La 35 de ani după ce Zidul Berlinului a fost dărâmat, imagini din 2024 contrastând cu fotografii de arhivă surprind cicatricile rămase de la cea mai infamă frontieră a Războiului Rece.
„Bariera de protecție antifascistă” a Berlinului a fost instalată de guvernul de stânga al Germaniei de Est, susținut de sovietici, în vara anului 1961, în aparență pentru a împiedica spionii occidentali să intre în Berlinul de Est. În realitate, zidul, care a transformat Berlinul de Est într-o vastă închisoare în aer liber, a fost o măsură disperată a guvernului Germaniei de Est de a opri milioane de cetățeni ai săi care fugeau spre libertate după ce Germania a fost împărțită în zone de control sovietic și occidental în urma celui de-al Doilea Război Mondial.
De-a lungul deceniilor în care zidul a fost amplasat, mii de oameni au reușit să fugă din Berlinul de Est, însă cel puțin 140 au fost uciși în această încercare, mulți dintre ei fiind împușcați de polițiștii de frontieră est-germani.
Zidul a fost dărâmat la 9 noiembrie 1989 pe fondul unor proteste masive atât în interiorul, cât și în exteriorul Germaniei de Est, un stat polițienesc care s-a prăbușit odată cu infamul său zid.
