Campania de caritate „Rostul Postului”: 13% din copii trăiesc în sărăcie

În ajunul sărbătorii de Paști, a fost lansată campania „Rostul Postului” în care se adună fonduri pentru a ajuta copiii care trăiesc în sărăcie absolută sau extremă. Prin intermediul unei platforme online, creată de organizația Copil, Comunitate, Familie (CCF), se încurajează donația banilor care ar fi cheltuiți pentru o masă, aşa cum postul de Paşti înseamnă și fapte bune. Campania are loc al patrulea an consecutiv. Cu ce rezultate? Discutăm cu Liliana Rotaru, preşedinta organizației Copil, Comunitate, Familie.

Interviul dimineții la EL: cu Liliana Rotaru

Europa Liberă: Așadar, al patrulea an consecutiv organizați campania „Rostul Postului”, o campanie în sprijinul copiilor vulnerabili. Aș vrea la început să reamintim cum a apărut ideea acestei campanii caritabile.

Liliana Rotaru: „Este o idee foarte frumoasă pe care am extins-o, să zic așa, din România de la colegii noștri de la HHC România și presupune un restaurant virtual, deci o platformă pe care oamenii pot să-și aleagă câteva feluri de mâncare pe care le consumă virtual, deci, de fapt, renunță la ele, iar banii pe care i-ar fi cheltuit pentru acele produse îi donează cauzei copiilor care se zbat în sărăcie și familiilor lor din Moldova.”

Europa Liberă: Dar cât de răspândit este acest fenomen al sărăciei în rândul copiilor, cât de mulți copii trăiesc în sărăcie și care ar fi principalele cauze?

Liliana Rotaru: „În ultimii ani un pic a scăzut acest număr, dar oricum avem circa 13% din copii care trăiesc în sărăcie. Asta ar însemna fiecare al optulea copil. E o cifră încă foarte mare și, din păcate, cel mai mult suferă familiile din mediul rural și familiile cu trei și mai mulți copii. Noi, de exemplu, lucrăm cu familii care au chiar până la 10 copii sau opt copii. Deci, vă imaginați în cazul în care este o familie de la țară, uneori, cu o mamă singură sau chiar dacă sunt ambii părinți cu un număr atât de mare de copii sărăcia este cea care le taie aripile copiilor și orice perspectivă de viitor. Cauzele sunt diverse, fie că sunt în șomaj, fie că este o problemă de sănătate în familie a unuia dintre părinți sau a cuiva dintre copii și doar un părinte poate să muncească, fie că e vorba de o familie cu un singur părinte și mai mulți copii. Din păcate, uneori sărăcia este și o problemă intergenerațională, se combină și cu alți factori sociali, uneori dependența de alcool, de exemplu, sau alte probleme sociale care adâncesc fenomenul sărăciei, iar copiii sunt cei mai afectați.”

Europa Liberă: Sărăcia deseori poate duce și la înstrăinarea copiilor în instituții rezidențiale, separarea lor de familii. Organizația pe care o conduceți militează de mai mulți ani pentru închiderea instituțiilor rezidențiale, a așa-ziselor internate, dezvoltând alternative de tip familie. La acest capitol, mă refer la servicii alternative, există progrese în ultimii ani?

Liliana Rotaru: „Există, dar sunt foarte încete și foarte mici aceste progrese. Din păcate, serviciile alternative de tip familial nu pot încă răspunde nevoilor tuturor copiilor. Și aici mă refer la acele grupuri mari de frați. E mai ușor să plasezi un copil într-o familie, de exemplu, de asistenți parentali profesioniști, decât să plasezi 4, 5, 6 frați, poate e un pic mai ușor să plasezi un copil cu dezvoltare tipică decât un copil cu dizabilități sau un copil foarte mic, pentru că atunci asistentul parental profesionist nu poate să-și facă munca lui de bază sau nu poate să aibă încă un serviciu și salariile pentru asistenții parentali profesioniști nu sunt deloc motivante ca omul să poată să stea acasă cu un salariu și să aibă în îngrijire 1, 2 sau 3 copii. Din acest considerent, creșterea numărului de asistenți parentali profesioniști este, în primul rând, prea mică, este insuficientă, dar și mai important decât acest lucru e că nu avem o forță de muncă specializată de asistenți parentali profesioniști care au nevoie de instruire în plus, de sprijin în plus și de finanțare suplimentară. Iată la acest capitol încă mai avem mult de lucru.”

