Cu două zile în urmă, în Germania, la Festivalul Internațional de Muzică de Cameră de la Rolandeseck, lîngă Bonn, care o are ca directoare artistică pe violonista Mihaela Martin, a putut fi ascultat un program de muzică românească. Invitații festivalului au fost membrii orchestrei Camerata Regală din București. Iar succesul la publicul german a fost cu totul neobișnuit cum relatează de la fața locului colaboratorul nostru.
Your browser doesn’t support HTML5
Camerata Regală din București este un nume relativ cunoscut și la Chișinău, unde – mi-au spus membrii orchestrei – au fost primiți cu foarte mare prietenie la Festivalul „Mărțișor”. Este, însă, cu totul neobișnuit ca la un festival de prestigiu în Germania să se cînte mai bine de o oră, un program de piese de muzică simfonică românească și, la fel de neobișnuit, ca reacția publicului să fie una de absolut entuziasm: strigăte „Bravo” și zece minute de aplauze neîntrerupte.
Proiectul a fost inițiat de violonista și profesoara Mihaela Martin, directoarea artistică a Festivalului de la Rolandseck, căreia i s-a alăturat soțul ei Frans Helmerson, în calitate de dirijor; iar invitată a fost orchestra Camerata Regală din București, cu un program în care au figurat în partea a doua Trei piese pentru orchestră de coarde, Opus 4 de Constantin Silvestri și Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu. La realizarea proiectului, Camerata Regală a fost susținută financiar, cum a ținut să ne spună Radu Chișu, concert-maestrul formației, de Departamentul pentru Strategii Guvernamentale din cadrul Secretariatului General al Guvernului României.
Înaintea concertului am stat de vorbă cu Radu Chișu și cu colegul său violoncelist, mai veche cunoștiință a Europei Libere, Octavian Lup.
Am început interviul cu ei observînd că, dacă au mai avut ocazia să cînte în Germania, nu cred că au avut și șansa de a cînta într-o asemenea ambianță și companie de muzicieni cum sînt cei invitați la Festivalul de la Rolandseck de violonista Mihaela Martin. Radu Chișu mi-a răspuns:
Radu Chișu: „Am mai avut reprezentații în Germania și în Dusseldorf și la Berlin, dar de data aceasta este o ocazie cu totul și cu totul specială, și datorită personalităților care vin în acest festival și atmosferei de aici, oraș e frumos, liniștit, un mediu perfect de a face muzică…”
Și opinia lui Octavian Lup:
Octavian Lup: „Compania aceasta selectă îți poate da fiori
uneori. Nu îți poți imagina că poți să cînți alături de personalități precum Mihaela Martin, Plamena Mangova, Frans Helmerson… E un lucru fabulos pentru noi și ne bucurăm că, iată, împreună cu ai noștri români, putem face muzică de calitate într-un loc special.”
Your browser doesn’t support HTML5
Le-am cerut interlocutorilor mei să spună pentru ascultătorii noștri cîteva cuvinte despre Orchestra sub patronaj regal în care cîntă. Radu Chișu:
Radu Chișu: „Camerata Regală a luat naștere în anul 2009, sub înaltul patronaj al Alteței Sale, Principele Radu al României. Numele nu este întîmplător, este strîns legat de familia regală. Avem o activitate destul de bogată în ultimii ani, cu o stagiune, mini-stagiune la Ateneul Român; sînt șase-șapte concerte pe sezon.
Anul viitor, cînd Camerata va împlini zece ani de existență, pregătim un sezon mai special. Avem colaboratori foarte buni în Fundația „Resonance” din România, prin Lavinia Dragoș, și președinta Fundației mamă a „Resonance”, să o numim așa, Elisabeth Sombart, pianistă de renume internațional, cu strînse legături cu maestrul Sergiu Celibidache, cu un Liviu Prunaru, un artist de care sîntem apropiați și ne face plăcere să colaborăm cu el…”
Un cuvînt despre sponsorii Cameratei Regale :
Radu Chișu: „Sponsorii sînt din domeniul privat și, din fericire, găsim parteneri care sînt dornici să susțină cultura și să susțină această orchestră. Volvo România, care este partenerul principal în momentul de față, Bank Post care a fost partenerul nostru principal în ultimii trei-patru ani, și sperăm să se alăture și alți sponsori…”
Cum se văd lucrurile de la pupitrul violoncelului, l-am întrebat pe Octavian Lup, care cu ani în urmă ne-a fost invitat la un interviu realizat la Academia Kronberg, în apropiere de Frankfurt.
