzualitate, rolul femeii în societatea turcă, societatea tradițională a anilor 70/80 versus occidentalizarea ei, lupta între modernitate și prejudecată.

Pamuk nu lasă niciun indiciu către ficțiune, încât ai încrederea că este el cel care a trăit cu adevărat aceste clipe. Romanul încet devine muzeu, iar muzeul se tranformă în roman. Patru ani mai târziu, Orhan Pamuk a deschis la Istanbul „Muzeul inocenței”, muzeu real umplut vreme de zece ani cu rujuri și cercei, bibelouri, vase pictate, pahare de apă și servețele furate de la masă, oferindu-ne o altă perspectivă asupra timpului, dar mai ales asupra iubirii în raport cu timpul. Aici toate obiectele pot fi văzute simultan, astfel încât să ai senzația de abolire a timpul.

Cine iubește turismul literar, și planifică să viziteze Istambulul, este obligat să citească cartea și să viziteze muzeul. Romanul are efect hipnotic. Am început să o citesc, și cum rar se întâmplă, intru

Fiecare dintre noi, încearcă să se agațe de timp, să-și construiască un propriu muzeu ...

în poveste aproape fizic, încât mă bucur că are peste 700 de pagini și avem timp, să-l trăim simultan, să-l abolim, să-l tranformăm în bulă.

Posibil că fiecare dintre noi, încearcă să se agațe de timp, să-și construiască un propriu muzeu. Al inocenței.

Marți

Între timp, oamenii discută intens reformele propuse de noul guvern. Pe mine mă interesează în special, majorarea impozitelor pentru cei cu venituri mai mari. Posibil că e logică această inițiativă, dacă să urmărim exemplul Occidentului. Dacă.

Dacă banii pe care îi voi plăti din impozite se vor duce într-un învățământ de calitate, în care nu va fi nevoie de donat bani adiționali pentru rechizite și apă.

Dacă salariile educatorilor și al profesorilor va fi decent și nu va fi nevoie de plicuri de încurajare.

Dacă drumurile și spațiul public ar avea un aspect măcar decent.

Dacă atunci când voi avea nevoie de un serviciu medical, fără ezitare, mă voi adresa medicului de familie și voi utiliza polița de asigurare medicală.

Atunci când de fiecare dată apelăm la serviciile instituțiilor private, nu văd niciun sens să plătesc impozite și mai mari, pentru că am impresia, că legal, hoții bagă mâna în buzunar, de două ori.

Miercuri

Am terminat de citit Zuleiha deschide ochii, un roman despre deportările în Siberia. Înghesuiți în trenuri, ca animelele, oamenii, dușmani ai poporului, parcurg drumul aproape șase luni, înfometați și murdari. Oamenii sunt o masă de morți, pe care nici măcar arhiva nu îi salvează.

Azi în Rusia ard aproape 3 mln de hectare de păduri, păduri din Siberia și Orientul Îndepărtat. Incendiile sunt vizibile chiar și din spațiul cosmic.

Oare cu vor arăta viețile noastre peste câteva sute de ani? Ceea ce trăim azi, peste ani va fi în cel mai bun caz un vis, pentru că istoria e un vis care ne lasă răni, dar nu ne învață.

Joi

Alexandra putea fi salvată.

Dacă operatorii 112 nu telefonau înapoi de nouă ori.

Dar pentru că toate acestea nu s-au întâmplat, Alexandra a fost ucisă într-o zi de joi, la prânz, imediat după ce criminalul a surprins-o în timpul apelului la 112. După ce a fost răpită, sechestrată și violată. După apel. Nu au rămas decât fragmente

Avem ceea ce am tolerat ...

de oase calcinate și dinți, trei inele, un lănțișor, o bucată similară unei monturi de inel cu urme de ardere. În mașină au găsit un cercel.

Avem ceea ce am tolerat.

Într-o lume în care femeile sunt văzute ca o bucată de carne, ministrul educației spune că a „învăţat de acasă să nu se urce cu străini în maşină”.

Pentru că toți am crescut într-un mediu viciat, periferic, corupt, indezirabil. Educați în frică și supunere, încurajând corupția, tolerând incultura. Când oamenii nepotriviți ocupă posturi nepotrivite.

Între timp, la grădinița intermediară a Ilincăi, tânăra doamnă educatoare de nici 30 de ani, mă întreabă dacă putem oferi câte 50 de lei pentru rechizite și apă. Au rămas doar cinci zile să meargă aici. Dar până acum, ce i-ați dat, o întreb. Apă, dar din robinet.

Vineri

Astăzi, a fost descoperită o planetă care ar putea fi locuibilă. Planeta denumită GJ 357 are masa de aproximativ şase ori mai mare decât cea a Terrei şi se află la o distanţă de doar 31 de ani lumină de Sistemul nostru Solar.

Atunci când vom înneca cu plastic toate balenele, vom arde toate pădurile, vom asfixia 80% din animelele pământului, vom otrăvi cu bună știință fructele, copii, vom repeta toată istoria, genocidele, războaiele, înfometările, vom viola cu bună știință, vum ucide cum se cuvine, vom detesta, vom fi orgolioși și mândri, zic, să ne mutăm.