Europa Liberă: Cum vă explicați totuși că în Moldova există prea puține creșe, servicii sociale de sprijin pentru familii din moment ce utilitatea acestora nu poate fi pusă la îndoială?

Liliana Rotaru: „Creșa este un serviciu foarte bun și foarte important, în special în mediul urban sau semiurban, acolo unde sunt mai multe oportunități de angajare pentru părinți, în special pentru mame, pentru că experiența noastră de aproape 9 ani de zile, în 2011 a fost deschisă prima creșă, arată că majoritatea familiilor sunt formate din mame solitare. Deci, aceste servicii la nivel de centru raional, orașe, în orașe chiar sectorial sunt foarte necesare. Acum la întrebarea Dvs. nu am un răspuns foarte exact. Aș putea să presupun două lucruri: primul că încă nu se cunoaște foarte bine despre aceste serviciu, pentru că regulamentul a apărut abia cu un an și jumătate în urmă, în vara lui 2018, și a doua cauză pe care o pot presupune e că, chiar în cazul în care autoritățile publice locale cunosc despre existența sau posibilitatea unui asemenea serviciu, poate nu au bani la bugetul local ca să dezvolte serviciul.

Liliana Rotaru

În sfârșit poate fi și o a treia cauză și poate fi o combinație de toate trei, că poate nu există înțelegere la nivel local, poate nu-și dau seama cât de util și cât de important, cât de necesar ar fi un asemenea serviciu, pentru că, nefiind un serviciu extrem de scump pentru a fi oferit, poate fi dezvoltat, de exemplu, într-o grupă la grădiniță, pentru că știm, criza demografică, mai ales în centrele raionale, a mai scăzut din numărul de copii în grupe la grădinițe, deci ar putea fi eliberată o grupă pentru un serviciu-creșă, bunăoară cum s-a întâmplat la Glodeni sau la Bălți. Acum noi încercăm să promovăm acest serviciu la nivel național și chiar suntem acum în discuții, în negocieri cu un raion și cu un finanțator pentru a avea încă o creșă anul acesta într-un raion din centrul republicii, dar încă nu știm exact, de aceea nu pot să vă dau acum cu exactitate numele raionului.”

Europa Liberă: Dar, dna Rotaru, revenind la campania „Rostul Postului”, în primele ediții ale acestei campanii ați reușit, între altele, din banii colectați să deschideți la Bălți un centru de intervenție timpurie și o creșă socială. Ce alte măsuri ați reușit și cât de mulți copii ați ajutat?

Liliana Rotaru: „Într-adevăr o creșă socială a fost deschisă în totalitate cu banii pe care i-am obținut în urma campaniei „Rostul Postului”, bani care au fost dublați de Banca Europeană de Reconstrucții și Dezvoltare, iar serviciul de intervenție timpurie a avut o cofinanțare, nu a fost în întregime finanțat din campania „Rostul Postului”. Anul trecut am schimbat un pic abordarea și am vrut să ajungă direct în familii și am sprijinit 37-40 de copii și familiile lor ca să înceapă primăvara cu un avantaj față de situația lor precedentă. Și iată la ce mă refer. Au fost familii cu mai mulți copii care au primit fie răsad pentru grădină, fie o capră sau o vacă, sau niște pui ca să poată să aibă un avantaj față de situația lor precedentă. În acest mod, familiile au reușit să aibă o grădină, să aibă pe lângă casă niște animale ca să poată să-și hrănească copiii, dar totodată să poată contribui și ei. Ca principiu, noi încercăm să eliminăm dependența familiei de ajutorul nostru. Întotdeauna lucrăm împreună cu autoritățile locale, cu asistentul social din sat și asistentul social se asigură că aceste familii obțin absolut tot ce li se cuvine de la stat. Respectiv, asigurarea alimentației zilnice sau produselor igienice familia trebuie să și-o planifice din banii pe care îi primește din ajutorul social sau alte servicii monetare. În cazul nostru, noi încercăm să rezolvăm o problemă care în termen scurt și termen mediu ar putea să schimbe situația familiei spre bine. Și aici poate fi vorba în cazul în care e o familie care are o mică seră sau altceva să putem să-i ajutăm să aibă o sursă de venit constantă sau dacă e vorba de păsări și animale domestice să poată să vândă lapte, ouă ș.a.m.d., ca să existe o perspectivă pentru familie. Deci nu doar pâinea de azi, deși este foarte importantă, dar să fie un plan și pentru altă zi, și pentru viitor. E și un moment de învățare, și un model pentru copiii din familie.”

