Castelul faraonic ca sens al vieţii!

Castelul faraonic ca sens al vieţii!

Dorinţa omului de a avea condiţii de viaţă bune e normală, firească, şi trebuie încurajată. Scăpaţi din ţarcul egalitarist sovietic, moldovenii s-au repezit să acumuleze bunuri materiale. Unii au reuşit, alţii nu s-au descurcat. Condamnabilă e în această ordine de idei acumularea bunurilor prin fraudă-mişmaş-corupţie şi, iată, avem acum nişte conducători noi care promit pedepsirea şmecherilor care şi-au clădit averi pe căi ilegale. Să-i ajute Dumnezeu! Asemenea promisiuni s-au mai auzit aici, dar mare lucru nu s-a făcut.

Ei bine, trebuie să vă spun că, din punctul meu de vedere, goana asta după bunuri materiale i-a cam secătuit de puteri pe mulţi moldoveni, i-a transformat în nişte roboţi care muncesc şi adună, muncesc şi adună, iar un sfârşit al acestei acumulări de bunuri nu se mai vede.

Am întâlnit, în anii tranziţiei, zeci de moldoveni care-mi vorbeau despre cum adună ei bani, muncind în străinătate, oameni care-mi vorbeau cu privirea pierdută în gol, oameni obosiţi şi îmbătrîniţi prematur de munca asta interminabilă. Singurul lucru despre care puteai să discuţi cu aceşti oameni era acumularea lucrurilor şi bunăstarea familiilor. Altceva nu-i interesa, viaţa pentru ei era o luptă crâncenă pentru bunăstare şi cam atât.

Viaţa mi se pare un eşec dacă sensul ei e automobilul luxos sau castelul faraonic. Ar trebuie să existe un rost dincolo de acumularea lucrurilor. Creaţia sau filantropia, o anume realizare în meseria îmbrăţişată. Elon Musk ar putea să trăiască liniştit cu bogăţia acumulată, dar omul are un vis, cucerirea cosmosului, un vis care multor moldoveni li se pare o absurditate. Mă tem că mulţi moldoveni muncesc nu cu gândul la performanţe profesionale, ci doar pentru a-şi clădi casa impozantă. E prea puţin, iar această centrare neostoită pe acumularea bunurilor materiale nu are cum să genereze o societate sănătoasă. E nevoie de lucruri, dar nu e bine să faci din ele un fetiş.