Blocada sovietică și podul aerian din Berlin, 75 de ani mai târziu

Un avion C-54 Skymaster al Forțelor Aeriene ale SUA aterizează la baza aeriană Tempelhof din Berlin, sub privirile pline de speranță ale berlinezilor, la 10 august 1948. Podul aerian a funcționat timp de 15 luni, după ce autoritățile sovietice au izolat orașul. Aproximativ 101 participanți au murit, dintre care 40 de britanici și 31 de americani, majoritatea din cauza unor accidente care nu au avut loc în timpul zborului.

Un soldat american verifică documentația avionului și supraveghează încărcarea sacilor cu făină într-un avion de transport C-47 la baza aeriană Rhein-Main din Frankfurt, la 29 iunie 1948. Baza a fost principalul centru de aprovizionare pentru podul aerian al Berlinului.

Majoritatea avioanelor americane au folosit coridorul sudic, care făcea legătura între Frankfurt și Tempelhof, baza americană din inima orașului. Toate avioanele britanice și aproximativ 40 de avioane americane au folosit coridorul nordic, care pleca spre sud-est din zona Hamburg și ateriza pe aerodromul Gatow, operat de britanici, din Berlinul de Vest. Avioanele străbăteau acest traseu 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, și aterizau uneori minut de minut.

Berlinezi din Berlinul de Vest așteaptă să își umple gălețile de apă la un hidrant, pe 3 iulie 1948. După ce sovieticii au întrerupt aprovizionarea cu apă, locuitorii erau nevoiți să stea la coadă ore în șir.

Aeroportul Tempelhof din Berlinul de Vest în timpul operațiunilor din 24 iulie 1948. Baza aeriană era situată în centrul orașului, cu cartiere de locuințe construite chiar lângă hangare.

Trei soldați americani coordonează intensul trafic aerian de la Tempelhof la 1 iulie 1948.

Avioane C-47 ale Forțelor Aeriene ale SUA așteaptă la rând pe aeroportul Tempelhof, pe 1 iulie 1948, pentru ca încărcătura lor de alimente, inclusiv lapte și făină, să fie preluată de camioanele armatei care așteaptă.

Tineri pe o clădire avariată de bombe lângă Tempelhof privesc un avion de marfă american care survolează clădirea după ce a livrat o încărcătură de cărbune, pe 9 iulie 1948. S-a estimat că ar fi fost nevoie de 4500 de tone de alimente și cărbune în fiecare zi pentru ca orașul să supraviețuiască blocadei sovietice. Coordonarea eficientă a zborurilor a permis aliaților să depășească acest minim în câteva luni.

Copii căutând bucăți de cărbune într-un morman de zgură în fața unei fabrici din Berlinul de Vest, pe 27 august 1948. Combustibilul adus pe calea aerului a fost esențial pentru menținerea în funcțiune a fabricilor și a utilităților.

Un muncitor german transportă sacul de cărbune cu numărul 1 milion livrat în Berlinul de Vest, la 20 septembrie 1948. Pe eticheta de pe sac se poate citi "De la Fassberg cu complimente", făcând refeire la aerodromul din zona britanică folosit ca bază pentru ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „vagoneții zburători cu cărbune".

Copiii așteaptă batoanele de ciocolată aruncate dintr-un C-54 Skymaster care se apropie de Tempelhof. Locotenentul Gail Halvorsen, cunoscut sub numele de „bombardierul cu bomboane”, arunca dulciuri cu parașute din batiste pentru copii în timpul călătoriilor sale la Berlin.

O verigă vitală în întreținerea avioanelor RAF a fost Operațiunea Plumber, numele importantei unități de service a comandamentului de transport de la Honington, în Marea Britanie. Acolo, o flotă de șase avioane C-47 a asigurat transportul de piese de avion în Germania pentru înlocuire. Aici, este transportată o roată uriașă pentru un avion York.

Un Short Sunderland al RAF, ancorat pe râul Havel din Berlinul de Vest. Hidroavioanele care transportau mărfuri au aterizat, de asemenea, pe lacul Wannsee din iulie până la jumătatea lunii decembrie 1948, când amenințarea gheții de iarnă a făcut ca acest loc să devină nesigur.

Copiii stau într-un hidroavion RAF Sunderland înainte de decolare, la 25 noiembrie 1948. Ei se îndreptau spre zona de ocupație britanică, unde au rămas până la ridicarea blocadei sovietice. Un program pentru a-i scuti pe copii de frigul aspru al iernii, când combustibilul era foarte scump, a fost înființat de oficialii germani, americani și britanici din domeniul asistenței sociale. Mai mult de 2000 de copii au fost transportați cu avionul în aproximativ două luni.

Oameni așteptându-și rația de cărbune în cartierul Neukoelln din Berlinul de Vest, pe 27 noiembrie 1948.

Copiii berlinezi au parte de o surpriză pe aeroportul Tempelhof din Berlin, pe 15 decembrie 1948: Cadouri de Crăciun de la un Moș Crăciun zburător, cunoscut și ca locotenentul John Konop din Astoria, New York. Acesta a fost primul transport aerian de la donatori americani care a fost distribuit în cadrul programului Forțelor Aeriene ale SUA cunoscut sub numele de Operațiunea Moș Crăciun.

Un Boeing C-97 Stratofreighter american se apropie de Tempelhof peste acoperișurile Berlinului, venind de la Frankfurt am Main, Germania, la 4 mai 1949. Avionul putea transporta 25 de tone de mărfuri.

Muncitorii din sectorul sovietic al Berlinului înlătură baricadele la 11 mai 1949. Blocada nu și-a atins obiectivele, determinând conducerea sovietică să redeschidă rutele terestre dintre Berlin și Germania de Vest. Transportul aerian al Berlinului a continuat până la sfârșitul lunii septembrie pentru a stoca combustibil, alimente și medicamente în cazul în care sovieticii ar fi reluat blocada.

În timpul podului aerian al Berlinului, forțele aliate au efectuat în total 278.228 de zboruri de transport dinspre Occident pentru a contracara blocada sovietică.