Andrei Pandele nu este numai un arhitect reputat ci și un fotograf cunoscut, care a realizat în perioada comunistă numeroase fotografii, reunite în albume în anii din urmă. Un astfel de album este cel care apare acum la editura Humanitas cu titlul Bucureștiul mutilat.
Sunt fotografii care, dincolo de calitatea lor artistică deosebită, au o valoare documentară excepțională. Andrei Pandele ne oferă o cronică în imagini a distrugerilor pe care, în demența lui, Ceaușescu le-a ordonat pentru a șterge de pe fața pământului cartiere întregi din Bucureștiul vechi și pentru a face loc unor construcții pe cât de delirant-ambițioase pe atât de inutile.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Alexandru Călinescu (Iași)
Cutremurul din 1977 a fost pretextul prin care Ceaușescu a justificat începerea demolărilor arbitrare. Obsesia lui în materie de urbanism era „sistematizarea”, idee cu efecte catastrofale atât în București cât și în alte orașe din țară. Primul cartier bucureștean care căzut victimă nebuniei ceaușiste a fost Uranus, cartier ce încă păstra un aer patriarhal.
Demolarea cartierului Uranus a fost începutul unui adevărat asalt asupra centrului vechi al capitalei. Cifrele pe care le menționează Andrei Pandele te îngrozesc: s-au demolat aproape 6 km2 din centrul istoric (pe o parte din această suprafață sunt și astăzi maidane pe care cresc buruieni), au fost distruse circa 20.000 de proprietăți, 60.000 de familii au fost forțate să se mute. Au dispărut o mulțime de monumente istorice: bisericile Enei, Albă Postăvari, Doamna Oltea, Sf. Spiridon Vechi etc., mânăstirile Cotroceni, Mihai Vodă, Văcărești, sinagogi, mare parte din cartierul evreiesc, cinematografe, Spitalul Brâncovenesc, stadionul Republicii, Muzeul Militar, Institutul medico-legal „Mina Minovici”, Hala Mare a Unirii ș.a.m.d. Câteva biserici au fost salvate prin translatare și au supraviețuit, ascunse printre blocuri. Alte cartiere au devenit de nerecunoscut, s-au creat – inutil – bulevarde nefiresc de largi, piețe întinse care nu servesc la nimic – toate fiind urmarea megalomaniei „conducătorului suprem”, care se dorea și arhitectul-vizionar al capitalei.
Fotografiile surprind imagini ale unor case, monumente sau străzi care astăzi nu mai există. Vedem buldozerele la lucru, vedem mormanele de moloz care rămân în urmă. O serie de fotografii înfățișează scene din cotidianul comunist – cozile uriașe la lapte, ouă, brânză sau la butelii, mijloacele de transport în comun înțesate de lume, oameni agățați ciorchine pe scări sau pe tampoanele tramvaielor. Iarna, în plin centru, munți de zăpadă – nu o lua nimeni pentru că se făcea economie la motorină. Albumul Bucureștiul mutilat aduce o mărturie zguduitoare pentru acele vremuri cumplite, pe care o propagandă nerușinată voia să le prezinte drept „epoca de aur”.