Octavian Lup: „Se vede foarte bine și, în special, se vede excepțional din cadrul Cameratei Regale, un nume care ne obligă, aș spune, ne obligă la performanță și la un anume tip de atitudini. Fiindcă, în fond, ea este cea care face diferența, or pot să spun că am găsit în acest ansablu o atitudine care ne face să gîndim că viitorul muzicii clasice din România nu sună rău de loc…”
Ce opinie au despre dirijorul cu totul special care îi promovează în lume, prof. Frans Halmerson. Octavian Lup:
Octavian Lup: „În primul rînd primează calitatea sa de muzician și cred că ăsta este cel mai important aspect. Sigur, Domnia sa este violoncelist și încă unul de renume mondial și un profesor care nu poate fi descris în cuvinte, de o calitate excepțională. Iată că acum îl întîlnim și în postura de dirijor; iar aspectul acesta este într-un fel ciudat, fiindcă nefiind obișnuit să-l vezi la pupitrul dirijoral, noi, muzicienii, sîntem destul de pretențioși cînd vine vorba de dirijor. Însă, trebuie să recunosc că el și-a impus autoritatea prin însăși prezența sa și calitatea sa ca muzician extraordinar. Așa că, pînă la urmă, cred că asta este cel mai important.”
Radu Chișu: „Greu să spun ceva după ce a spus Octavian Lup; sînt de acord cu el. Primează întotdeauna calitatea de muzician. Din punctul nostru de vedere, chiar pe principiul acesta încercăm să mergem și să facem muzică împreună. Această energie comună care se crează în timp ce cîntăm, care ne duce într-o direcție sau în alta, dar împreună.
Octavian Lup: „Cred că latura umană este un element extrem de important. La maestrul Helmerson nu am simțit niciodată ideea asta de aroganță – hai să-i spunem – de mare muzician care poate fi întîlnită în anumite contexte. La el este așa o atitudine, atît de prietenească și de pozitivă, și de umilă în sensul cel mai bun al cuvîntului, care te face ca muzican să te simți extraordinar de bine și de…”
Radu Chișu: „și liber…
Muzica lui Constantin Silvestri, ca și a lui Paul Constantinescu este puțin cîntată astăzi. Radu Chișu:
Radu Chișu: „Da, într-adevăr, nu se cîntă; sînt niște lucrări senzaționale. Le-am descoperit cu ceva ani în urmă. Paul Constantinescu chiar a fost parte din programul nostru, al concertului de debut al Cameratei; muzică de foarte bună calitate...”
I-am cerut cîteva impresii și profesorului Frans Helmerson, despre formația Camerata Regală pe care o promovează cu atîta pasiune.
Frans Helmerson: „Sînt profund impresionat de întreaga idee aflată în spatele acestei orchestre, fiindcă toți sînt muzicieni profesioniști, fie din Orchestra Simfonică Radio, fie din Filarmonica „George Enescu”. Evident, lucrează din greu în orchestrele lor de bază, și găsesc timpul să cînte și în afară; cele cîteva ore pe zi în care nu cîntă cu orchestrele lor lucrează cu această Camerata, cu un atît de mare entuziasm și o atitudine atît de minunată, dorind cu adevărat să atingă profunzimile muzicii pe care o cîntă și să realizeze concerte excelente în afara activității lor obișnuite. Sînt extrem de impresionat!”
Ideea de a cînta în Germania piese de Constantin Silvestri și Paul Constantinescu a fost mai mult decît binevenită, așa cum a dovedit-o reacția entuziastă a publicului german. Frans Helmerson:
Frans Helmerson: „A fost o idee pe care Mihaela [Martin] a discutat-o cu Radu [Chișu], concert-maestrul Cameratei. Știu cu certitudine că și-a dorit ceva românesc în programul Festivalului; ei au cîntat deja aceste piese de mai multe ori, iar ele reprezintă un exemplu excelent al nivelului înalt al muzicii românești.”
În final cîteva măsuri din concertul de duminică de la Rolandseck, localitate cu o frumoasă poziție pe Rin, în Germania, imortalizată în volumul Rinul meu/Mein Rhein, publicat la Leipzig în 1884 de Regina Elisabeta a României, celebra Carmen Silva.
Extrasul muzical din finalul concertului ne-a fost pus la dispoziție cu amabilitate de colegii de la Deutschlandfunk Kultur, postul de radio care a transmis în direct concertul de la Festivalul Mihaelei Martin.