Secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken, efectuează prima sa vizită într-o regiune zguduită de invazia Rusiei în Ucraina.
Este o regiune încă loială Moscovei, iar recentele represiuni sângeroase au umbrit eforturile de reformă inițiate în cele mai mari două țări din Asia Centrală - Kazahstan și Uzbekistan.
Pe de altă parte, mediul pe care actualul deținător al postului, Antony Blinken, îl va întâlni probabil după ce va ateriza în capitala kazahă, Astana, la 28 februarie, nu-i este străin și nu se așteaptă la un turneu lipsit de dificultăți. Iată de ce: Asia Centrală, mult timp una dintre cele mai autoritare regiuni din lume, a devenit de ceva vreme poate chiar mai puțin democratică acum decât era în urmă cu trei ani, când a fost vizitată de predecesorul lui Blinken, Mike Pompeo. Un mare impact are asupra lor, de asemenea, după cum dădea și Pompeo de înțeles, vecinătatea Chinei și Rusiei.
Dar reprezintă vizita lui Blinken pentru statele din Asia Centrală, la un an de la invazia Rusiei, altceva decât complicații, dând deopotrivă apă la moară suspiciunii aliaților care îi monitorizează traseul, agenda și declarațiile de pe margine?
În cadrul unei conferințe de presă înaintea vizitei lui Blinken, secretarul de stat adjunct pentru Asia Centrală și de Sud, Donald Lu, a recunoscut „presiunea la care sunt supuse economiile și societățile din această parte a lumii” - o presiune la care s-au adăugat, fără îndoială, sancțiunile impuse de țările occidentale Rusiei, principalul partener comercial al Asiei Centrale.
Ecranele afișează numărătoarea voturilor în timpul celei de-a 11-a sesiuni speciale de urgență a Adunării Generale privind Ucraina, la sediul ONU din New York, la 23 februarie.
„Principalul nostru obiectiv este să arătăm că Statele Unite sunt un partener de încredere și că ne dăm seama de dificultățile cu care se confruntă aceste economii”, a afirmat Lu, enumerând drept provocări-cheie pentru țările din această regiune „prețurile mari la alimente și la combustibili, șomajul ridicat, dificultatea de a-și exporta bunurile, redresarea lentă post-COVID și un aflux mare de emigranți din Rusia” care fug de recrutare.
Dar Lu a mai spus, de asemenea, că respectarea sancțiunilor se află pe agenda convorbirilor pe care le va avea Blinken cu liderii în regiune. „Există un progres real pe care l-am văzut ca urmare a acestor sancțiuni în debranșarea unor ramuri ale economiei Asiei Centrale de Rusia. Și vom continua să încurajăm republicile din Asia Centrală în această direcție", le-a mai spus Lu jurnaliștilor pe 24 februarie.
„Aceeași veche frică de Rusia”
Locul Asiei Centrale pe harta geopolitică a fost întărit de un vot la Națiunile Unite la 24 februarie, la aniversarea invaziei. Rezoluția votată cu acea ocazie cerea încetarea imediată a războiului Rusiei și îndepărtarea forțelor rusești de pe teritoriul ucrainean.
Kazahstanul, Kârgâzstanul, Tadjikistanul și Uzbekistanul s-au numărat printre cele doar 32 de țări care s-au abținut de la adoptarea rezoluției. 141 de țări au votat în favoarea acesteia și șapte țări - inclusiv China, Belarus și Rusia - au votat împotrivă. Turkmenistanul, recunoscut ca țară neutră, nu a votat deloc.
La două zile după vot, Ministerul kazah de Externe a calificat drept „demn de sprijin” un document de poziție privind Ucraina publicat de Beijing, partenerul Moscovei, un document despre care președintele american Joe Biden spusese înainte vreme că, dacă ar fi aplicat, nu ar fi benefic nimănui, „cu excepția Rusiei".
Deși propunerea Chinei invoca integritatea teritorială a tuturor statelor, se abținea să critice Rusia și pleda pentru încetarea sancțiunilor impuse de Occident aliatului Beijingului.
Kazahstanul a criticat, de asemenea, în mod independent, sancțiunile, în timp ce angajamentul Astanei de a le menține totuși a făcut ca mai mulți politicieni și personalități publice rusești să trateze conducerea țării cu dispreț și - în unele cazuri - să amenințe cu o invazie de tip ucrainean.
„Când vorbim despre poziția neutră a țărilor din Asia Centrală, nu este vorba, de fapt, de neutralitate, ci doar de aceeași veche teamă față de Rusia”, a declarat Anvar Nozirov, un analist stabilit în Tașkent, capitala uzbecă.
Cu toate acestea, Nozirov afirmă că Washingtonul poate juca, în continuare, un rol necesar în regiune, în ciuda dominației Moscovei și a Beijingului.
Președintele chinez Xi Jinping (stânga) și președintele rus Vladimir Putin pozează pentru o fotografie în marja summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai din Samarkand, Uzbekistan, la 15 septembrie 2022.
„Există multe crize în regiune care se agravează de la o zi la alta, fie că este vorba de schimbările climatice, de secetă, criza de energie și, bineînțeles, de Afganistanul din nou sub talibani", a declarat Nozirov, calificând drept „dezastruoasă” retragerea forțelor coaliției din această țară care se învecinează cu Tadjikistanul, Turkmenistanul și Uzbekistanul.