Europa Liberă: Da, într-un fel, le dați undița și nu peștele, cum ar veni.

Liliana Rotaru: „Exact! Asta sperăm, pentru că uneori ne confruntăm cu situația când familia este atât de disperată, încât duce la o disfuncționalitate, nu le mai pasă sau nu mai vor, nu mai văd sensul, nu mai cred în ajutorul aproapelui. Și atunci, familia se pune pe picioare, își recapătă demnitatea, pentru că fiecare om – eu chiar cred în asta –, fiecare om vrea să se poată descurca și să poată să-i pună copilului pe masă ceea de ce are nevoie. Și cu un pic de ajutor foarte multe familii chiar își revin și chiar încep să se descurce mai bine, fără a avea o baghetă fermecată, nu vorbim despre schimbări imediate și bruște, dar în fiecare zi facem câte un pas.”

Europa Liberă: Există o percepție larg răspândită că postul se rezumă doar la renunțarea la unele categorii de produse alimentare. Cât de conștienți sunt oamenii că postul înseamnă și altceva, că înseamnă și fapte bune și cât de deschiși sunt ei să facă fapte de caritate?

Liliana Rotaru: „Eu cred că în ultimii ani percepția se schimbă și mă bucur foarte mult să aud, în special în mass-media și fețele bisericești vorbind despre asta, spunând că la fel de important ca postul alimentar este și cel spiritual, deci atunci când faci o faptă bună, când te abții de la o vorbă răutăcioasă sau de la alte lucruri de genul acesta, și ajutorul aproapelui face parte din acest post spiritual. Îmi este greu să spun la nivel de țară câtă lume își schimbă percepția și nu se gândește că e vorba doar de abstinența alimentară, dar eu cred că în ultima perioadă tot mai mulți oameni sunt deschiși, sunt sensibili și vor să ajute și o cauză socială. „Rostul Postului” este unul dintre aceste exemple și doar în prima săptămână au fost donați prin acest restaurant virtual aproape 10 mii de lei. Sperăm foarte mult, dacă menținem acest ritm, în 7 săptămâni de post, să reușim să ne apropiem de suma de 50, 60, 70 de mii de lei, ca să putem să ajutăm cât mai multe familii și copii să aibă o primăvară extraordinară și o speranță pentru tot restul anului și să simtă că în post alți oameni s-au gândit la ei, altor oameni le-a păsat de ei și nu au întors privirea în altă parte atunci când ei poate se chinuiesc să pună pe masă o bucată de pâine și să-i pună copilului în geantă rechizite pentru școală, pentru că asta înseamnă să combați sărăcia, să-i dai copilului un viitor. Nouă ni se pare că sărăcia înseamnă doar să nu ai ce mânca astăzi, dar sărăcia înseamnă să nu te poți duce la școală, să abandonezi școala, din cauza asta să nu-ți poți găsi un loc de muncă plătit, să nu ai o perspectivă să-ți realizezi potențialul. Și aceste consecințe se asociază într-un fel atât de urât, încât chiar îl țin pe om foarte jos, deci nu-l ajută să se ridice la potențialul lui, iar noi ca oameni trebuie să ne asigurăm că și cel de alături poate să stea bine pe picioare, nu doar noi.”

Europa Liberă: Și pe final, o întrebare așa, mai deocheată, să-i zic așa. V-ați propus să colectați o sumă importantă de bani, dar în ce măsură credeți că e real acum când apare tot mai multă îngrijorare, iar pe alocuri și panică din cauza apariției noului coronavirus?

Liliana Rotaru: „Știți, mie mi se pare că s-ar putea să fie din contra un moment în care te gândești cât de fragilă este viața și sănătatea omului și poate în aceste momente ai tendința să fii mai sensibil și mai bun cu alți oameni. În mod special, „Rostul Postului” este o campanie atât de incluzivă și democratică, aș putea să spun, pentru că aproape oricine în țara noastră își poate permite o dată pe an să ofere virtual o cafea de 15 lei altcuiva sau 20 de lei. Știu că și copii, și studenți au participat în trecut la această campanie, pentru că nu este un efort financiar atât de mare, pentru că în postul Paștelui foarte mulți oameni au o sensibilitate și o deschidere mai mare și pentru că anume atunci când este mai greu este important să ne solidarizăm ca oameni, ca țară și ca popor. Asta ar însemna să fim mai atenți și mai grijulii unul față de altul și în fața coronavirusului, dar și în fața sărăciei care este un fel de coronavirus social și economic constant pentru multă lume.”