Berlin: 175 de ani de la Revoluţia din martie

Preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, şi şefa guvernului din landul federal Berlin, Franziska Giffey, au participat la festivităţile de comemorare dedicate revoluţiei din 1848.

În faţa unei baricade reconstruite, şeful statului a amintit de oamenii care s-au răsculat în urmă cu 175 de ani împotriva abuzurilor şi represiunii. Steinmeier a amintit apoi că datorită acestor oameni, s-a răspândit „spiritul libertăţii” în lume. De aceea, pentru apărarea democraţiei este nevoie şi astăzi de „implicarea cetăţenilor şi cetăţenelor”.

Your browser doesn’t support HTML5

Revoluţia de la 1848. Comemorări, expoziţii, omagieri

Giffey a amintit de femeile care au participat la protestele care au izbucnit la Berlin pe data de 18 martie 1848. „Ştim că şi astăzi femeile din lumea întreagă trebuie să lupte în fiecare zi pentru drepturile lor. Deseori, ecoul acestei lupte nu pătrunde în urechile noastre”, a mai spus ea, amintind de represiunea contra femeilor din Iran. Giffey a amintit apoi şi de soarta femeilor refugiate din Ucraina.

Berlinul în 1848, gravură

Cimitirul victimelor berlineze de la 1848

Revoluţia burghezo-democratică de la 1848, izbucnită în februarie în Franţa, s-a extins rapid şi a cuprins aproape toate ţările din Europa. O expoziţie virtuală, postată pe pagina cimitirului unde au fost înmormântaţi cei peste 280 de victime berlineze, aminteşte şi de momentele principale ale Revoluţiei din Europa. Inclusiv de revoluţia din Transilvania şi din Principatele Dunărene, Ţara Românească şi Moldova. În acest context se aminteşte, de rolul jucat de Ana Ipătescu (1805-1875).

Cimitirul victimelor berlineze de la 1848 se află astăzi în parcul popular (Volkspark) din cartierul Friedrichshain. Aici a fost amplasat şi un monument dedicat voluntarilor republicani din războiul civil din Spania şi tot aici se ridică un înalt deal de moloz, provenit în urma bombardamentelor din timpul ultimului război mondial.

Expoziţie în aer liber

În faţa palatului, unde au fost împuşcaţi cei mai mulţi revoluţionari, astăzi reconstruit şi transformat într-un muzeu care poartă numele de Humboldt Forum, s-a instalat un stâlp comemorativ din sticlă. (Pentru alte detalii despre Humboldt-Forum a se vedea: „Reconsiderarea critică a colonialismului german”, RFE, 19. 5. 2020.)

Artistul plastic Jim Avignon a pictat, în maniera pop-artului, zece figuri proeminente, femei şi bărbaţi, care au jucat un rol cheie în pregătirea şi desfăşurarea revoluţiei. Figurile au fost amplasate în aer liber, marcând traseul evenimentelor din acele zile dramatice ale confruntărilor violente cu forţele de represiune. Între personajele prezentate de artist se află şi una dintre femeile răsculate, devenită o adevărată legendă, fiind considerată o precursoare a ceea ce astăzi se numeşte feminism.

„Fumez, nu cred în Dumnezeu şi port pantaloni”

Este vorba despre Louise Aston (1814-1871), o scriitoare şi democrată radicală care s-a opus convenţiilor vremii şi care a îndrăznit să afirme că nu crede în Dumnezeu, că fumează în public şi poartă pantaloni.

Una din revendicările paşoptistelor a fost şi dreptul femeilor de a fuma în public şi de a purta pantaloni – asta pe lângă cererea de abolire a cenzurii, crearea unui stat naţional democratic, adoptarea unei constituţii şi întemeierea unui parlament liber ales.

În capitala Germaniei există numeroase locaţii care amintesc de Revoluţia paşoptistă. Pe lângă plăci comemorative, aminteşte de revoluţie şi piaţa vestică din faţa Porţii Brandenburg care se numeşte „18 martie”. Nu întâmplător, primele alegeri libere din fost Germanie comunistă, din defuncta Republică Democrată Germană (RDG/DDR), au fost programate pe data de 18 martie 1990.

Ziua de 18 martie a rămas în istoria germană ca o dată simbolică importantă, marcând şi începuturile fragile ale democraţiei moderne.