„Rusia nu a rezolvat niciodată pe deplin aceste probleme, iar soluțiile Chinei sunt, în mare parte, limitate la interesele sale de afaceri. Asia Centrală este încă izolată în multe privințe, iar războiul lansat de Rusia nu a făcut decât să creeze noi probleme pentru cetățenii țărilor noastre", conchide Nozirov.
Un format util?
Blinken are pe agendă convorbiri cu președintele kazah Qasim-Jomart Toqaev înainte de întâlnirea cu miniștrii de externe din cele cinci țări în format 5+1. După aceea, se va deplasa în Uzbekistan pentru a-i întâlni pe liderii de acolo înainte de a se îndrepta spre India - o altă țară care s-a abținut la votul de la ONU.
În acest fel, Blinken va vizita cele mai mari două state din regiune, în care discursurile privind reformele au fost contestate de faptele net nedemocratice de pe teren.
În Kazahstan, misiunile străine, inclusiv Washingtonul, au cerut anchete corecte și transparente în legătură cu violențele care s-au soldat cu cel puțin 238 de morți la începutul anului 2022, însă doar o mână de militari au fost condamnați pentru abuzuri comise în timpul tulburărilor, în timp ce sute de protestatari au fost aruncați în închisoare.
De la stânga la dreapta: ministrul de externe al Kârgâzstanului, Cingiz Aidarbekov, ministrul de externe kazah Muhtar Tleuberdi, secretarul de Stat american Mike Pompeo și ministrul de externe uzbec, Abdulaziz Kamilov, pregătiți pentru o fotografie de grup în timpul unei reuniuni a C5+1 la Tașkent, în februarie 2020.
Toqaev a vorbit despre edificarea unui„nou Kazahstan” după violențele care au dus la reducerea drastică a influenței predecesorului său, Nursultan Nazarbaev, și a familiei acestuia, care a dominat țara mult timp - iar analistul politic kazah Gaziz Abișev a afirmat pentru RFE/RL că e de părere că unele dintre măsurile luate de Toqaev sunt încurajatoare.
„Transformările post-autoritare sunt întotdeauna dificile, dar cred că, în multe privințe, situația este mai bună decât sub Nazarbaev”, a afirmat Abișev, citând valul de politicieni din opoziție care plănuiesc să candideze la alegerile parlamentare de luna viitoare, grație modificărilor aduse legilor electorale.
Cu toate acestea, în ajunul vizitei lui Blinken, mai mulți potențiali candidați se plângeau că au fost excluși de la vot din cauza unor erori în declarațiile lor fiscale, iar în Kazahstan, de asemenea, jurnaliștii critici au fost supuși atacurilor, în ultimele săptămâni.
Atunci când Pompeo a călătorit la Tașkent, în 2020, Uzbekistanul tocmai fusese încoronat de revista the Economist drept „țara anului” pentru reformele promovate de președintele Șavkat Mirziioev, care a venit la putere în 2016, după moartea lui Islam Karimov, un politician izolaționist de orientare dură sub care a fost prim-ministru.
Însă anul trecut, trupele guvernamentale au zdrobit protestele din regiunea autonomă Karakalpakstan, unde planurile de modificare a statutului constituțional al teritoriului, la care s-a renunțat acum, au declanșat evenimente care s-au soldat cu 21 de morți, potrivit unui bilanț oficial.
Abordarea problemei drepturilor omului în Asia Centrală s-a dovedit a fi adesea un teritoriu dificil pentru Washington. Nici țările din regiune nu au primit întotdeauna cu bucurie oficialii americani care au denunțat abuzurile partenerilor lor strategici.
Pompeo a făcut din represiunea masivă a Chinei în provincia Xinjiang, cu majoritate musulmană, vecină cu Asia Centrală, o temă-cheie a vizitei sale, declanșând riposta furioasă a Chinei.
De asemenea, a fost mustrat politicos de ministrul de externe al Uzbekistanului de la acea vreme, Abdulaziz Komilov, care i-a vorbit despre dorința țării sale de a evita „consecințele politice nefavorabile în legătură cu competiția dintre marile puteri din regiunea noastră”.
Deși Blinken se află la prima sa vizită în Asia Centrală, el s-a mai întâlnit în trecut cu omologii săi din Asia Centrală, cel mai recent la Națiunile Unite de la New York, în septembrie.
Ministrul de externe al Chinei, Wang Yi
Statele Unite sunt una dintre cele câteva țări care participă la întâlniri 5+1 cu statele din Asia Centrală.
Anul trecut, liderul autocrat veteran al Tadjikistanului, Emomali Rahmon, a sugerat că acest format i se pare desuet și l-a criticat pe președintele rus Vladimir Putin într-o diatribă remarcabilă în timpul unei întâlniri între liderul rus și cei cinci omologi ai săi din Asia Centrală. „America plus Asia Centrală, Coreea de Sud plus Asia Centrală, Japonia plus Asia Centrală. În curând va exista probabil Pakistan plus Asia Centrală”, spunea Rahmon.
Dar comentatorul politic Gaziz Abișev susține că formatul a avut unele beneficii, în principal datorită potențialului său de a promova integrarea și solidaritatea în fața țărilor care exercitau de regulă influența asupra regiunii.
„Cred că este un lucru bun pentru suveranitatea și independența noastră, pentru că, în primul rând, aduce la aceeași masă țările din regiune. O țară precum Rusia ar putea să ne divizeze sau să ne distrugă, dar dacă suntem uniți va fi mult mai greu", a mai spus Abișev.