În memoria victimelor de la Babi Iar

O gardă nazistă la Kiev, 19 septembrie 1941

Un evreu atacat de mulțime în vestul Ucrainei. După ce naziștii au deschis închisorile secrete sovietice, s-a aflat despre ororile comise sub conducerea lui Stalin. Propaganda nazistă s-a folosit de faptul că mulți lideri sovietici erau evrei și a început să inflameze antisemitismul.

Afiș propagandistic cu inscripția: „moarte molimei iudeo-bolșevice”. Ucrainenii au suferit nu doar de pe urma NKVD-ului stalinist, dar au fost exterminați și prin înfometare forțată - holodomor. Propaganda nazistă incita antisemitismul prezent în mișcările naționaliste ucrainene. 

Cu sprijinul activ al naziștilor a început teroarea împotriva evreilor ucraineni. Această femeie fuge de mulțime, în orașul Lvov. Mii de evrei au fost uciși în urma pogromurilor din Europa Centrală și de Est.

La Kiev au explodat câteva bombe cu ceas lăsate de trupele sovietice. Un supraviețuitor al masacrului de la Babi Iar și amintește: „Desigur, au fost învinuiți evreii. Eram acuzați de toate relele”. Pe 26 septembrie, la o săptămână după ocuparea Kievului, naziștii au dat ordin, folosind invectivul „jidan”, ca toți evreii să se marcheze cu Steaua lui David. A doua zi a fost emis un alt ordin în care se spunea:

„Toși jidanii din Kiev și împrejurimi trebuie să se prezinte luni, 29 septembrie, la ora 8 dimineață, la colțul străzilor Melnikov și Dokterivska (Dorogojițaia) (din apropierea cimitirelor). Aduceți actele, banii și lucrurile prețioase, precum și haine calde și lenjerie. Acei jidani, care nu se vor supune ordinului și vor fi găsiți în oraș, vor fi împușcați.”
 

Pe 29 septembrie, peste 30 000 de evrei s-au supus ordinului afișat în oraș în limbile germană, rusă și ucraineană. După doi ani de relații neutre între URSS și Germania, în care presa sovietică nu scria nimic despre nazism, evreii din Kiev nici nu-și imaginau în ce pericol se află.

După cum își amintea un soldat german, evreii din URSS erau „uluitor de neinformați despre atitudinea noastră față de ei”.

Copii, victime ale crimelor de la Babi Iar. De la stânga la dreapta: Ana Glinberg, Malvina și Polina Babat, Valentin Pinkert. Un supraviețuitor își amintește că unii ucraineni care au mers să-și petreacă prietenii evrei înainte de „deportare” și au ajuns până în apropierea văii, au fost și ei uciși.

Prizonieri sovietici în râpa de la Babi Iar, deja după masacrarea evreilor. Naziștii au continuat să folosească Babi Iar ca loc de execuție a prizonierilor sovietici, rromilor și altor „elemente nedorite”.

Aproape trei decenii după război, tragedia de la Babi Iar a fost trecută sub tăcere. Deși în anii 1960 activiști evrei au început să se adune în acest loc pentru a comemora victimele. Doar în 1976 a fost instalat un monument al victimelor de la Babi Iar. Figura centrală a monumentului era un soldat sovietic. Despre evrei nu s-a spus nimic.

După 50 de ani de la masacru, după ce în 1991 Ucraina și-a proclamat independența, la Babi Iar a fost instalat un alt monument care îi comemorează pe evreii de la Kiev.