Războiul bosniac: de la moarte și distrugere, la Dayton
O familie se refugiază într-o pivniță la Sarajevo în 6 iunie 1992, în timpul unui bombardament asupra capitalei bosniace. Luptele continuă, în ciuda unui acord mediat de Națiunile Unite privind redeschiderea aeroportului și retragerea armatei sîrbilor bosniaci din centrul orașului.
Turnurile gemene UNIS ard de-a lungul așa-numitei „Alei a lunetiștilor” din centrul orașului Sarajevo, în timp ce bombardamentele continuă neîntrerupt, în 9 iunie 1992. Poreclite „Momo” și „Uzeir”, după un popular duo comic sîrbo-bosniac, clădirile au fost grav avariate în timpul asedierii capitalei Bosniei, dar au rămas în picioare, devenind un simbol al rezistenței orașului.
Un tată și fiul său fug în cartierul olimpic Dobrinjia, în încercarea de a se adopsti de tirurile lunetiștilor, 4 ianuarie 1993.
Comandantul sîrbilor bosniaci Radko Mladici discută cu liderul sîrbilor bosniaci Radovan Karadjici la Pale, Bosnia-Herțegovina în 5 august 1993. Ambii se află acum în arest și sînt judecați pentru crime de război la Tribunalul penal internațional de la Haga.
Din cauza lipsei de combustibili, militari ai armatei bosniace folosesc un cal și o căruță pentru a transporta alimente în cartierul Sarajevo Nou, din apropiere de aeroport, 5 ianuarie 1995.
Refugiați bosniaci sînt evacuați de la Srebrenița într-un camion al Agenției ONU pentru refuguați în 31 martie 1993. Nu departe de Srebrenița, ONU înființase o zonă sigură, dar patru luni mai tîrziu, în iulie, peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani au fost aveau să fie măcelăriți de sîrbii bosniaci, în cel mai atroce masacru de la al doilea război mondial încoace.
Membri ai forțelor olandeze de mențienere a păcii stau de vorbă cu luptători musulmani la Vares, 1 martie 1994.
Acești oameni au avut noroc. Cam 10.000 de refugiați din Srebrenița urcă în autobuze la o tabără de la o bază ONU la aeroportul de la Tuzla, în 14 iulie 1995. Trei zile mai devreme,în 11 iulile, forțele sîrbilor bosniaci începuseră masacrarea a peste 8.000 de bărbați și băieși musulmani în enclava de est a orașului, aucîndu-le cadavrele în gropile comune din pădurile care înconjoară orașul.
Duhoarea morții. Un croat se ține de nas în timp ce ajută la colectarea cadavrelor descompuse a 15 oameni lăsate să putrezească într-o poiană în nordvestul Bosniei, în 16 octombrie 1995. Numeroase gropi comune au fost descoperite după ce retragerea sîrbilor din nordvestul Bosniei.
Delegații pozează înaintea începerii tratativelpr de pace balcanice posează în 31 octombrie 1995, în apopiere de Dayton, statul american Ohio. De la stînga la dreapta: Richard Holbrooke, sistentul secretarului de stat american pentru afaceri europene și canadiene, Franjo Tudjman, președintele Croației, Alija Izetbegovici, președintele Bosniei-Herțegovina, Warren Christopher, secretarul de stat american, Slobodan Milolevici, președintele Srbiei.
Liderii semnează proiectul declarației de la Dayton în 21 noiembrie 1995, la terminarea tratativelor de pace la baza aeriană Wright Patterson, din apropiere de Dayton, Ohio. președintele sîrb Skobodan Miloșevici e așezat al doilea din stînga. La stînga lui sînt președintele bosniac Alija Izetbegovici, președintele croat Franjo Tudjman, și secretarul de stat american Warren Christopher.
Tineri sîrbi bosniaci sărbătoresc acordul de pace de la Dayton în orașul bosniac Banja Luka, 21 noiembrie 1995.
O femeie sîrbo-bosniacă stă în casa ei goală înainte de a părăsi orașul bosniac Odzak în 11 decembrie 1995. Ea s-a aflat între cei 19.000 de sărbi bosniaci care au fost relocați după ce orașul a fost trecut sub controlul guvernului bosniac, conform acordului d ela Dayton.
Un convoi al Armatei I americană transportă ambarcațiuni și pontoane la Slavonski Brod, 13 decembrie 1995. Militarii americani vor construi, potrivit acordului de pace de la Dayton, un pod peste rîul Sava care leagă Bosnia și Croația.
Melica Saric, o mamă sîrbo-bosniacă, jelește la mormîntul fiului ei Velimir în 24 decembrie 1995 la Sarajevo. El a fost ucis aproape de sfîrșitul războiului, în octombrie 1995, în apropiere de linia frontului în suburbiile din Sarajevo controlate de sîrbii bosniaci.