Certitudinea este că miercuri guvernul britanic va invoca articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, care stipulează dreptul țărilor membre a de părăsi Uniunea Europeană.
Teoretic, din acel moment negocierile, sau „divorțul” cum se scrie în presa, vor dura doi ani, după care vor putea fi prelungite la infinit, dacă ambele părți sunt de acord.
Care este ținta Marii Britanii?
Potrivit ministrului pentru Brexit David Davis, guvernul vrea să negocieze un „acord de liber-schimb amplu, la fel și un acord vamal amplu care să lase Marea Britanie în aceeași poziție în care este acum dar sa-i permită să încheie și alte acorduri comerciale în afara Uniunii Europene fără aprobarea Bruxelles-ului”.
Este ceea ce declara săptămâna trecută Davis în Parlamentul de la Londra, iar într-un interviu cu cotidianul „The Guardian” marți tot Davis preciza „Vrem să obținem cea mai bună înțelegere cu Uniunea Europeanpă dar și cu restul lumii”.
Echipa de negociatori a UE este condusă de fostul ministru francez Michel Barnier, care se va consulta constant cu Comisia Europeană și Consiliul European.
Ceea ce va face întreg procesul mai greoi dar din perspectiva UE, va asigura unitatea de poziție a celor 27 de state membre.
Este de așteptat ca miercuri guvernul britanic să înainteze nu numai cererea oficială de a părăsi Uniunea Europeanpă, dar și o primă schiță a planului său de negocieri, din care să reiasă prioritățile Londrei și punctele pe care nu este dispusă să le negocieze.
Va urma o perioadă de câteva zile - sau săptămâni - în care țările din UE vor examina documentul britanic, și își vor formula propriile priorități, care e de așteptat să difere foarte mult de la o țară la alta: pentru țările baltice, divorțul de Marea Britanie riscă să ducă la o pierdere de securitate. Pentru Polonia, la pierderea unei surse majore de remitențe, pentru că în Marea Britanie lucrează peste un milion de polonezi.
În acest moment, Uniunea Europeană vrea ca negocierile să se desfășoare în două etape succesive, clar delimitate: mai întâi condițiile „divorțului” după care condițiile noilor relații de cooperare.
Londra vrea ca aceste negocieri să meargă în paralel. Și aici ar putea avea câștig de cauză.
Pentru că numai prin negocieri simultane se va putea clarifica destul de repede statutul actual și perspectivele de viitor a celor cîteva sute de mii de britanici stabiliți în alte țări europene și de cetățeni europeni stabiliți în Marea Britanie.
Tratativele ar putea intra însă repede în impas, crede BBC, când se va pune problema banilor: Uniunea Europeană susține că și-a luat o serie de angajamente financiar de viitor, cu asentimentul Marii Britanii, care trebuie să-și onoreze promisiunile.
În total, UE ar putea prezenta Londrei o „notă de plată” de aproape 60 de miliarde de euro.
Premierul Theresa May a declarat însă, prin ministrul său pentru Brexit, că „vom analiza, dar asta nu înseamnă că vom plăti”.
Și tot Theresa May a spus că dacă Marea Britanie nu obține un acord favorabil, atunci va părăsi UE fără nici o înțelegere.